Sincer sa fiu, disputa din educatie ma enerveaza rau. Cel mai tare ma deranjeaza faptul ca imi afecteaza buzunarul. Hai sa vedem cum:Profesorii sunt platiti regeste
Conform noii grile de salarizare, profesorii vor primi 3300 lei la angajare, adica 776 euro la cursul de 4,25 lei/euro. Este excelent pentru un debutant fara experienta. Un inginer sau un economist nu iau banii astia din prima zi, in sectorul privat.
Un profesor de gradul II, adica pe la jumatatea carierei, va fi platit cu 4900 lei, adica 1153 euro, adica .
Daca facem pretul pe ora, veti vedea ca asta inseamna 41,25 lei/ora pentru debutant si 61,25 lei/ora pentru prefesorul de gradul II, la 80 ore prestate lunar (20 / saptamana).
Un vanzator cu incepator sau un inginer incepator pornesc cu 500 euro/luna la un program de 8 ore (minim)/zi. Asta inseamna ca primesc 13,28 lei/ora adica nici macar o treime din salariul "dascalului" (mi se umezesc ochii cand spun dascal). Iar, dascalul nu are nicio apasare, caci nu poate fi concediat in fiecare zi, nu are raspunderea banilor, a materialelor, a oamenilor etc.
Un vanzator cu experienta, sau un specialist IT senior, echivalenti ca nivel de cariera unui profesro de gradul II, castiga 1500 euro/luna, de multe ori pentru mai mult de 8 ore/zi. Hai sa zicem ca sunt 8 ore/zi. Asta inseamna ca sunt platiti cu 42,75 lei/ora, adica proful e platit cu 50% mai mult!
Stati putin, ca nu e tot! Personalul didactic are aproape 5 luni / an concediu platit! In vacante nu calca aproape nimeni pe la scoala (cine nu stie, sa verifice). Cand ajunge acasa, profesorul are energie sa mai faca o meditatie, sa dea cu sapa in gradina sau sa se zgaiasca la televizor, pentru ca ei lucreaza doar 20 ore / saptamana, mai putin de cat elevii lor si incomparabil mai putin decat fraierii din sectorul privat care le platesc salariile!
Legea lui Parkinson in actiune
Desi numarul populatiei scolare a scazut drastic intre 1990 si 2009, numarul profesorilor a scazut intr-o foarte mica masura respectand Legea lui Parkinson, care spune ca o birocratie tinde sa creasca cu o rata pozitiva, indiferent de volumul de lucru.
Actualele zvarcoliri ale sindicatelor profesorilor se datoreaza faptului ca scimbarea demografica ii ameninta. In ultimii 20 de ani ne stabilizasem la o populatie de aproximativ 1,5 milioane de elevi in fiecare dintre ciclurile primar, gimnazial si liceal. Asa cum puteti vedea in graficul din poza, avem prima generatie de 0,9 milioane in ciclul primar, iar in anii care vor urma generatiile vor fi constant sub 0,9 milioane pe ciclul Adica, in urmatorii 8 ani vor mai pierde inca 1,1 milioane de elevi. In acest conditii, tot de 6% din PIB va vi nevoie pentru educatie? Dintr-un PIB inca mai mare? Dar de cati profesori vom avea nevoie? Cate scoli vor fi inchise din lipsa de copii?
Astea sunt subiectele de care se feresc sindicatele si pentru care au inceput lupta pentru intarirea pozitiei lor in societate.
Calitatea mizerabila a rezultatului muncii lor
Un venerabil profesor al sotiei mele imi marturisea ca ceea ce se intampla in scolile romanesti este o crima morala indreptata impotriva tinerei generatii. Se referea la calitatea invatamantului si la exeplul de moralitate pe care il primesc copii si tinerii de la multi dintre profesori.
Inca mai mult despre demografie, sindicatele isi doresc sa se tina la distanta de orice discutie despre calitatea muncii, verificarea pregatirii lor si plata contra rezultate.
Asta e, noi suntem fraierii care trebuie sa plateasca si nu protesteaza pentru ca majoritatea nu inteleg miza jocului.
4 comentarii:
Demult, tare demult, am fost şi eu pentru 2 ani profesor, aşa că am o viziune asupra muncii acestora, de aceea aş face două nuanţări:
1) Munca de profesor nu înseamnă numai cele 20 de ore pe săptămână petrecute la clasă. Mai este activitate administrativă - planificări, plan de lecţie, corectat lucrări, aspecte care, tratate cu seriozitate îţi pot consuma mai mult decât 20 de ore.
2) Numărul de profesori nu a scăzut deoarece s-au petrecut două fenomene importante: a) deoarece numărul de profesori titulari nu a fost niciodată suficient s-a apelat la suplinitori mai mult sau mai puţin calificaţi, astfel că întotdeauna restructurările i-au lovit pe aceştia şi foarte puţin au ajuns la profesorii titulari. În general, titularii sunt la şcoli bune care nu au fost afectate foarte mult de fluctuaţia numărului de elevi, în vreme ce cele slabe (sau cele din zonele rurale) şi-au redus activitatea şi implicit numărul de profesori (majoritatea suplinitori). O colegă de facultate a ajuns directoare de şcoală imediat după absolvire fiindcă era singura cu studii superioare din toată şcoala (o comună nu foarte departe de Bucureşti). Mai ales în zona rurală s-au închis foarte multe şcoli.
b)numărul de copii dintr-o clasă s-a redus de la 36 cât erau înainte la cca 20, iar tendinţa ar fi spre reducere. Fiind şi tu trainer ştii că peste 12 persoane eficienţa predării şi capacitatea de a lucra cu toţi elevii se reduce. Cum şcoala ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea de abilităţi şi deprinderi şi nu pe acumularea de cunoştinţe, direcţia ar fi către o reducere a numărului de elevi.
Draga Cristian,
Ai si tu dreptate, am si eu dreptate.
1) Munca de profesor inseamna si corectari de lucrari, pregatire pentru clasa, meditatii individuale sau pe grupuri mici la scoala, gratuit, numai ca majoritatea nu prea se pregatesc si nu fac niciodata meditatii cu elevii la scoala, ci numai acasa, pe bani.
2) Intreg sistemul este ticalosit. Pe de o parte, cei care se titularizeaza nu mai dau socoteala pentru calitatea muncii lor. Pe de alta parte, ceilalti sunt tinuti mereu in sah ca suplinitori. Multa coruptie.
3) Ai dreptate in legatura cu reducerea clasei. Dar si eu am dreptate cand spun ca au fost inghesuite materii ca sa dea de lucru profesorilor. Asa am ajuns sa avem copii care muncesc 10 ore/zi si profesori care termina in 4-6 ore cu tot cu predare, pregatire si corectari de lucrari.
Ideea principala este ca nu sunt atat de prost platiti cum se afirma si, in orice caz, sunt prea bine platiti fata de rezultate.
Marian,
L-am urmarit pe tatal meu toata viata mea de copil cum isi facea lectiile 2-3 ore pentru a doua zi. Nu mai vorbim de teze, extemporale si alte chestii.
Activitatea didactica iti toceste creierii mai mult ca orice bugete, rapoarte de vanzari, etc. mai ales in ziua de azi cind ai tot felul de dementi in clasa care nu mai stiu cum sa faca misto de tine sau gagici cu fuste putin mai lungi decit chilotii...
E complicata viata de dascal. Cum spuneam tata a fost profesor de matematica circa 35 de ani; mama a fost invatatoare.
E adevarat ca sint tot felul de ratati in invatamint, care nu au gasit de lucru in mediul privat, dar asta nu inseamna ca nu trebuie platiti mai bine decit sint acum. Uite exemplul Finlandei, unde sint primiti doar dupa o gramada de teste dure dar sint super platiti.
Cum vrei sa angajezi un junior in firma daca el nici nu stie sa se iscaleasca?
Cum evaluezi un dascal? Cum masori eficienta unui profesor? Numar de cuvinte invatate pe zi? Numar de elevi? Numar de absolventi peste media 7 la bac?
Problemele e grele si complexe... :)
Draga Lucian,
Tatal tau trebuie sa fie un profesor bun, care-si iubea meseria. Tocmai pentru ca cei buni sa nu mai fie tratati la egalitate cu cei slabi trebuie sa existe standarde de apreciere a muncii lor. Este suficient sa ne uitam la state ca Finlanda, SUA, Singapore, si altele, pentru a gasi modele. Ceea ce este inacceptabil este sa nu masuram nimic si sa ne batem in lozinci. Adica ceea ce facem acum in Romania.
Trimiteți un comentariu