Legea economiei si Napoleon Hill

Ascult cu placere ”Think and grow rich” a lui Napoleon Hill. Napoleon Hill este practic fondatorul literaturii motivationale din ziua de astazi.

In aceasta carte, scrisa imediat dupa marea criza din 1929-1933, Napoleon Hill vorbeste despre ceea ce numeste ”The Law of Economics”. Legea e simpla: nu poti consuma mai mult decat produci. Ceea ce pare simplu in cazul unei familii este de un mister nepatruns cand vine vorba de economie.

Totalitatea valorii adaugate intr-o economie, intr-un an, formeaza Produsul Intern Brut. De acesta trag cu mai multa sau mai putina indreptatire guvernul, companiile, gospodariile, sindicatele, teatrele etc. 

Oamenii tind sa uite ca valoarea nu vine de la Dumnezeu, ci este creata de oameni. Cand cer bani, ei tind sa foloseasca expresii precum: ”ne-am cerut drepturile”. In realitate, dreptul la o parte din valoare ar trebui conditionat de participarea la crearea acesteia. Multi oameni nu vor sa accepte acest principiu de repartitie. Ei se organizeaza in grupuri profesionale si de interese, sindicate, grupuri de lobby si alte forme de asociere, pledand pentru o felie mai mare din valoarea creata decat cea creata.

Dezvaluirea sporurilor si cumulurilor de venituri de la bugetul statului pentru judecatori, profesori, medici, functionari publici, politicieni si alte categorii de bugetari, arata ca metoda este eficienta.

Din pacate pentru noi toti, legile economice sunt neinduratoare. Cand sindicatul reuseste sa obtina o crestere de salarii superioara valorii cu care contribuie ei in produsul final, atunci pretul produselor companiei creste. Crescand pretul, competitivitatea companiei scade, numarul comenzilor scade si nu mai este nevoie de la fel de multi angajati. Compania poate da chiar faliment si sindicalistii pot pierde totul. Daca bugetul satului consuma prea mult din veniturile oamenilor si companiilor care chiar produc valoare, atunci cetatenii si companiile incep sa munceasca mai putin (pentru ca nu mai merita efortul) sa ascunda banii de stat si sa plece in alte tari cu regimuri mai favorabile. In final statul nu mai poate obtine venituri suplimentare, ba chiar inregistreaza scaderi ale veniturilor.

Unii ar putea spune ca poti sa consumi mai mult decat produci. Adevarat, cu conditia ca cineva sa te suporte. Problema este ca nimeni nu este fericit sa stai in spatele lui si, mai devreme sau mai tarziu, va face ceva in legatura cu statutul tau parazit.

Pana la urma, metehnele rele au supravietuit perioadei care a trecut de la Marea Criza.