sâmbătă, 28 aprilie 2012

Ce stie armata si nu stiu companiile?

Imediat dupa ce am terminat armata am inceput sa afisez o atitudine de dispret la adresa armatei. Vazusem atata prostie, incat atitudinea mea era de inteles. Se cuvine insa sa mentionez ca organizatia inepta si ineficienta din care am facut parte se numea armata Republicii Socialiste Romania.

Mult timp am considerat ca toate armatele trebuie sa fie la fel de tampite. Executia impecabila a strategiei si planurilor tactice din cele doua razboaie din Irak m-au facut sa pun sub lupa convingerea mea ca nu avem nimic bun de invatat de la armata. Asa am descoperit "commander intent" un concept elegant si eficient, pe care armatele cele mai bune din lume il practica cu succes.

Commander Intent presupune ca toti cei care iau parte la o operatiune sa inteleaga scopul strategic al operatiunii si rolul lor in aceasta. De exemplu, commander intent pentru corpul de armata ar fi "vom avansa de-a lungul DN 1 intre kilometrii 25 si 48 si vom respinge fortele inamice dincolo de rau. Pentru asta, batalionul 1 va ocupa dealul 25, va distruge sau dezafecta unitatile de artilerie inamice prezente pe deal, va organiza apararea pozitiei fata de contraofensiva inamica. Scopul ocuparii acestei inaltimi este apararea flancului stang al fortei principale de atac. Compania no. 1 va ataca ... etc.". Urmeaza commander intent la nivel de companie si pluton, pana cand fiecare soldat va intelege care e locul lui in planurile militare.

In fine, se spune ca nici cel mai bun plan nu supravietuieste primei intalniri cu inamicul si de aceea unitatile militare, pana la nivel de soldat trebuie sa aiba in vedere indeplinirea misiunii indiferent de situatiile neprevazute cu care se vor intalni. Planul nu e rigid, ci flexibil si comandantii locali au libertatea sa le modifice atat timp cat se indeplineste commander intent.

Nu sunt militar si s-ar putea sa fi facut greseli, dar asta e ideea generala.

Te asteptai ca armata sa fie rigida si companiile flexibile, dar commander intent este un exemplu superb de flexibilitate care functioneaza superb in fata incertitudinii si neasteptatului.

In schimb, te uiti la companii si vezi ca se rigidizeaza tot mai mult prin implementarea de proceduri si regulamente rigide, planuri de calitate si metode ierarhice de management. In timp ce armata isi flexibilizeaza structurile de comanda, companiile si le rigidizeaza.

Este ceva obisnuit sa vezi companiile ca urmeaza o structura de comanda ierarhica rigida, ca insista sa-si urmareasca planurile chiar si cand circumstantele s-au schimbat. Mai mult, secretomania atinge cote hilare in multe companii: singurii care cunosc intentia strategica sunt sefii. Subalternii trebuie sa execute partea lor de plan fara sa inteleaga la ce foloseste ceea ce executa ei.

Cei mai multi dintre angajati ar putea sa-si lase foarte bine creierele acasa, pentru ca la serviciu nu li se cere decat sa execute. Daca se intalnesc cu ceva necunoscut, neplanificat, atunci se asteapta de la ei sa raporteze, sa escaladeze, cum ne place noua sa spunem, in loc de a rezolva, de a se adapta rapid la noua situatie.

Cred ca ne prostim pe zi ce trece, ca firmele devin tot mai rigide si mai birocratice. Eu de felul meu sunt optimist. Oare situatia e mai rea, sau mai buna decat o prezint eu aici?

marți, 24 aprilie 2012

Oameni foarte destepti, dar inutili

Domnul D are alura unui intelectual. Cand vorbeste are un aer distins. Chiar cand povesteste ce a mancat la micul dejun ai impresia ca tine o prelegere in fata Academiei Romane.
Adevarul este ca e un om foarte cultivat. Nu poti sa nu fii impresionat de aria vasta a cunostintelor lui: fizica, literatura, medicina si multe altele.

Cand il intrebi cu ce se ocupa, raspunsul nu este niciodata simplu. El nu este cercetator la ICI, sau system architect la UTI, caci ar fi trivial. Undeva se simte o nemultumire cu privire la statutul lui social si profesional, ceea ce e de inteles avand in vedere anvergura lui intelectuala.

In general are o perspectiva destul de detasata, ca de analist. Daca discuti insa despre elite, se anima instantaneu. Lumea noastra e nedreapta - nu se recunosc meritele elitelor pentru ca suntem condusi de mediocri. Daca ar conduce elitele, daca ne-am recunoaste valorile, altfel ar sta lucrurile ...

Este evident ca el face parte dintre aceste elite subapreciate, ca inclusiv la locul sau de munca nu este pe deplin inteles, ca lupta cu o conspiratie a mediocrilor.

Incearca insa sa intreprinzi ceva cu dl. D: vei constata ca e numai gura de el; ca incearca sa pastreze meditatia pentru el si paseaza actiunea catre tine; ca atunci cand, in sfarsit, face ceva, e incomplet, insuficient si de proasta calitate.

Intrigat te uiti in trecutul eminentului domn D si nu gasesti nimic notabil, nicio realizare. E numai gura de el. E un inutil pretios, arogant si frustrat. Oare cum de nu ai fost capabil sa vezi asta dincolo de perdeaua de vorbe cu care se invaluie dl. D?

Cand evaluezi oamenii pentru angajare sau pentru parteneriat nu trebuie sa te lasi influentat de diplome, autoevaluari emfatice, spectacole de eruditie etc. Trebuie sa te uiti la fapte, trebuie sa testezi motivatia, experienta demonstrabila, comportamentul in situatii similare din trecut.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Victoria antreprenorului contra managerului profesionist

Microsoft era o companie redutabila cand era pe locul doi. Imi aduc aminte de razboiul browserelor cand a zdrobit Netscape, sau de razboiul seistemelor de operare mobile cand a facut praf Palm OS, pornind din pozitia a doua. Asta se intampla cand compania era condusa de Bill Gates, tipul care a renuntat la Harvard ca sa fondeze Microsoft. Azi, cand nu mai reuseste sa revina din postura de urmaritor in aceea de lider, este condusa de un om exceptional, Steve Ballmer. Ballmer a absolvit cu magna cum laude aceeasi universitate parasita de Bill Gates, Harvard si a fost primul manager profesionist angajat de Bill Gates la Microsoft, angajatul no. 30.
Larry Ellison, seful de la Oracle, s-a amuzat mereu surclasand IBM-ul condus de manageri super-profesionisti si super-educati la cele mai bune scoli din lume. DB2 pare o echipa care se lupta sa scape de retrogradare in lupta cu Oracle RDBMS.

Michael Dell, alt antreprenor care a parasit universitatea inainte de ceremonia de absolvire, hartuieste de ani buni HP-ul care si-a inlaturat de mult fondatorii din postul de CEO si cel de presedinte al consiliului de administratie in favoarea managerilor scoliti la cele mai bune universitati.

Last, but not least, Steve Jobs. Compania l-a eliminat cand, credeau ei, avea nevoie de un manager profesionist care sa puna ordine in Apple. In locul lui l-au preferat pe John Sculley, un manager excelent, care a obtinut un MBA la Wharton School of Business, una dintre cele mai bune scoli de business din lume. Sculley a condus bine Apple, crescandu-i veniturile anuale de la $800 milioane la $8 miliarde. Cu toate acestea a fost concediat pentru ca Apple intrase pe un trend descendent care i-ar fi adus pana la urma disparitia. Steve Jobs, intors la carma companiei a transformat-o in cea mai puternica companie din lume, dupa capitalizarea bursiera si dupa influenta asupra vietilor noastre. Revirimentul Apple sub conducerea lui Jobs este aproape incredibil, oricum dificil de inteles daca folosesti ceea ce am invatat la marketing in universitate.

Acasa la noi, antreprenorii care au acum 50-60 de ani domina majoritatea industriilor. Ei au avut varsta corecta la revolutie (aveau experienta profesionala, relatii si putere de munca) si au fondat companiile care domina azi economia romaneasca. Ma voi referi la IT, pentru ca este industria pe care o cunosc cel mai bine.

IBM si HP, corporatii mondiale gigantice, ar trebui sa stearga pe jos cu SIVECO, Teamnet, UTI si Omnilogic. In loc sa fie asa, singurul mod in care toata lumea face bani si este fericita, este parteneriatul intre multinationale si firmele romanesti. Oricat ar parea de ciudat, multinationalele nu ii pot invinge pe marii jucatori locali si au nevoie sa se alieze cu ei.

Cand Microsoft a introdus Microsoft Navision, acum Dynamics Nav pe piata romaneasca, m-am temut pentru Totalsoftul lui Liviu Dragan. In loc ca Navision sa-l chinuie pe Dragan, Charisma ERP a devenit cosmarul vanzatorilor partenerilor Microsoft (stiu asta pentru ca am fost unul dintre ei).

Probabil ca Senior Software i-a dat mai mult de furca lui TotalSoft decat Navision.

E ceva in antreprenori, ce ii face mai puternici decat managerii angajati, scoliti la cele mai bune universitati. E o pasiune, o energie, o determinare, o inventitivate, care nu se invata la scoala.

duminică, 8 aprilie 2012

Teoria Conspiratiei e falsa




Evreii conduc lumea! Marea finanta mondiala conduce lumea! Grupul Bilderberg manipuleaza destinele lumii! Masonii conduc toate tarile si organizatiile internationale!
Ai citit Protocoalele Inteleptilor Sionului? Dar Codul lui Da Vinci?

S-au scris multe mii de pagini in favoarea uneia sau alteia dintre teoriile conspiratiei. Mai recent, adeptii miscarii "Occupy Wall Street" au sugerat ca marea finanta conduce lumea. Exista teorii ale conspiratiei care afirma ca americanii nu au pasit pe Luna, ca atentatele de la Wall Trade Center au fost orchestrate de CIA etc.

Noi suntem fiinte sociale si am evoluat in grupuri mici, unde coalitiile si aliantele personale erau importante pentru determinarea statusului social al fiecaruia. Asta a determinat dezvoltarea unui detector de conspiratii in mintea noastra. Suntem inclinati spre a vedea conspiratii la tot pasul.

Sunt convins ca exista grupuri care "uneltesc" pentru a lua puterea, pentru a obtine o felie mai mare din valoarea economica generata in societate, dar niciunul nu domina. Sunt multe grupuri si multi indivizi care lupta pentru dominatie in lumea noastra, dar influentele lor se anuleaza, se distorsioneaza reciproc. Puterea fiecaruia e tinuta in balanta de ceilalti.

Asa trebuie sa vezi lumea pentru a o intelege: ca pe o lupta a ideilor, intereselor, aliantelor. Cat timp nimeni nu reuseste sa domine si sa-i inlature pe ceilalti, suntem in siguranta!
- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Strada Azuga,Ploiesti,Romania

luni, 2 aprilie 2012

Ghidul politic incorect al privatizarii Cuprumin

Privatizarea Cuprumin, impreuna cu dreptul de a exploata resursele de cupru, starneste emotii etatiste, socialiste in spatiul public romanesc.

De la dl. Ponta, care uita probabil cate companii similare au privatizat guvernele PSD, pana la jurnalisti, lideri sindicali si oameni simpli.

Nu am de unde sa stiu daca licitatia prin care s-a vandut compania a fost una corecta, dar nu pot decat sa salut faptul ca s-a obtinut un pret mai bun decat s-a cerut (de 4 ori).

Haideti sa gandim, de preferat cu obiectul dintre propriile urechi:
  1. Statul e un administrator prost. El nu are de ce sa conduca niciun fel de afaceri care pot fi transferate sectorului privat. Data fiind aceasta realitate, compania trebuia privatizata mai devreme sau mai tarziu.
  2. Compania pierdea bani (de ce nu ma mir?), asa incat valoarea ei pentru stat era negativa, adica orice suma incasata, mai mare decat zero, este o afacere buna. Povestile cu statul care rentabilizeaza companii de stat sa le spuneti la alta masa, ca nu exista exemple favorabile, adica nu exista companii rentabilizate de stat.
  3. De ce s-au vandut rezervele impreuna cu compania? Pai compania nu valoreaza nici cat o ceapa degerata fara rezerve. O companie miniera nu exista decat pentru a exploata zacaminte. Fara zacaminte, compania nu exista.
  4. E pretul obtinut corect? Daca licitatia a fost corecta, atunci si pretul e corect, pentru ca e stabilit de piata. Daca nu da nimeni mai mult, nu face mai mult.
  5. Ce-i iese statului din afacerea asta? Pai multe:
    1. Pretul vanzarii merge la buget.
    2. Compania nu mai pierde bani publici, deci nu mai impovareaza bugetul.
    3. Daca face profit, statul va incasa impozitul pe profit si pe dividente. Fata de pierderi, e o imbunatatire spectaculoasa.
    4. Redeventa de 4%.
    5. Cumparatorul si-a luat obligatia de a investi 17 milioane de euro, care se vor scurge in economia locala.
    6. Cumparatorul si-a luat obligatia de a repara dezastrul de mediu facut de stat, pe banii lui.
    7. Angajatii, sau cei mai multi dintre ei, isi vor pastra locurile de munca. In absenta vanzarii si in prezenta pierderilor, compania ar fi trebuit inchisa, iar bugetul ar fi suportat cheltuielile de inchidere, ecologizare, plati sociale, reconversie etc.
    8. Mai putina coruptie. Cu cat statul controleaza mai putine domenii, cu atat este mai putina coruptie.
    9. Mai multa democratie. Inca o companie iese din sfera impartelii partidelor la putere - rezulta mai multa democratie.
    10. Educatie pentru angajatii romani. Starea companiei arata ca nu ne-ar strica sa mai invatam cate ceva despre management, despre exploatarea cuprului etc. Nu de alta, dar daca nu aveam nimic de invatat, nu aduceam compania pe pierdere. Sub conducerea canadienilor compania trebuie sa devina performanta, iar in acest proces angajatii vor evolua si ei.
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa salut masura privatizarii si sa sper ca investitorul are capacitatea de rentabilizare a companiei, asa cum s-a intamplat cu OMV la Petrom si Mittal Steel la Sidex.