Ciocnirea civilizatiilor

Cred ca nu mai este o surpriza pentru nimeni sa afirm ca traim astazi o ciocnire intre cultura occidentala, laica dar bazata pe traditiile iudeo-crestine si cultura orientala, musulmana, bazata pe religia islamica si ideile juridice cuprinse in legea islamica, Sharia.

Cele doua modele de gandire sunt ireconciliabile.

In anul 1948, lumea era inca sub influenta macelului provocat de al II-lea razboi mondial. Organizatia Natiunilor Unite a adoptat atunci un document care exprima pozitia occidentala: Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Chiar daca a fost adoptat cu sprijinul a numeroase tari ne-occidentale, inclusiv mulsulmane, documentul isi are originea in ideile Revolutiei Franceze, Codurile lui Napoleon, Bill of Rights England si Bill of Rights America.

DUDO este un document liberal, laic, pentru ca acorda drepturi egale tuturor oamenilor, indiferent de rasa, sex, nationalitate, religie sau convingeri religioase. DODU traseaza o linie rosie in jurul tuturor fiintelor umane si le confera aceleasi drepturi.

Arabia Saudita a votat de la bun inceput sa voteze in favoarea documentului. Numeroase natiuni islamice au criticat documentul ulterior, pentru ca el contravine Coranului si Hadith. De exemplu, DODU recunoaste egalitatea absoluta a barbatului si femeii; recunoaste dreptul de a-ti schimba religia si pune semnul egalitatii intre toate religiile, incluzand aici ateismul. Mai mult, DODU permite casatoriile intre persoane de religie diferita si cere ca toti rezidentii unei tari sa aiba dreptul sa candideze pentru orice functie publica, indiferent de religie.

Neputand reconcilia DODU cu legea islamica, natiunile islamice grupate in Organisation of the Islamic Conference s-au intalnit in 1990 la Cairo si au adoptat un document alternativ, numit The Cairo Declaration of Human Rights in Islam (CDHRI). CDHRI este un document revolutionar pentru lumea islamica, pentru ca recunoaste drepturi politice care nu sunt exprimate de Sharia sau de Islam. Cu toate acestea, documentul arata ca autorii sai au mers exact atat de departe cat le-a permis Islamul si niciun pas mai departe: egalitatea barbatului si femii nu sunt exprimate clar, ci doar dreptul la demnitate egala; nu se permite dreptul la casatoria intre persoane de alta religie; nu se permite schimbarea religiei (pedepsita cu moartea de Sharia) si nici accesul non-musulmanilor la demnitati publice in tarile neislamice, ca sa citez numai cateva.

Simpla alaturare a celor doua documente arata ca pozitiile celor doua civilizatii sunt ireconciliabile pe subiecte de importanta vitala.

Noua, celor din spatiul acoperit de DODU, nu ne este permis sa facem rabat de la drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la viata, dreptul la convigeri religioase etc, iar lor nu le este permis sa incalce prevederile Coranului si Hadith.

Calea catre intelegere trece prin laicizarea societatilor islamice. Islamicii au nevoie sa separe religia de stat, dupa modelul Revolutiei Franceze care a facut celasi lucru in Europa, acum mai bine de 220 de ani. Pana cand islamicii nu vor face asta, nu ne vom putea da mana peste DODU, documentul care defineste umanitatea in viziunea noastra.