miercuri, 27 ianuarie 2010

Investitiile publice nu sunt solutia iesirii din criza. Scaderea impozitelor este solutia corecta!

Nu trece zi sa nu vad politicieni, sindicalisti, analisti economici, reporteri si tot soiul de alti cetateni pledand in favoarea cresterii investitiilor publice ca panaceu pentru criza economica.

Internationalizarea economiilor impiedica stimularea prin investitii publice
Multi economisti clameaza intoarcerea la Keynesism, uitand ca o analiza mai atenta arata ca guvernul american a prelungit criza din 1929-1933, nu a rezolvat-o. Oricum, economia americana era foarte putin internationalizata atunci si aproape fiecare dolar care era injectat in economie sfarsea in cumpararea de bunuri si servicii americane, adica stimula economia americana. Prin contrast, majoritatea cosului de bunuri si servicii ale muncitorului roman (dar si german, american, japonez etc.) este format din bunuri de import.

Este cunoscut rezultatul campaniilor ”rabla” derulate in Germania si Franta, care au ajuns sa stimuleze economia romaneasca.

Fiecare leu cheltuit pentru stimularea economiei va fi recuperat prin impozite
Mai devreme sau mai tarziu, fiecare leu care este cheltuit pentru stimularea economiei va fi recuperat prin impozite, sau prin inflatie (o forma insidioasa de impozitare).
Chiar si imprumutul de la FMI va fi recuperat prin impozite care vor fi platite in anii urmatori.
Fiecare leu care ni se ia sub forma impozitelor, este un leu care nu mai este cheltuit pentru paine, pantaloni, tv prin cablu, vacante, care nu este economisit la banca sau investit la bursa de valori. Adica, pentru fiecare leu cu care facem investitii publice, renuntam la investitii private. Ceea ce castiga constructorul de la prima casa, pierd vanzatorul detailist, croitorul, agentul de turism si functionarul bancar. Acestea sunt bunuri si servicii pe care privatii nu le mai cumpara, pentru ca le-a luat banii statul ca sa faca prima casa, drumuri si ca sa plateasca o armata de functionari.
Practic, guvernul hotaraste pe cine sa fericeasca si pe cine sa fraiereasca, ce ramura sa stimuleze si ce ramura sa oprime. De obicei alege foarte prost.

Valoarea adaugata de proiectele guvernamentale este mai mica decat cea creata in sectorul privat
Statul roman face cele mai scumpe autostrazi din lume, programe de informatizare a caror durata de implementare e tripla decat in sectorul privat si care costa de 4 ori mai scump.
Multe investitii sunt tampenii gen Dracula Park, blocurile ANL sau stimularea unor companii care ragaie de bani.

Una peste alta, chiar si atunci cand face lucruri utile (cum ar fi drumurile si autostrazile amplasate acolo unde este nevoie de ele) statul tot stramb judeca: incepe autostrazi noi inaite sa le termine pe cele vechi; face 2 autostrazi paralele catre Ungaria si niciuna in Moldova etc.

Oricum ai lua-o, statul obtine mai putina valoare adaugata decat privatul. Adica, fiecare leu investit de stat obtine o valoare adaugata mica (daca nu chiar negativa), mult mai mica decat proiectul mediu in care investeste privatul.

Prin urmare, cu cat statul ”stimuleaza” mai mult economia prin investitii, cu atat el are nevoie sa colecteze impozite mai mari, pe care le ia de la cei care stiu sa foloseasca banul mai eficient decat el. Intr-un fel, se muta banii din investitiile eficiente, in cele ineficiente.

Decat sa stimuleze economia, mai bine ar lasa-o sa se descurce singura!

P.S. Singurul domeniu care aduce bani ca o roata de alba-neagra, este domeniul fondurilor europene. Este atat de eficient sa investesti in atragerea si garantarea acestora, incat nicio alta destinatie nu se poate compara in termeni de valoare adaugata! Nu-i de mirare ca, fiind atat de rentabil, statul nu prea se descurca in acest domeniu.

Niciun comentariu: