Statul lui Marian Hanganu

Sunt foarte nemultumit de lumea in care traiesc. As vrea sa va invit in tara lui Marian Hanganu, daca as putea sa o fac.

In tara mea, parlamentul ar fi unicameral si ar numara maxim 100 de membri, care nu ar avea dreptul la mai mult de doua mandate consecutive, ca sa nu perfectioneze metode de coruptie si ticalosie.

Parlamentul nu ar fi in sesiune continua, pentru ca nu avem nevoie ca niste somnorosi sa inventeze tot timpul reguli si sa se joace de-a puterea si traficul de influenta.

Achizitiile guvernamentale s-ar face in aproape toate cazurile prin licitatie deschisa, cu publicarea caietelor de sarcini, a punctajelor obtinute si a contractelor de executie. Stadiul executiei contractelor si al platilor ar fi public.

Bugetul institutiilor publice ar fi public in detaliu, nu in modul smecheresc in care se publica acum.

In tara mea nu ar exista prefecturi si nici inspectorate judetene si agentii descentralizate in teritoriu, case de sanatate judetene, comsii si comisioare nenecesare. Guvernul nu ar arunca cu banii cetatenilor pe fereastra, pentru ca atributiile lui ar fi drastic limitate la nivelul arbitrajului si impunerii de reguli, in cele mai multe domenii.

Nu ar exista companii de stat. Posta, calea ferata, centralele electrice si gropile de gunoi, toate ar fi private. Sanatatea ar fi si ea privata. Cetatenii ar contribui la fondurile de sanatate competitoare, iar spitalele ar incheia contracte cu acestea. Oamenii ar primi servicii pe baza unor carduri de asigurat, care ar reflecta nivelul contributiei si al asigurarii de sanatate. Spitalele care nu ar avea pacienti, nu ar avea incasari si s-ar inchide.

As face doar un fond public de sanatate, care ar plati fondurilor private diferenta de asigurare pentru cei cu venituri mici.

Pentru circulatia pe drumurile locale si judetene s-ar plati o taxa. Pentru drumuri nationale si autostrazi s-ar plati in functie de utilizare. Totul ar fi contorizat de sisteme moderne, fara gherete de taxare.

Toate scolile si universitatile ar fi private. Parintii ar plati pentru scoala si si-ar da copii la ce scoala ar dori ei.

Acum suntem fericiti daca ramanem cu 30% din venituri. Statul ia 50% din ceea ce castigam sub forma de impozite pe salariu (noua si angajatorului) inainte sa primim salariul. Dupa aceea mai ia 19% TVA pe tot ce cumparam, plus accize, impozite pe proprietate, taxe de drum s.a.m.d.

In tara mea, oamenii nu ar plati statului mai mult de 20% din venitul lor. Astfel ar avea banii necesari ca sa plateasca pentru scoala, sanatate, drumuri etc.

Competitia libera ar fi incurajata, iar monopolul, sprijinirea de catre stat sau prioritizarea ramurilor industriale ar fi strict interzise. Nu ar exista "investitori strategici" si furnizori unici.

Ar exista un singur impozit pe venit: am declara un nivel minim al venitului pentru o familie. Daca acesta ar fi, sa zicem, de 12.000 lei/an, atunci toti cetatenii ale caror venituri depasesc aceasta suma ar plati impozit pe venit, in timp ce toate familiile care nu ajung la aceasta suma, ar primi jumatate din diferenta intre 12.000 lei/an si veniturile realizate. De ce jumatate si nu toti banii? Pentru ca avem nevoie ca ei sa continue sa incerce sa castige mai mult, nu sa se multumeasca cu statutul de asistati. Un singur impozit pe venit ar simplifica la maxim sistemul fiscal, care nu ar mai avea nevoie de zeci de mii de angajati pentru a calcula si colecta impozitele.

Simplitatea ar fi cuvantul de ordine: impozite putine si simple, legi simple si clare, competitie si nu reglementare oriunde se poate etc. Simplu, eficient si ieftin!

Ce ziceti, cereti azil in tara mea?