Malcolm Gladwell este unul dintre cei mai de succes autori ai acestui deceniu. Prima lui carte, The Tipping Point, a agitat puternic mediile academice si de afaceri prin afirmatia sa, conform careia micile cauze pot sta la baza marilor evenimente.
A doua carte, Blink! The Power of Thinking without Thinking! dezvaluia rolul si mecanismul prin care subconstientul este responsabil de deciziile noastre.
M-am numarat printre numerosii cititori ai lui Gladwell care asteptau cu sufletul la gura a treia sa carte, Outliers. Am cumparat dreptul de a fi printre primii cititori, asa ca luna trecuta www.audible.com mi-a livrat cartea in Innbox, ca audiobook. In timp ce asteptam ma gandeam cum ar putea fi aceasta a treia carte, despre care stiam ca trateaza oamenii cu reusite extraordinare. La urma urmei, ce putea fi acolo, decat povesti despre talent si munca, chestii despre care citim in biografiile romantate ale mai tuturor oamenilor celebri? Hm, suna a platitudine si paraca nu-l credeam pe Malcolm Gladwell in stare de asa ceva.
Cand am inceput sa ascult, am fost uimit: Gladwell reuseste din nou sa socheze demoland unul dintre miturile civilizatiei noastre, anume ca pentru a ajunge in varf este de ajuns sa te nasti cu talent si sa muncesti.
Outliers arata ca oamenii cu reusite exceptionale au avut un singur lucru care ii deosebeste de alti oameni, la fel sau mai bine inzestrati decat ei: sansa, oportunitati exceptionale.
Reusita peste masura este a celor care, avand o sansa cu totul exceptionala, au stiut sa profite de ea, fiind gata sa o valorifice la maxim prin munca si staruinta. Gladwell demonstreaza ca munca singura, nu te poate aduce in varf, daca nu beneficiezi si de noroc exceptional. Mai mult, se pare ca talentul nu exista. Numeroasele studii care s-au facut pentru a detecta ceea ce numim talent nu au relevat asa ceva. Sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit, cu bagajul educational si emotional potrivit, plus munca si decizii corecte, este reteta mega-succesului.
Suntem produsul epocii noastre, al familiei, contextului social si nu putem sa evadam din acestea, pentru ca ele ne definesc.
In fine, ma indoiesc ca pot fi la fel de convingator ca autorul, asa ca va las sa urmariti filmuletul atasat.
3 comentarii:
c'mon:)
e mult mult mai comerciala in constructie decit blink sau tipping point.
in dorinta de a se intrece pe sine ca vinzari, a ajuns un fel de coelho pentru cei carora au avt ceva frustrari la stiinte (exacte, ale naturii etc) in scoala
ramine insa un campion al research-ului si al umanizarii subiectelor stiintifice. daaaaaaaaaar...:)
Draga Cristina,
Te contrazic. Gladwell nu este un cercetator, ci un science-writter. Revista la care lucreaza el este o pepiniera pentru acesti jurnalisti de stiinta populara, care fac mai mult decat sa povesteasca stiinta pentru mase. Atat el, cat si colegul lui James Surowiecki, autorul "The Wisdom of Crowds", indraznesc sa compuna teorii proprii in domeniile de granita ale stiintelor sociale, acolo unde mai multe stiinte se intrepatrund si unde este un teritoriu neexplorat.
Cartile lor sunt mai placute decat ale cercetatorilor, iar teoriile lor sunt mai indraznete pentru ca nu sunt incorsetate de cutumele breslei.
Mie mi-a placut si Outliers foarte mult, pentru ca provoaca bunul simt, care greseste de atat de multe ori. Cartea asta iti deschide ochii.
Aspectul comercial pentru mine este o virtute. Un scriitor nu e mai mic pentru ca se vinde bine, ci e mai mare in ochii mei.
Coehlo, la care faci referire, scrie fermecator, ca si Gladwell. Sotia mea i-a citit toate cartile dn acest motiv.
Exista o viziune elitista, conform careia daca toata lumea poate intelege ceea ce spui, inseamna ca spui platitudini. Eu sunt vanzator si nu mi-as permite luxul sa fiu pretios decat daca as deveni mai putin pretentios si m-as multumi cu mai putin. Calea elitei, este calea dispretului fata de ceilalti si a narcisismului. Am suferit si eu candva de asa ceva (ca aproape orice intelectual) dar m-am vindecat.
Mi-a placut sa discut in contradictoriu dar vreau sa te asigur ca iti recunosc cu respect dreptul de a avea o alta parere decat mine.
coeho ca si gladwell au descoperit o reteta de scriere: povestea moralizatoare cu happy end.
coehlo a intrat in istoria literaturii cu tehnica asta pentru ca a intors lumea catre lectura, deci bravo lui. dar e destul de usor sa te prinzi care ii e reteta si sa stii unde "minte"/face mascari pentru a avea mai multi cititori.
asa si aici.
imi place gladwell, cred ca e f f destept, un scriitor incredibil, un jurnalist misto.
am avt insa un regret sa vad ca l-a luat valul faimei si si-a folosit talentul ca sa fie nu doar pe inteles, ci si populist.
e o diferenta mica, de nuanta, dar care conteaza mult pt mine.
gata, nu mai perseverez, nu mai comentez:)
Trimiteți un comentariu