Investitiile publice se platesc prin impozite si nu reprezinta solutia pentru iesirea din criza

Eu incerc sa scriu numai lucruri pozitive, pentru ca nu cred ca cititorii au nevoie sa citeasca lucruri negative - doar sunt inconjurati de acestea.

Incerc sa nu critic pe nimeni direct, spunandu-i numele, pentru ca nu am nevoie de dusmani. Uneori insa ma satur de unele persoane si vreau sa le spun pe nume.

Zilele trecute ma uitam la cunoscutul post Realitatea TV, care se dezlantuise impotriva planului de reducere a cheltuielilor anuntat de Presedintele Basescu. Un ilustru invitat al postului, fostul jurnalist al Adevarului dat afara pentru moralitate dubioasa de la Gandul, Bogdan Chireac, arata cu o filozofica siguranta de sine, ca ceea ce trebuie Romaniei este ”un program de investitii publice, cu finantare externa” si nu reducerea cheltuielilor sau marirea impozitelor.

Romania este ca o familie careia i s-au redus veniturile anul trecut. Confruntati cu un cash flow negativ, membrii familiei noastre au hotarat nu sa reduca cheltuielile pana sub nivelul veniturilor, ci sa ia un imprumut si sa creasca cheltuielile. Guvernul a luat o hotarare tampita, care s-a vazut acum, pentru ca imprumutul s-a terminat si acum trebuie sa ne incadram cu cheltuielile in ceea ce castigam si sa platim si imprumuturile contractate.

Bogdan Chireac a auzit el ceva despre Keynes, dar se vede ca nu l-a citit niciodata, pentru ca una dintre masurile pe care ilustrul economist englez le recomanda, era chiar reducerea cheltuielilor.

Metoda de iesire din criza pe baza investitiilor este o iluzie intretinuta de impostori ca acest personaj, pentru ca:

1. Economia Romaniei este legata puternic de economiile altor tari, comertul exterior contand pentru vreo 100 miliarde USD din PIB-ul de 251 de miliarde de USD in 2009. La aceasta valoare, este imposibil sa iesi din criza in absenta unei reveniri in restul lumii.
2. Reducerea exporturilor si importurilor a fost de 23%-33% in 2009, ceea ce face dificil sa recuperezi un asemenea volum de afaceri prin investitii publice.
3. Nu toti banii cheltuiti pe investitii publice raman in tara, o parte plecand in strainatate prin achizitia de bunuri si servicii si prin profitul companiilor straine participante la lucrarile publice. Banii pe salarii alimenteaza si ei importurile, avand in vedere structura cosului de consum la romani.
4. Care este sursa finantarii externe despre care vorbea Chireac? Imprumuturi nu cred ca mai putem lua, investitiile straine sunt greu de atras in criza, iar concesiunile se dovedesc dificil de vandut.
5. Orice se construieste prin investitie publica trebuie platit apoi prin impozite mai mari.
6. Oricat de bine am alege investitiile publice, adica oricat de utile ar fi acestea, in primii ani ele nu vor produce niciun fel de valoare adaugata sau beneficii (altele decat cresterea nivelului angajarii) pentru ca nu vor fi gata!

Cand investitiile publice sunt platite prin impozite (adica mereu), ele inseamna mai putini bani pentru gospodarii si agentii economici. Podurile si autostrazile inseamna mai putini bani pentru zarzavat, frigidere, masini si jucarii pentru copii, care nu vor mai fi cumparate cu banii care vor ajunge acum la stat pentru a plat lucrarile publice. Lucrarile publice ofera locuri de munca pentru luni sa ani, in timp ce dezvoltarea celorlalte industrii ofera locuri de munca permanent.

Unele lucrari publice sunt foarte necesare si vor castiga rate de rentabilitate acceptate si in sectorul privat, cum ar fi autostrazile, canalizarile si altele. Din pacate, guvernele reusesc sa ia mai multe decizii proaste decat bune, cu rate de rentabilitate mult inferioare celor din sectorul privat, sau chiar pe pierdere. Asa se face ca, de obicei, investitiile publice ne aduc intr-o situatie net mai proasta.