Toti copii au vise mari in copilarie: sa construiasca zgarie nori, sa devina astronauti, sa fabrice jucarii etc. Undeva, pe drumul spre adolescenta, ne pierdem capacitatea de a avea vise mari. Apoi, 98% dintre oameni nu mai au vise mari si nu mai ajung sa implineasca vise mari. Inainte de a deveni realitate scopurile noastre trebuie sa se nasca in mintea noastra, ca vise. Inabilitatea de a visa mare inseamna incapacitatea de a face lucruri mari. Nu poti planifica ceve ce nu ti-ai propus.
De ce sa va doriti o canapea noua in 2009, cand va puteti dori o vila? De ce sa va doriti o marire de salariu, in loc sa va doriti unul dintre salariile de top din industrie? De ce sa va doriti o mica promovare in loc sa va doriti sa urcati in top ca director de vanzari, director general, sau, de ce nu, patron?
Nu ne mai propunem vise mari, pentru ca ne e frica de esec, fara sa intelegem, ca cel mai mare esec este sa-ti doresti putin si sa visezi ca o coafeza obosita de viata dintr-un mic oras de provincie.
Haideti sa ne cautam fericirea in 2009, asa cum nu am mai facut-o de cand eram la gradinita: fara rezerve, fara frica si fara a ne rusina! Haideti sa simtim fericirea in 2009!
Si ca sa va dau pe la nas cu mirosul fericirii, urmariti mai jos ultimele scene din magistralul film al lui Will Smith: The Pursuit of Happyness.
P.S. Daca nu l-ati vazut, faceti rost de el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu