Ori de cate ori ninge mai tare, sau ploua mai tare, media se intrece sa observe cat de prost sunt organizate autoritatile romanesti pentru a face fata situatiei.Chiar si acum, in timp ce scriu, la Realitatea TV se dezbate lipsa de pregatire a autoritatilor, chiar si atunci cand pe fundal se vede traficul desfasurandu-se normal pe DN1, in zona Sinaia.
Toate aceste comentarii atrag atentia nu numai asupra fragilitatii capacitatii noastre de interventie, dar si asupra arogantei omului, pe car il numesc azi: maimuta alba, proasta.
Prima poza care insoteste aceasta postare este preluata de pe cnn.com si arata rafturile goale ale unei brutarii din Washington, care este afectat de o cadere abundenta de zapada, cam ca aceea care se vede pe fereastra mea.
Sunt cateva adevaruri pe care trebuie sa le spun aici:
- Capacitatea noastra de interventie se situeaza la media fenomenelor, adica facem fata atat timp cat avem un fenomen apropiat de media caderilor de zapada, de ploaie, cutremure de magnitudine medie etc. Imediat ce se depaseste media, logistica si capacitatea noastra de interventie gafaie.
- Cand se depasesc maximele din ultimii 10 ani suntem in dificultate. Cand avem un fenomen exceptional o data la 100 de ani, suntem in genunchi si cadem in haos. Fenomene din gama 1 la 1000 de ani reprezinta catastrofe care pun in pericol zone intregi de dimensiunea uneia sau mai multor tari invecinate.
- Eventualitatea unei catastrofe din gama 1 la 10.000 de ani inseamna catastrofa globala, zeci sau sute de milioane de morti. Nu avem nicio sansa sa facem fata la asa ceva cu tehnologia pe care o avem acum.
- Ultima observatie este ca modernitatea si aparenta dominanta asupra materiei ne-a facut incredibil de aroganti. Credem ca ne putem apara de mari dezastre, daca doar scuturam bine guvernul ca sa-si faca treaba, dar gresim complet.
Cu cat devenim mai puternici tehnologic, cu atat suntem mai vulnerabili in fata marilor catastrofe. Daca izolai o familie tipica de romani acum 100 de ani, probabil ca supravietuia cateva luni in baza proviziilor de hrana proprii si a animalelor din curte. Familia tipica de locuitor la bloc din zilele noastre nu ar supravietui nici macar o luna cu ceea ce are in camara, in conditiile in care colonia (orasul) ar inceta sa mai functioneze, s-ar opri utilitatile si s-ar inceta aprovizionarea orasului cu hrana.
Cred ca, daca tot stau atat de mult la scoala, copii nostri ar trebui sa invete si cum sa supravietuiasca in cazul unui megadezastru, iar planurile de interventie ar trebui sa porneasca de la slabiciunea noastra si nu de la aroganta aceasta prosteasca de care dam dovada in ultima vreme!
3 comentarii:
Daca te-ai uitat la emisiunea de duminica seara la Realitatea cu "maretul" director al Companiei de Drumuri, ai putut vedea acolo aroganta adevarata in actiune.
Dar revenind la ce spuneai, orasele au fost dintotdeauna vulnerabile la catastrofe. O cadere de curent opreste in plus punctele termice, pomparea apei si a gazelor si nu exista solutii alternative la asta.
Copii nostri nu pot invata sa traiasca in afara unui sistem in cae au crescut si cred ca nu ar trebui sa ne propunem asta. Ar fi insa bine sa-i invatam si altceva decat sa depinda exclusiv de un sistem de utilitati instabil si sa caute solutii alternative cand au probleme.
Am devenit un fel de termite care nu sunt capabile sa traiasca in afara musuroiului lor. Orice ne darama musuroiul ne pune viata in pericol.
Aroganta ne face sa credem ca stapanim situatia, dar nu este asa. Catastrofe precum Katrina arata ca nici macar cele mai puternice natiuni nu sunt pregatite.
Imi pare rau ca n-am vazut interviul - cred ca a fost o rubrica de insectar din ceea ce-mi povestesti.
Am uitat de un vizionar, de talia lui Jules Verne, care merita citit: "The Machine Stops" de E.M. Forster (1909). Am citit-o acum 20 de ani si, neavand repere pe atunci, ma intrebam daca se poate intampla asa ceva. Acum cred ca se poate.
Trimiteți un comentariu