Timpul

Ce ati face daca in fiecare zi ati primi 86.400 lei, iar la sfarsitul fiecareia dintre zile ati sti ca toti banii care nu au fost consumati vor fi confiscati? Nu ar exista nici o posibilitate de economisire sau de cumparare si revanzare in a doua zi. Singurele posibilitati ar fi cheltuirea sau irosirea. Probabil ca v-ati organiza astfel incat sa-i cheltuiti pe toti, chiar daca asta ar insemna sa ajungeti sa faceti cheltuieli nesabuite si inutile?

Dar daca am adauga regula conform careia ati sti ca este posibil sa primiti bani in fiecare zi, dar este de asemenea cert ca va veni o zi din care nu veti mai primi nici un ban? Ei, aceasta informatie schimba complet datele problemei. Adio cheltuieli nesabuite: probabil ca veti fi interesati de modul in care ati putea cheltui banii astfel incat sa va creeati o sursa de venit pentru ziua in care fluxul de bani se va fi oprit!

Dar daca, in plus fata de regula de mai sus, ati sti ca oamenii, familia voastra si Dumnezeu (daca sunteti credinciosi) va vor judeca atunci cand fluxul de bani se va fi oprit, dupa modul in care ati cheltuit? Cum ati cheltui daca odata cu oprirea fluxului de bani ar trebui sa va justificati cheltuielile nu numai in fata voastra, ci in fata celor amintiti mai sus?

A inebunit Marian, veti spune ajungand in acest punct al povestirii: a inceput sa fabuleze despre situatii imposibile!

Ei bine, dragi prieteni, nu am inebunit: personajul din povestire suntem chiar noi, fiecare dintre noi. Cei 86.400 sunt cele 86.400 de secunde care alcatuiesc fiecare zi pe Pamant, iar acest timp nu poate fi stocat si nici cumparat sau vandut - el este cheltuit sau irosit, dupa caz. La o speranta de viata de 70 de ani, ne corespund 25.550 zile de viata. Cu fiecare zi care trece suntem mai aproape de moarte cu 3,9138943248532289628180039138943*10(-5). Poate parea putin, dar, la 39 de ani, ma uit in oglinda si nu inteleg cine este barbatul care ma priveste de acolo si unde a disparut pustiul cu care ma obisnuisem.

Oare cheltuim noi judicios fiecare secunda care ne este data? Oare o pretuim ca pe o parte a vietii noastre, sau o irosim cu criminala nepasare? Cand vom privi in urma, ne vom acri de frustrare, sau vom zambi cu nostalgie? La final, cand nu vom mai primi nimic, va fi avut vreun sens existenta noastra?