Acesta este titlul unui articol bine documentat din Saptamana Financiara de azi, 20 iulie 2009. Articolul arata fara putinta de tagada, ca in primele 5 luni ale anului sectorul privat a pierdut 150.000 de locuri de munca, iar sectorul de stat a mai angajat inca 8.000 de persoana. In aceeasi perioada a anului cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut cu 16%, in conditiile in care veniturile bugetare au scazut cu 6,42% iar cheltuielile bugetare au crescutm adancind deficitul public.
Tinta de deficit bugetar a fost atinsa cu pretul ”rostogolirii” datoriilor in luna iulie, prin emisiunea de titluri de trezorerie. Tehnic vorbind, statul a imprumutat de la banci 20 miliarde net (adica cu 20 mld mai mult decat a achitat in contul datoriilor trecute). Jocul continua si cred ca vom asista la incercarea guvernului de a rostogoli din nou datoriile catre anul 2009, cand se vor intalni cu platile datorate FMI si UE in contul datoriilor externe proaspat contractate.
Guvernarile succesive din acest deceniu au contribuit toate (in proportii diferite insa) la majorarea cheltuielilor statului si la cresterea numarului salariatilor din sectorul public. Avantul economic fara precedent in istoria Romaniei a mascat aceasta orgie pe bani publici, numai ca acum petrecerea s-a terminat si guvernul este incapabil sa restructureze aparatul central (ca sa nu mai vorbim de administratia locala care se bucura de autonomie).
Am discutat cu un cunoscut cu functie de conducere in Guvern si imi spunea cat de greu ii este sa dea salariile; cat de mare este pericolul sa nu poata plati salariile pana in decembrie. Nu mai este un secret ca Ministerul de Finante face cu greu fata platii salariilor si pensiilor, numai pe seama imprumuturilor.
Statul este aproape de faliment. Cu toate acestea, politicienii nu vorbesc despre falimentul statului, ci despre necesitatea cresterii controlului statului in economie. Asta vine cam asa: gaseste-l pe betivul satului si da-i dricul pe mana, ca sa-l conduca pe primar pe drumul de veci ce trece pe deasupra prapastiei! Nu de alta, dar poate se hotaraste sa-l insoteasca pe ultimul drum. Pana la capat.
Un comentariu:
mda, in disperarea lui statul doreste sa-i ia cu el i faliment pe toti cetatenii si firmele ce mai au un ban. se incerca indetificarea si confiscarea ultimelor resurse din economia reala pentru a fi confiscate in scopul alimentarii pentru ainca o luna a bugetului...apoi, cel de susu cu mila...
Trimiteți un comentariu