joi, 29 decembrie 2011

De ce au fotbalistii salarii mai mari decat pompierii?

Imaginea de mai sus este foarte emotionala. Daca nu simpatizezi cu pompierul la prima citire, nu ai suflet. Imaginea este partinitor construita, evident, pentru a sublinia ideea de baza, care este distributia incorecta a veniturilor.

Adevarul este ca nu e nicio nedreptate aici, chiar daca intuitia ne spune altceva. Iata argumentele pentru care diferenta de salariu in favoarea fotbalistului este justificata:

  1. Salariul fotbalistului este negociat intre acesta si angajatorul lui, in timp ce salariul pompierului este stabilit de consilul local, sau de guvern, nu pentru fiecare pompier in parte, ci pentru toti pompierii. Adia fotbalistul traieste in capitalism, iar pompierul in socialism (e bugetar).
  2. Nu toti fotbalistii castiga la fel de mult. Salariile lor sunt proportionale cu contributia pe care o au la obtinerea de venituri de catre club prin vanzarea biletelor, vanzarea de obiecte promotionale, publicitate, contributia in teren la castigarea de titluri sau calificarea in competitiile internationale. Putem spune ca salariul fotbalistului este determinat de cerere si oferta, ca si de productivitatea fiecaruia.
  3. Salariul pompierului nu este determinat de valoarea bunurilor si numarul persoanelor pe care le va salva, ci de cererea si oferta de locuri de munca in aceasta meserie. Desi este o meserie periculoasa, este una relativ bine platita pentru nivelul de pregatire scolara si profesionala cerut, asa ca se gasesc mereu suficienti doritori care sa aplice pentru un post de pompier. Meseria lor este indispensabila pentru comunitate, dar atat timp cat salariile oferite de autoritatea locala sau centrala (care ii reprezinta pe clienti, comunitatea locala) atrag destui pompieri, nu exista nicio motivatie pentru a creste salariile.
  4. Pentru a deveni un fotbalist de top trebuie sa depui peste 10.000 de ore de munca la antrenamente, timp de vreo 10 ani, dupa care sa continui intr-un ritm chiar mai alert. Este atat de greu incat baza de selectie pentru marile cluburi este destul de mica pentru a balansa puterea  catre angajat (fotbalist). Prin contrast, pentru a deveni pompier e nevoie de mult mai putina pregatire, asa incat bariera de intrare in profesie e mai joasa si sunt mai numerosi cei capabili sa o treaca.
  5. Salariul fotbalistilor de top e mare, pentru ca sportul acesta este cel mai popular de pe planeta si fanii cheltuiesc sume uriase de bani pe bilete la stadion, produse promotionale, televiziunile platesc regeste pentru difuzarea partidelor, iar vedetele fotbalisti sunt cautate pentru campanii de marketing.
Alternativa la acest sistem ar fi o comisie guvernamentala sau populara (aleasa) care sa stabileasca salariile in economie, dar asta e comunism si ultima data cand s-a facut asta a iesit prost si pentru economie si pentru cetateni, si pentru fotbalisti, si pentru pompieri!

marți, 27 decembrie 2011

Integrarea economica e singura cale pentru Romania

Sunt un suporter al Uniunii Europene si al integrarii mai stranse in cadrul UE.

Anul asta am calatorit mult in fosta Iugoslavie. Singura tara pe care nu am vizitat-o este Slovenia.

Inainte de prabusirea Republicii Federative Iugoslavia, aveam de-a face cu un stat de dimensiuni mijlocii, cu 22,4 milioane de locuitori in 1991.
PIB-ul iugoslav era in 1990, cand economia era deja in criza, de 129,5 miliarde de dolari. Prin comparatie, PIB-ul Romaniei era de 34 miliarde de dolari, la o populatie sensibil egala.

Existau planuri pentru integrarea Iugoslaviei in Uniunea Europeana in 1992, cu mult inaintea oricarei tari din Europa Centrala si de Est. Am gasit o simulare a PIB-ului la care ar fi ajuns Iugoslavia daca nu s-ar fi prabusit: 548 miliarde USD in 2011 si 20400 USD/capita. Ca sa intelegeti diferenta, Serbia avea in 2010 un PIB/capita de 5139 USD, adica aproape de 4 ori mai mic decat potentialul ipotetic mentionat anterior.

Eu nu vreau sa spun ca aranjamentul statal anterior trebuia pastrat neschimbat, dar fragmentarea economiei, separarea in mini-state anuleaza orice sansa de a recupera timpul pierdut.

O tara cheltuie bani pe administratia centrala (guvern, ministere, agentii) pe apararea granitelor, intretinerea armatei, serviciilor secrete, a ambasadelor si reprezentantelor diplomatice etc. Atunci cand sarcina cade asupra unui numar redus de contribuabili, o parte mai insemnata din veniturile lor trebuie cheltuita in aceste scopuri, saracindu-i. Banii care merg la guvern pentru intretinerea statului nu se mai regasesc in economie. Mai multi vamesi inseamna mai putini pantaloni cumparati din piata libera, mai putine mese la restaurant, mai putine vacante etc.

Reducerea pietei nationale are si ea un efect catastrofal. Am observat in cateva dintre mini-statele iugoslave ca nu poti gasi companii specializate pe segmente ale pietei IT, cum ar fi solutii tip ERP, securitate IT etc.
Companiile nu se pot specializa pentru ca piata este atat de mica incat nu le poate sustine daca se specializeaza. Pur si simplu, cifra de afaceri totala care se poate obtine intr-un an, din acel segment industrial e prea mica pentru ca o companie sa supravietuiasca din ea.
Ca urmare, companiile abordeaza mai multe subsegmente ale pietei, nu se specializeaza si sunt necompetitive in comparatie cu companiile straine. Companiile sunt mici si nu-si permit sa investeasca in cercetare-dezvoltare si nici sa finanteze prospectarea si vanzarea pe piete straine.
Nespecializandu-se, forta de munca isi pierde competitivitatea.

O tara mica, devine cel mai adesea o tara saraca. Singurele tari mici care evadeaza acestei logici sunt cele care se integreaza in economia regionala, cum sunt Elvetia sau Luxemburg, de exemplu, perfect integrate economiilor vecine.

Aceastea sunt motivele pentru care nu numai ca sunt un adept al integrarii economice cat mai stranse in Uniunea Europeana, dar sunt de asemenea de parere ca avem nevoie de o stransa integrare balcanica. Toate tarile din Balcani sunt tari mici sau mijlocii, dupa standardul european. Pentru a prospera avem nevoie sa daramam barierele de orice fel si sa ne integram cat mai strans economiile. Companiile romanesti trebuie sa-si deschida filiale in Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova s.a.m.d. pentru a beneficia de o piata de desfacere mai ampla si de un rezervor de resurse umane mai bogat.

Secolul acesta vom lupta cu companii asiatice care vin din tari cu orase care au o populatie mai numeroasa decat intreaga populatie a Romaniei.

luni, 19 decembrie 2011

Iti comand acum: fii creativ, arata initiativa!

Arhimede si Henry Coanda au facut descoperirile care le poarta numele in timp ce se imbaiau. Newton a intuit legea gravitatiei in timp ce se plimba in gradina.
Creativitatea este legata de relaxare, nu de stress.

Companiile isi inghesuie oamenii in birouri tip cubicals, ii obliga sa urmeze proceduri stricte precum ISO9001, reglementeaza toate activitatile prin standarde si proceduri, le impun ce calculatoare sa foloseasca, ce sisteme de operare, ce versiune de Office, ce programe sa aiba instalate pe computer, ce wallpaper sa aiba pe desktop s.a.m.d. Unele companii au dressing codes si chiar raspunsuri recomandate la anumite intrebari care i-ar putea fi puse angajatului de parteneri, clienti etc.

Sigur ca fiecare masura restrictiva poate fi justificata prin ratiuni de securitate, de productivitate, de etica, de eficienta sau de reducere a costurilor, dar rezultatul este adesea un climat superreglementat, totalitar in care angajatul devine un fel de detinut. Mediul in care lucreaza se apropie de un iad pavat cu intentii bune, este stresant si frustrant. Poti ghici frustrarea acestor oameni din discutiile cu ei. Au comentarii de locuitori ai unui stat totalitar.

Aceleasi companii care transforma locul de munca intr-o republica comunista, pot insa vorbi cateva ore despre creativitate, empowerment, spirit antreprenorial, inovatie, inventivitate etc.

Cum pot oare sa creada ca oameni stresati, frustrati, inchistati in reglementari si proceduri, uniformizati pana la stergerea identitatii, inregimentati in ierarhii aproape militarizate, opusi unul altuia in razboaie corporatiste, pot fi si creativi, pot avea initiativa si spirit antreprenorial?

sâmbătă, 17 decembrie 2011

God is not Great, but Hitch was!

Cristhopher Hitchens a murit! Ieri am fost trist din cauza asta.

De ce l-am iubit pe marxistul asta, eu un om de dreapta?

Hitch, cum il alintau prietenii a fost un om de o inteligenta patrunzatoare, un spirit viu. Hitch nu a trecut pur si simplu prin viata, lasand o urma efemera ca majoritatea dintre noi. Hitch nu a facut valuri ca o barca, ci a rasturnat brazda ca un tractor greu, cu sute de cai putere sub capota.

Hitch nu putea fi prostit cu tampeniile care mergeau chiar la cei mai sceptici dintre noi. Pe el nu l-a prostit legenda cusuta cu ata alba a Maicii Tereza, nici viata fabricata de altii a Printesei Diana, nici alura de om de stat a lui Henry Kissinger, nici casnicia cu alura de mezalianta a Clintonilor s.a.m.d. Am admirat mereu aceasta capacitate de a vedea dincolo de propaganda, lipsa lui de apetit pentru argumentele fabricate si povestile inventate pentru marele public.

Pentru Hitch nu exista inamic prea puternic, tema delicata, subiect nerecomandat, nu existau tabu-uri, nu existau majoritati, nu exista nimic care sa-l impiedice sa-si spuna parerea fara nuantare, fara menajamente, de o brutalitate pe care numai adevarul o are atunci cand se doreste mai tare sa nu fie rostit.
Hitch a spus ca daca Dumnezeu i-ar fi cerut sa-si sacrifice copilul, precum lui Avraam, i-ar fi raspuns: NO! FUCK YOU! Asa era Hitch!

Hitch a fost un orator incredibil. Discursurile lui erau o incantare intelectuala. Erai mai destept dupa ce vorbea Hitchens.

Cred ca a fost cel mai mare "debater" al vremurilor noastre. Nu am vazut nicio dezbatere in contradictoriu in care oponentul sa nu fi fost facut praf de argumentele lui Hitchens. Nimeni nu se putea pregati pentru o dezbatere cu el, pentru ca nu era predictibil. Degeaba stiai parerile lui anterioare, nu puteai sa-ti formulezi o strategie de atac sau de aparare, pentru ca Hitch era impredictibil. Oricum reactionai, dezbaterea se finaliza dupa ce iti aplica cateva Hitchslaps, termen inventat pentru a desemna replicile lui cu iz de knock out intelectual.

Mai presus de toate insa, l-am iubit pe Hitchens pentru ca a fost un mare umanist. Critica lui impotriva religiei, pozitiile politice, toate izvorau din convingerile lui profund umaniste. Pentru Hitch, oamenii nu exista pe pamant pentru a venera un zeu sau altul. Pentru el, oamenii sunt pe pamant pentru ca sa traiasca, sa iubeasca si sa lase ceva in urma. Cristopher Hitchens a trait, a iubit si a lasat in urma trei copii, o mostenire intelectuala si multi, foarte multi prieteni si discipoli.

Cristopher Hitchens 1949-2011, Life Well Spent!

Gasiti aici lista cartilor lui: Cristopher Hitchens Amazon Page

miercuri, 14 decembrie 2011

Sa faci vanzari, inseamna sa-i convingi pe oameni sa-si rezolve problemele!

Tipul din imagine a urmat un program de fitness si alimentatie de 90 zile, numit P90X si inventat de americanul Tony Horton. Pozele sunt facute la interval de 90 de zile.

Programul nu e usor deloc: trebuie sa urmezi o rutina stricta de exercitii pentru 6 zile pe saptamana si un program de nutritie draconic. Rezultatele pot insa arata ca in poza. Cu toate acestea, nu sunt multi cei in stare sa-l duca la bun sfarsit.

In primul rand, majoritatea oamenilor care ar avea nevoie de un astfel de program agonizeaza ani de zile fara sa ia o decizie, fara sa intreprinda ceva, in ciuda riscurilor la care ii supune starea lor. In fine, de obicei acesti oameni care au ezitat indelung, pentru care pare ca nu mai este nicio speranta, ca sunt lipsiti de vointa, se trezesc intr-o dimineata si spun: gata, s-a terminat! Din acest moment, voi schimba totul in viata mea! Si o fac cu un curaj si o determinare pe care nimeni nu le-o banuia, nici macar ei insisi!

La fel fac oamenii care iau o decizie radicala, orice fel de decizie ar fi aceasta: sa demisioneze si sa inceapa o noua viata, sa emigreze, sa isi schimbe complet filozofia de viata sau de afaceri, sa reorganizeze compania pe care o conduc complet, radical, diferit etc.

Cum poti sa stii cand va avea loc un astfel de eveniment (triggering event), cand vor lua o decizie radicala, sau macar daca o vor lua vreodata?

Nu poti sti. E ceva in interiorul lor care se zbate, ca si cand fiecare problema noua se adauga ca o noua greutate in samarul unui catar al carui spate sta se rupa iar ale carui picioare stau sa cedeze. Nu stii daca va ceda, sau daca va arunca povara din spate, pentru ca nici el nu stie.

Tot ce poti face ca vanzator este sa constati greutatea poverii, sa vezi acumularea problemelor si sa incerci sa il faci nu sa vada problemele (caci el le cunoaste) ci sa nu mai nege consecintele lor. Sa nu mai nege ca se indreapta spre dezastru. Este ca si cand l-ai obliga sa nu mai intoarca capul de la ceea ce nu-i place sa vada, ca si cand i-ai tine ochii deschisi cu forta.

Ce trebuie sa faci ca vanzator este sa incerci sa apropii momentul in care va zice: Basta, asa nu mai merge! Practic, deschizandu-i ochii tu vrei sa provoci schimbarea si ii faci un bine enorm, daca reusesti: mai bine sa inceapa un program draconic pentru ca l-ai speriat tu ca isi lasa familia pe drumuri, decat sa-l sperie un preinfarct sau un atac cerebral cu pareza!

Mai bine sa-l sperii tu cu falimentul, decat sa i-l ceara furnizorii in instanta.

Sa faci vanzari inseamna sa-i convingi pe oameni sa-si rezolve problemele!

sâmbătă, 10 decembrie 2011

De ce este atat de greu sa vinzi sanatate?


Acum doi ani am inceput un program de slabire cu Herbalife. Am slabit 33kg din februarie 2010 in noiembrie 2010. Viata mea s-a schimbat in bine: ma simt mai bine, merg la sala de 2-3 ori in fiecare saptamana, mananc mai sanatos si ma bucur mai mult de viata.

Cura Herbalife m-a adus aproape de barbatii si femeile care se trezesc in fiecare dimineata pentru a vinde sanatate. Multi dintre ei sunt, la fel ca mine, beneficiari ai produselor companiei. Pot vorbi cu convingere despre eficienta sistemului si au exemple graitoare pentru a demonstra eficienta Herbalife.

Compania are un succes colosal la nivel mondial si in Romania. Cu toate acestea, vanzarea este dificila, pentru urmatoarele motive:

  1. Oamenii cu probleme de nutritie, obezi, stiu ca starea lor reprezinta un risc major pentru sanatate si ca pot face oricand un atac de cord, diabet, atac cerebral etc. Ei nu doresc sa li se aminteasca acest lucru, nu doresc sa discute despre aceste probleme, minimizeaza riscurile sau refuza sa se gandeasca la ele, prin urmare sunt dificil de abordat de catre consultantii Herbalife.
  2. Pentru ca nu doresc sa confrunte realitatea infricosatoare, obezii mint cu privire la obiceiurile lor alimentare, cu privire la starea lor de sanatate sau la intelegerea riscurilor la care se opun.
  3. Multe dintre problemele asociate cu obezitatea sunt jenante si oamenii le ascund. Mai mult, multi prefera sa incerce sa-si rezolve problema de unii singuri, pentru a nu expune in fata unui strain aspecte delicate din viata lor.
  4. Oamenii stiu ca lupta cu kilogramele in plus va fi grea, neplacuta, incomoda, lunga si pentru asta amana momentul in care vor trebui, eventual, sa poarte aceasta lupta!
  5. Obezii tind sa minimizeze problema lor, pana cand nu mai poate fi ascunsa. Ei tind sa spuna ca sunt voinici, in loc sa admita ca sunt pur si simplu grasi. Inceperea unei cure ar echivala cu recunoasterea starii lor de fapt, ceea ce ei incearca sa evite.
  6. Ideile gresite despre obezitate ii descriu pe obezi ca fiind lacomi, lipsiti de vointa, neglijenti cu propria persoana. Unii dintre obezi ajung sa creada ca e vina lor pentru situatia in care se afla si se retrag si mai mult intr-o carapace din care nu vor sa iasa pentru a discuta sincer cu consultantul. Adevarul este ca obezitatea nu tine in primul rand de vointa, ci este un dezechilibru hormonal, determinat adesea de alimentatia nepotrivita.
  7. Multi dintre obezi nu au incredere in eficienta dietelor si medicamentelor. Majoritatea au incercat diverse cure si medicamente in trecut, au esuat si sunt descurajati, sceptici.
Metodologia Herbalife dar si a altor companii similare recunoaste aceste probleme si consultantii sunt antrenati sa le faca fata, ceea ce explica succesul lor, dar nu toate cazurile pot fi rezolvate.

Cazul vanzarii wellness, este unul extrem, datorita implicatiilor psihologice, gravitatii problemei si presiunii sociale. El este insa util pentru orice profesionist in vanzari, pentru ca arunca o lumina in procesul de decizie prin care trec clientii atunci cand trebuie sa ia decizii foarte importante.

miercuri, 7 decembrie 2011

Selling to the Government: What It Takes to Compete and Win in the World's Largest Market de Mark Amtower

Literatura de specialitate este abundenta in vanzari. Tone de carti, unele foarte bune. Exista insa tipuri particulare de vanzari pentru care sunt putine carti scrise.

Vanzarile catre sectorul guvernamental sunt grav subreprezentate in literatura de specialitate. Forta de vanzari dedicata vanzarilor guvernamentale este impresionanta in fiecare tara, pentru ca guvernul este cel mai mare cumparator la nivel national. Adica practicanti experti ar fi destui si e greu de inteles de ce nu sunt destule carti scrise in acest domeniu.

Nu pot sti cu certitudine de ce expertii in vanzari guvernamentale sunt timizi, dar indraznesc sa cred ca principala dificultate este una de ordin etic. Este greu sa abordezi vanzarile in domeniul public fara sa discuti despre influentarea functionarului guvernamental si a demnitarului. Nu vorbesc aici de coruptie. Cum sa scrii o carte cu sfaturi practice privind incalcarea legilor? Vorbesc despre persuasiune, convingere, influentare.

Linia de demarcatie intre ce e legal si moral si ce nu este, e atat de subtire incat banuiesc ca multi s-au sfiit sa speculeze la granita ei.

Cartea lui Amtower este perfecta daca esti american, sau vrei sa vinzi in SUA, pentru ca are prea multe referiri la cadrul achizitiilor publice din SUA. Lectura lor pe diagonala insa te pune pe ganduri: si in Romania exista mai multe oportunitati de a vinde in sectorul public: licitatii, cereri de oferta, proiecte cu finantare guvernamentala, companii cu capital de stat, guvern central, administratie locala etc.

Dincolo de focusul american al cartii, cartea este utila pentru urmatoarele motive:

  1. Insista ca vanzarea catre sectorul public este o alegere strategica si nu o goana oportunista. E o alegere care trebuie facuta.
  2. Pregatirea este totul. Compania care vinde in sectorul public trebuie sa se pregateasca, acumuland competente diferite, certificari, referinte etc.
  3. Nu incerca sa vinzi catre toate agentiile guvernamentale! Alegeti 1-3 agentii cu care sa incepi si gandeste o strategie de account management de penetrare.
  4. O sa-ti ia timp si o sa te coste pana cand vei reusi primul contract in sectorul guvernamental: cel putin 1 an. Trebuie sa ai rabdare si sa te focalizezi in toata aceasta perioada.
  5. Odata penetrata o agentie guvernamentala, aplici o strategie de key account management, adica tintesti sa devii si sa ramai un partener strategic pentru ei.
  6. Trebuie sa intelegi cum bugeteaza si cum executa bugetele agentiile guvernamentale.
  7. Trebuie sa cunosti legislatia de achizitii si sa nu-ti asumi riscuri prostesti.
  8. Cei prezenti in cont au un avantaj considerabil atunci cand se anunta o licitatie.
  9. Relatiile personale sunt totul si in vanzarea catre guvern.
Cartea abunda de tehnici de PR, lead generation si Key Account Management, adaptate vanzarii in sectorul public.

Ultimul capitol este scris de alti experti in vanzari si marketing catre sectorul public, invitati de autor sa sfatuiasca cititorul dornic sa se aventureze in domeniu. As putea spune ca aceasta ultima parte e cel putin la fel de importanta ca si restul cartii.

Concluzia este ca e o lectura recomandabila, cu observatia ca trebuie sa sariti anumite pasaje aplicabile exclusiv pietei americane.

duminică, 4 decembrie 2011

O experienta de cumparator la Belgrad

Acum doua saptamani eram la Belgrad, unde incercam sa sondez piata pentru un spatiu pentru birouri.

Am vazut vreo 5 cladiri de birouri si am discutat cu proprietarii sau vanzatori ai dezvoltatorului imobiliar. Cu totii au fost foarte amabili, dar nu am avut nicio clipa sentimentul ca as sta de vorba cu vanzatori.

Niciunul nu m-a intrebat ce vreau sa fac in birouri, ce fel de afacere, cati angajati preconizez sa pun acolo, cati cu masina, cati fara, cati sarbi si cati straini, daca preconizez sa crestem numarul angajatilor si cat de repede, in fapt, numeni nu m-a intrebat nimic.

S-au rezumat sa-mi arate spatiile libere, sa-mi prezinte conditiile contractuale si sa-mi raspunda strict la intrebari, fara cereri de clarificare, fara comentarii. Niciunul nu m-a intrebat cum ar fi spatiul ideal, daca mai vad si alte oferte si care, niciunul nu s-a pozitionat fata de concurenta.

Cu totii pareau bine platiti, iar companiile lor par prospere, dar nu am gasit niciun vanzator printre ei.

Pun pariu ca nici in Romania nu stam mult mai bine!


- Posted using BlogPress from my iPad

joi, 1 decembrie 2011

10 mituri despre Romania

In primul rand, vreau sa urez tuturor cititorilor romani de Ziua Nationala: La Multi Ani!

Cred ca suntem inconjurati de tot felul de stereotipii, care ne impiedica sa ne bucuram de aceasta zi si sa ne asumam cu adevarat nationalitatea noastra. Am sa incerc sa combat cateva dintre cele mai cunoscute.

  1. Tara se duce de rapa. Nu este adevarat. Romania trece prin cea mai buna perioada din istoria sa, sub aspectul prosperitatii economice, libertatilor civile si al sigurantei nationale. Sunt probleme, dar balanta nu a fost nicicand atat de pozitiva.
  2. Romanii sunt o natiune inferioara altora, cum ar fi nemtii, de exemplu. Asta e o prostie. Nu exista oameni superiori si inferiori. Progresul depinde de ceea ce facem si de context, nu de mostenirea genetica. Ba mostenirea culturala bate oricand mostenirea genetica.
  3. Politicienii nostri sunt mai prosti decat ai altora. N-as zice. Daca vreti mostre de decizii gresite, uitati-va la modul in care au gestionat politicienii sarbi prabusirea federatiei iugoslave, la decizia invadarii Irakului, la Berlusconi, la Sarkozy etc.
  4. Am avut ghinion in istorie. Oarecum, daca ne comparam cu elvetienii, dar daca ne comparam cu afganii, curzii, georgienii, evreii sau popoare deja disparute, o sa vedem ca suntem printre cei care au avut destul noroc cat sa supravietuiasca.
  5. Romanii sunt un popor credincios. Serios? Cred ca nu sunt mai mult de 250 mii de oameni in biserici duminica dimineata.
  6. Ne manelizam, adica devenim tot mai putin civilizati. Nu este adevarat, in ciuda unor manifestari ale prostului gust tipatoare, romanii adopta modul de viata occidental, adica se spala mai des, mananca mai sanatos, calatoresc mai des, devin mai toleranti, vorbesc mai multe limbi straine etc.
  7. Inainte eram mai culti. Niciodata in istorie nu s-au vandut atatea carti. In plus, multi citesc carti electronice, cumpara carti din strainatate, asculta audiobooks si podcasts etc.
  8. Romania nu mai produce nimic. Manufactura scade ca pondere in PIB in toate economiile moderne, pentru ca serviciile ocupa o pondere mai importanta. Automatizarea face ca manufactura sa fie mult mai productiva si ai nevoie de mult mai putini angajati in acest sector - de aici si impresia ca nu se mai fabrica nimic in Romania. In dolari si tone Romania produce mai mult decat oricand in trecut.
  9. Romania a ajuns o piata de desfacere pentru produsele straine. Da, dar asta pentru ca strainii cumpara mai mult din Romania, oferind astfel valuta necesara pentru import. In 1989 Romania avea un PIB de vreo 33 miliarde de dolari. Azi Romania exporta mai mult decat valora PIB-ul lui Nea Nicu.
  10. Suntem urmasii dacilor si romanilor. Mda, dar si al slavilor, cumanilor, pecenegilor, incrucisati cu turci, tatari, unguri, nemti si evrei. Limba romana are cam 14% cuvinte slave si 4% turcesti. O buna discutie despre limba romana gasiti pe Wikipedia.