Competitorul meu. Inamicul

Multe companii sunt divizate. Oamenii din aceste companii isi petrec majoritatea timpului luptandu-se intre ei pentru influenta si putere. In loc sa deplangem aceasta stare de fapt, care ne face mai vulnerabili in fata competitiei, mai bine am accepta ca este in firea noastra, a oamenilor.

Fara un inamic, tindem sa ne luptam intre noi pentru a forma o ierarhie. Este natural, dar este gresit, pentru ca devenim vulnerabili la atacurile competitiei. O companie nu traieste intr-un rai dulce si lipsit de primejdii, ci intr-o lume darwiniana in care cel mai adaptat invinge si il mananca pe cel neadaptat, in care companiile care nu reusesc sa se adapteze la schimbarile mediului social, politic, tehnologic si economic dispar.

Chiar daca ne strangem cu placere la cafeaua de dimineata si ne simtim bine, este o falsa impresie: dupa colt asteapta competitori gata sa ne fure clientii si sa ne trimita la biroul de somaj.

Asta m-a facut sa ma gandesc la o solutie.

Intr-un experiment celebru, un grup de studenti este transportat la iarba verde. Studentii sunt impartiti in caste si se urmareste dezvoltarea relatiilor dintre cele doua caste. Relatiile dintre ei se deterioreaza de asa maniera incat cercetatorii incep sa se intrebe daca siguranta lor personala nu este periclitata. Ura este intensa si creste de la o zi la alta. Prin urmare, cercetatorii aduc un al doilea grup de studenti, cazati in apropiere, dar separat si ii informeaza pe primii studenti ca acestia sunt inamicii lor. In mod ciudat poate, diviziunile din primul grup incep sa se estompeze si se creaza un liant impotriva celui de-al doilea grup care este vazut ca fiind inamic.

Companiile care vorbesc despre competitie ca si cand ar fi un fel de alta echipa de fotbal in campionatul amatorilor de bere, nu fac altceva decat sa dea unda libera fragmentarii propriei companii. Pentru a crea coeziune in sanul propriei companii, managerii ar trebui sa numeasca cel mai important competitor, sa le vorbeasca oamenilor despre importanta luptei cu acesta, sa-l demonizeze, sa-l faca sa apara ca fiind reprezentantul raului si sa tina scorul in lupta cu el.

Clientii competitorului nu aleg sa cumpere produsele acestuia, ci cad prada competitorului. Este un fapt regretabil, iar noi avem misiunea sa-i scapam din ghearele raului si sa ii aducem la noi, ca sa se bucure de produse si servicii asa cum merita ei.

Nu ne aflam in competitie, ci intr-o cruciada pentru eradicarea raului.

Tine-ti oamenii concentrati sa castige lupta in afara companiei nu inauntru; cu competitia, nu cu colegii!

Stiu ca pare excesiv, dar nu este. Excesiv este sa accepti ca firma ta sa fie macinata de conflicte interne si sa dai o mana de ajutor competitiei sa te scoata din joc. La urma urmei, pierderea jocului competitiv pentru o companie inseamna moartea.

Daca voi credeti ca astfel de rivalitati nu au loc deja si nu sunt stimulate in mod constient sau nu, amintiti-va de razboaiele cola, de lupta intre Microsoft si Sun, intre Google si Microsoft, intre SAP si Oracle, intre Softwin si Siveco, intre Wizrom si TotalSoft.

Parerea mea: fii agresiv sau lucreaza la stat!