Adesea oamenii cred ca pentru a avea succes in afaceri trebuie sa ai experienta si sa fii pragmatic. Eu nu cred asta. Tocmai am terminat de ascultat un audiobook minunat cumparat de pe www.audible.com, numit "Pour your heart into it: How Starbucks Built a Company One Cup at a Time" scrisa de catre fondatorul Starbucks si de Dori Jones Yang.
Howard este fiul unui sofer de camion care a ajuns la colegiu datorita unei burse pentru membrii echipei de fotbal, dar care a trebuit sa se intretina singur in facultate dupa ce a constatat ca nu este un jucator chiar atat de bun de fotbal.
Dupa ce a reusit sa urce in cativa ani pana la nivelul de country manager al unei companii europene cu sediul la New Yourk, Howard si-a lasat masina de serviciu, salariul si perspectivele minunate pentru a se muta la Seattle si a deveni directorul de marketing al unei companii mici de retail cafea, carea avea nu mai mult de 5 magazine si un ateleier de prajit cafea. Howard s-a indragostit subit de cafea si de Seattle, pornind intr-o cruciada personala menita sa-i convinga pe americani (si apoi pe toti oamenii) sa bea cafea de calitate. Acesta era Starbuks in vremea in care americanii beau o zeama chioara facuta din cafea ieftina si proasta.
Nu peste mult timp, Howard a descoperit arta italiana a expresso si a inteles ca la Starbucks pierdeau esentialul din vedere: cafeaua este facuta sa o bei, iar bautul cafelei poate sa-ti ofere o experienta culturala cu totul speciala. Intors in SUA, el a incercat sa-i convinga pe proprietarii Stabucks sa inceapa vanzarea de cafea preparata ca espresso, cafe latte, si machiato in magazinele companiei. Primele doua magazine oferind cafea la ceasca au avut un succes uimitor. Din pacate, Starbucks a achizitionat Pete's, un lant de cafenele. Banii proveneau din credite, asa incat nu au mai ramas bani pentru proiectele lui Howard. Determinat sa acopere america cu espresso bars vanazand cea mai buna cafea din lume, Howard demisioneaza de la Starbucks si infiinteaza Il Giornale, un lant de cafenele. Pentru a obtine banii necesari investitiei, Howard se intalneste cu peste 240 de investitori, 25 dintre acestia fiind de acord sa finanteze cu o suma totala de 1.65 milioane de dolari visul lui Howard.
Americanii imbratiseaza cafenelele lui Howard. Oamenii stau la coada pentru cafelele servite la Il Giornale. Doi ani dupa demisia sa, Starbucks este de vanzare. Howard merge din nou si cere bani de la investitori si cumpara brandul si activele Starbucks. Il Giornale se contopeste cu Starbucks.
Howard aduce alaturi de sine o serie de vizionari indragostiti de cafea si zeci, apoi sute, apoi mii de cafenele Starbucks se imprastie in toata tara. Mai putin de 10 ani de la infiintare se creaza Starbucks International si incepe cucerirea lumii. Un joint venture cu Pepsi aduce pe piata produse noi cum ar fi frapuccino si inghetata pe baza de cafea, ambele devenind lideri de piata in segmentul lor.
In memoria tatalui sau, care a muncit toata viata fara sa poata scapa de saracie, Howard face din Starbucks prima companie care ofera asigurari de sanatate angajatilor part time si apoi introduce stock beans-un program care ofera angajatilor actiuni la Starbucks, o companie devenita blue chip pe Nasdaq. De atunci, termenul de employee a disparut. Angajatii Starbucks se numesc parteneri.
Starbucks este un gigant, dar un gigand bland, cu o inima mare. Este dovada ca o mica afacere se poate transforma intr-o mare multinationala fara sa-si piarda valorile.
Cand Howard Schultz a fondat Il Giornale, avea 31 de ani. Experienta lui era de 3 ani in retail si cafea si de zero zile in cafenele. Fusese vanzator si marketer, asa ca stia ceea ce era esential.
Mai presus de toate, pustiul care a fondat Starbucks avea valori si un vis. Si nu avea timp sa se lase coplesit de catre cei care ii spuneau ca nu va reusi, desi a intalnit 247 de investitori si numai 25 au investit in el.
Ce om! Ce companie! Ce exemplu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu