Ieri aratam ca majoritatea noilor afaceri sunt create de catre angajati, nu de catre investitori si ca rata esecului este uriasa intre noile mici afaceri. Iata scenariul cel mai probabil.
Micul intreprinzator este un tehnician, programator, consultant, agent de vanzari, agent de asigurari, inginer, achizitor pentru o companie. Deodata, el se hotaraste sa lucreze pentru el, nu pentru altcineva. Isi infiinteaza o companie, iar compania este el.
Probabil ca primii clienti sunt clienti ai companiei de la care au plecat si care sunt atrasi de oportunitatea de a obtine aceleasi servicii cu mai putini bani, prestate de catre acelasi om pe care au ajuns sa-l cunoasca si sa-l aprecieze.
Totul pare sa fie in regula: face acelasi lucru, dar pentru el insusi. Simte energia a 4 oameni in el. Acum nu se mai uita la ceas si munceste de dimineata pana noaptea tarziu. Dar acum nu mai face doar ceea ce facea ca angajat, ceea ce stie sa faca. Acum face si ceea ce nu-i place sa faca, ceea ce nu stie sa faca si ceea ce nu a mai facut niciodata pana acum: contabilitate, contracte, vanzari, marketing, achizitii si o sumedenie de alte lucruri de care are nevoie mica sa afacere.
Nu conteaza, pentru ca este fericit cu noua sa senzatie de libertate. Afacerea se dezvolta si acum are nevoie de angajati. OK, acum are primul angajat, un tanar simpatic care vrea sa munceasca alaturi de el. De cum a venit, micul contabil s-a apucat de lucru si te simti mai bine: nu mai trebuie sa faci contabilitate! Lumea pare mai frumoasa. Micul contabil este acolo in fiecare zi. A preluat multe sarcini: a mai angajat oameni, se ocupa de achizitii, trimite agentii de vanzari la clienti, iar tu te poti dedica muncii pe care o faci cu placere.
Dupa un timp, apar fisuri. Il suna clienti care sunt nemultumiti. Serviciile tale nu mai sunt la fel de bune. Agentul de vanzari a fost neglijet si a intarziat o zi. Cand a ajuns, ambalajul marfii era ud. Cand intreprinzatorul nostru priveste din nou la afacerea sa, isi da seama ca nu mai este ce a fost in trecut. Nu mai e a lui. Nu mai respira pasiune. E un loc unde vin oamenii la slujba. Are o discutie cu micul contabil. Micul contabil nu mai e mic. Are merite si nu intelege de ce patronul se baga peste "afacerea lui". Se supara si pleaca. Cu el mai pleaca cativa angajati pe care el ii angajase si ii condusese de la bun inceput.
Patronul nostru reia fraiele afacerii. Face din nou totul, dar asa trebuie sa fie. A gresit cand a lasat afacerea lui in mana altcuiva. Acum se ocupa el de tot. Decide tot. Controleaza tot. Lucrurile revin la normal, pana intr-o zi.
In acea zi, patronul nostru priveste in urma si constata ca nu a mai avut un concediu de 3 ani. N-a mai fost la meci de 4. Copii il privesc ca pe un strain. Este tot mai obosit. Nu se duce la firma cu placere. Mai degraba se taraste acolo. Locul acela pare sa-l consume. Angajatii par sa nu vrea sa lucreze cum trebuie. Era mai bine cand lucra singur! Nu are nici un pic de libertate! Afacerea asta ii mananca viata. Ce bine era cand era angajat si pleca la 6 acasa! Si concediile erau concedii ...
Decide sa nu mai creasca. In loc sa creasca, mai concediaza cativa angajati si decide sa ramana mic. Din pacate, o afacere ori creste, ori scade-niciodata nu sta pe loc.
E mai bine acum, ca lucreaza din nou singur. Dar tot nu poate pleca in concediu, pentru ca nu ar mai ramane nimeni la restaurant, atelier, birou, ce are el acolo. Locul asta nu-i apartine. El apartine locului. Ce distanta fata de visele lui! Nu-si mai iubeste mica afacere. Nu mai sterge podelele la fel de des. Biroul nu mai straluceste de curatenie si ordine. Are in continuare clienti fideli, dar tot mai putini, pentru ca serviciile lui sunt tot mai comune.
An dupa an, mica afacere se piperniceste. I-a pierit scanteia, iar clientii vad asta. Un neon de la firma este ars de un an si tot nu l-a inlocuit ...
Recunoasteti scenariul? Dar nu trebuie sa fie asa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu