Despre Madona, tigani si huiduielile de aseara

Concertul Madonei de aseara a fost un spectacol modern, adica un spectacol total: muzica, dans, lumini, scenografie etc. O dovada de inalt profesionalism si arta cultivata intensiv cu dolari americani, caci aceste spectacole costa o avere si produc averi.

Momentul in care Madona a tinut un discurs in favoarea tiganilor si contra discriminarii fata de tigani din Europa de Est a fost unul delicat: regina muzicii a fost huiduita la scena deschisa, desi mesajul ei era unul de toleranta. Ea spunea ca toti oamenii sunt egali si nu trebuie discriminati. Veti regasi acest mesaj si in constitutia Romaniei si in legile noastre dar si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, la care Romania a aderat inca de pe vremea cand nici nu se gandea sa o respecte. In general, ideea egalitatii oamenilor ar fi aplaudata de orice roman (aproape), daca nu ar fi alaturata notiunii de tigan. De unde aceasta incrancenare?

Ca sa raspund, am sa fac o paralela cu omul pe care eu il cunosc cel mai bine, adica o sa vorbesc despre mine.

Eu sunt un model de toleranta rasiala si interetnica (de asemenea si de modestie ;-) ): cred sincer ca toti oamenii sunte egali si am chiar o atractie fata de oamenii de alte rase, nationalitati si religii. In fapt, cand eram adolescent si tanar neinsurat preferam fetele cu cel putin un parinte maghiar. Pana la urma chiar m-am insurat cu o asemenea fata si nu am regretat niciodata.

Asta inseamna ca as trece testul suprem, adica m-as fi insurat cu o negresa sau asiatica fara sa clipesc. Recunosc ca am o anumita prudenta fata de musulmani, chiar daca am prieteni musulmani. Aceasta prudenta vine din faptul ca musulmanii devotati gasesc in Coran indemnuri nu tocmai vesele cu privire la crestini.

In ce priveste tiganii, situatia este nuantata. Oricat mi-ar spune mintea ca sunt egalii nostri (cred asta), nu m-as fi insurat cu o tiganca decat, poate, daca nu ar fi trebuit sa locuim in Romania si daca ar fi fost cu totul exceptionala ca persoana. De ce?

Parte din raspuns sta in teama de oprobiul public. Una este sa vorbesti de discriminare, alta este sa alegi cu buna stiinta sa fii discriminat, iar sotul unei tiganci ar fi discriminat fara tagada. Nu pretind bravura aceasta.

Al doilea motiv sta in subconstientul meu: frica pe care o resimteam fata de tigani cand eram copil; bataia pe care am luat-o de la un coleg de clasa tigan; toate experientele neplacute cu tigani si toate asocierile culturale negative la care este expus un roman in legatura cu tiganii, sunt o forta de neinvins. Aceste evenimente si asocieri negative creeaza asa numiti markeri somatici care recheama din suconstient automat sentimentele de teama si dispret pe care le-am asociat involuntar cu tiganii.
Dincolo de ratiune, in subconstientul meu se gaseste o prejudecata rasiala care ma va insoti tot restul vietii si cu care ma voi lupta probabil tot restul vietii.

Banuiesc ca lucrurile stau la fel si cu alti romani.

Spectatorii Madonei au huiduit pentru ca:

1. Au prejudecati rasiale anti-tiganesti cel putin la nivelul meu, sau mult peste;
2. Au luat discursul Madonei drept o confuzie gen Romania-tara de tigani si s-au simtit jigniti. Romanul se aprinde imediat daca este comparat sau confundat cu tiganii, o alta dovada a cumplitului prejudiciu rasial pe care il avem.

Mesajul meu este ca discriminarea rasiala este o ologire a sufletului si mintii. Ii putem intelege cauzele, dar este nedreapta pentru ca trateaza toti oamenii la gramada si trebuie sa luptam impotriva ei. Este ca si cum mi-as fi dus degetele la gura ca sa o fluier pe Madona, dar le-as fi muscat ca sa ma impiedic sa scot vreun sunet.