La Multi Ani!

Dragii mei cititori,

Va urez UN AN NOU FERICIT!

Viata noastra este influentata de multe forte, dar cea mai importanta dintre ele suntem chiar noi.

Va urez sa va redescoperiti in 2010 si sa deveniti mai buni, mai intelepti si mai fericiti!

LA MULTI ANI!

How to make training work for you

Trainingul nu functioneaza asa cum se asteapta majoritatea participantilor si decidentilor. Simpla participare la un training nu asigura deloc nici invatarea, nici utilizarea noilor tehnici si, cu atat mai putin obtinerea rezultatelor dorite.

Noile abilitati se lovesc de vechile obiceiuri, care sunt adanc inradacinate in noi. Cursantul trebuie sa faca un efort ca sa inlocuiasca vechile obiceiuri, cu unele noi, mai potrivite.

Cititi prezentarea pe care am incarcat-o pe SlideShare aici: http://tinyurl.com/ybjsx4b

Legatura dintre Marele Razboi si companiile de azi

Cand eram la scoala am invatat ca eroica armata romana a luptat in Primul Razboi Mondial sub comanda unor generali eroici si competenti ca Averescu, Culcer, Mosoiu s.a.

Mai tarziu, am citit despre legendarii oameni politici care au luat decizia intrarii in razboi de partea Antantei si au contribuit la unificarea Romaniei Mari.

Cativa ani dupa revolutie am citit memorii ale politicienilor din perioada interbelica, iar de curand ”O istorie sincera a poporului roman” de Florin Constantiniu.

Adevarul este ca generalii nostri au luat numai decizii tampite, de la primul ordin de atac, pana la capitularea consfintita de Pacea de la Buftea. Bietii soldati s-au sacrificat sub comanda unor blegi carora doi ani de gandire inainte de intrarea in razboi nu le-au fost de ajuns ca sa ajunga la concluzia ca Romania nu poate ataca Transilvania si apara simultan Dobrogea.

La randul lor, politicienii in frunte cu marele Ion I.C. Bratianu, care conducea guvernul din 1914, in loc sa pregateasca tara pentru un razboi in care era clar ca ne vom implica, au furat de au rupt infruptandu-se din contractele guvernamentale de inzestrare a armatei si de construire a fortificatiilor de razboi. Intr-atat de mare a fost jaful, incat fortificatiile care trebuiau sa apere Bucurestiul erau alcatuite la ora cand a fost nevoie de ele, doar din niste valuri de pamant si ceva sarma ghimpata. Francezii care ne-au reinarmat dupa ce ne-am retras in Moldova au fost socati de lipsa de material de razboi si de pregatire a armatei romane.

Politicienii se bateau cu pumnul in piept chiar inainte de intrarea in razboi, afirmand ca eroicul soldat roman nu are nevoie de tunuri, pentru ca el castiga lupta sarjand inamicul la baioneta.

In ziua de azi vad companii care si-ar dori sa aiba vanzatori eroici, care sa-si invinga competitorii ”la baioneta”. In mintea lor, vanzatorul este un fel de cowboy care pleaca la lupta solitar si invinge in ciuda opozitiei propriei companii, care se straduieste sa livreze prost si sa nu-l ajute cu nimic. Ma uit la managerii acestor companii si incerc sa-mi imaginez ce scuze vor pune pe masa cand rezultatele le vor consfinti infrangerea totala.

In ziua de azi, vanzatorul solitar este o relicva a trecutului, dupa cum lupta la baioneta este istorie. Vanzatorul de azi nu mai poate invinge de unul singur. El trebuie sa faca parte dintr-o organizatie performanta de vanzari, in care fiecare angajat sa contribuie la succesul vanzatorului.

Vanzatorul de IT de azi este sustinut de presales tehnic, de echipe de lead generation, de arhitecti de solutii si consultanti tehnici si secondat de echipe de marketing competente. El nu mai concenpe proiecte singur, nu scrie documentatii si oferte tehnice si comerciale si nu se ocupa de livrari. Vanzatorul victorios face parte dintr-o companie invingatoare organizata si sincronizata ca un corp de armata modern.

Companiile care nu inteleg necesitatea organizarii ca organizatii de vanzari, se vor trezi sarjand tancurile competitiei la baioneta si vor cadea turtiti sub senilele acestora.

Emanuel Revici: Omul care vindeca cancerul

Craciunul este un moment minunat al anului. As vrea sa marchez acest Craciun facand in sfarsit ceva ce trebuia sa fac demult: sa aduc in Romania povestea formidabilului Dr. Emanuel Revici.

Prima data am aflat despre Dr. Revici de la Bonnie, o americanca ce dorea sa deschida o clinica de medicina alternativa in Costa Rica, in 1999. Cel de-al 7-lea grup financiar din Costa Rica, Banco ELCA, era implicat in dezovoltarea unui spital privat (http://www.hospitalcima.com/) destinat in special pacientilor bogati din SUA si dorea sa includa o clinica de medicina alternativa. Astfel am ajuns sa aflam despre revolutionarul tratament al Doctorului Revici si am ajuns sa discutam cu urmasii sai din New York.

Dr. Emanuel Revici s-a nascut in Romania, in 1896 si si-a luat licenta in medicina la Universitatea Bucuresti, in 1920. In anul urmator a primit drept de practica si a fost numit preparator si asisten in cadrul Facultatii de Medicina al Universitatii Bucuresti.

Dr. Revici s-a interesat de tanar in biochimie si a inceput sa studieze lipidele si relatia lor cu echilibrul chimic al metabolismului. Din 1936 s-a mutat in Franta, unde si-a continuat cercetarile. In aceasta perioada, directorul adjunct al Institutului Pasteur a pastrat 5 lucrari stiintifice apartinand Dr. Revici, cu privire la influenta lipidelor in durerea patologica si cancer.

Odata cu ocuparea Frantei de catre nazisti incepe istoria uimitoare a acestui om fantastic care a fost Emanuel Revici. Revici se alatura Rezistentei Franceze, iar in 1941 Rezistenta este obligata sa il trimita din Franta, conform unei comunicari a unui lider al Rezistentei, Andre Girard.

Dr. Revici ajunge in Mexic, unde deschide o clinica cu peste 100 de paturi, unde ofera servicii medicale in special bolnavilor de cancer. In 1946 el primeste invitatia de a-si continua cercetarile in SUA, de la Dr. George Dick, Decanul Facultatii de Medicina al Universitatii din Chicago. Datorita participarii sale la Rezistenta Franceza, un fost membru al cabinetului Presedintelui Rosevelt, Sumner Wells, intervine pentru a i se acorda rapid viza pentru SUA.

In 1947 el deschide o clinica in New York, "Institute of Applied Biology," (I.A.B.). Dr. Revici a slujit ca director medical in aceasta clinica si si-a continuat cercetarile pana la sintetizarea tratamentului care ii poarta numele.

Nu sunt un specialist in medicina, dar am inteles urmatoarele: pacientii de cancer se plangeau de dureri care reveneau ciclic. Dr. Revici a presupus ca aceste stari sunt provocate de tulburari fiziologice si a descoperit cauza ca fiind un dezechilibru chimic al organismului. Organismul se poate afla fie intr-o stare alcalina, fie una acida. Tumorile, a observat el, nu numai ca prezentau un PH diferit de restul corpului, dar PH-ul lor putea fi schimbat prin ingerarea unor substante chimice.

Studiile lui aprofundate cu privire la lipide l-au condus la descoperiri neintelese suficient de catre contemporanii sai. In 1950, inainte de cel de-al 6-lea Congres de Radiologie de la Londra, el redacta lucrarea "Influenta de iradiere la acizi graşi nesaturaţi" descriind descoperiri pentru care Bengt Samuelson urma sa primeasca un premiu Nobel abia in 1987. Se pare ca motivul pentru care comunitatea stiintifica anglo-saxona nu a inteles valoarea cercetarilor sale, era datorat faptului ca el folosea o terminologie franceza, invatata la facultate si in anii de practica din Franta.

Metoda de tratament a cancerului dezvoltata de Dr. Revici este, in fapt, o chimioterapie dirijata pentru reechilibrarea chimica a organismului, care ia in consideratie si raspunsul acestuia la dezechilibrele provocate de cancer. Acest tratament este, inca, cel mai eficient tratament impotriva cancerului care a fost incercat pana acum. Exista numeroase cazuri de vindecari si exista numeroase cazuri in care pacienti cu metastaze au supravietuit mult peste speranta de viata ce li se prognozase.

Viata Dr. Revici nu a fost lipsita de probleme. Ideile sale erau atat de revolutionare, incat precedau comunitatea stiintifica cu zeci de ani. Asta a condus la o puternica rezistenta din partea comunitatii stiintifice si a autoritatilor de supraveghere medicala.

Pana la moartea sa, in 1998, Dr. Revici a luptat in justitie cu detractorii sai, pierzand, castigand si luptand din nou in alte si alte procese. Licenta de practica medicala i-a fost ridicata de doua ori, dar a reusit sa castige procesele la recurs si sa-si redobandeasca dreptul de practica.

Tratamentul Revici este cel mai eficient tratament impotriva cancerului inventat vreodata, dar are nevoie de recunoasterea medicinii traditionale, fiind pe nedrept cataloga ca ”medicina alternativa”.

Urmasii Dr. Revici traiesc in New York si conduc Centrul care ii poarta numele astazi, continuand sa aduca alinare bolnavilor de cancer care inunda salile de asteptare ale Institutului. Ii puteti contacta la The Revici Life Science Centre Inc. 200 West 57th St, Suite 402, New York, NY 10019. Tel: 212 246 5122 (Kenneth Korins, M.D.), iar pe internet gasiti mai multe informatii la http://www.revicimedical.com/Information.htm.

Va rog sa ma ajutati sa fac cunoscuta viata si opera Dr. Revici cat mai multor romani. Va rog sa retransmiteti acest articol, sa-l preluati sau sa-l comentati pe site-urile si blogurile voastre, sa-l anuntati prin Twitter si prin orice alte mijloace. As vrea ca jurnalistii sa preia aceasta poveste si sa o spuna. Avem atat de putini eroi romani incat nu cred ca ne permitem sa nu stim cine a fost si ce a facut Dr. Revici.

Va rog, faceti o minune de Craciun!

10 pentru Romania si obsesia elitelor

Alaltaieri seara am facut eforturi sa ma uit la gala 10 pentru Romania de anul acesta. Nu mi-a iesit prea bine, pentru ca peste jumatate din timp m-am uitat de fapt la alte posturi, mai interesante.

In fine, n-as vrea sa vorbesc despre aberatiile intamplate acolo, care au incins blogosfera (Badea prim jurnalist al tarii; Mutu cel mai valoros sportiv; Becali model in afaceri sau bancul vulgar si nepotrivit al lui Florin Piersic). Clasamentele sunt aiurea pentru ca sunt clasamente de popularitate, nu de merit, intrucat cei chestionati nu au avut suficiente informatii corecte, si nu pentru ca ar fi tampiti.

In spatele acestui demers (10 pentru Romania) se ascunde o veche conceptie a poporului nostru: aceea ca unii dintre noi sunt mai cu mot, si chiar se nasc cu acest mot, adica sunt elite. De la cultul copiilor supradotati, exagerarea olimpicilor, adularea campionilor, se vede cat de fermecati suntem de ideea ca unii se nasc speciali, iar rostul celorlalti este sa-i admire si sa le aduca ofrande. De aici si pana la dorinta de a fi condusi de aceste elite este un pas pe care il facem de fiecare data, convinsi ca am facut pasul corect. Avem convingerea ca rezultatele intr-un domeniu ii fac pe oameni competenti in sfera treburilor publice, ca si cand performantele gimnastei Nadia ar fi trebuit sa o propulseze spre un post de ministru, de exemplu.

Este fals, domnilor si doamnelor: elitele nu asigura o conducere mai luminata decat cea a oamenilor obisnuiti. Singurul nostru prim ministru sef de promotie a fost Victor Ciorbea, in al carui haotic guvern am lucrat si eu ca umil functionar public. Sunt inca uimit de cat de prost a fost acest om ca prim ministru. Profesorul universitar dr. Emil Constantinescu a fost o catastrofa de presedinte. Marele nostru istoric, Nicolae Iorga, a fost un prim ministru detestat si ineficient.

Credeti ca Albert Einstein ar fi fost un bun prim ministru? Eu ma indoiesc foarte tare.

Adoratia elitelor este antidemocratica: orice idee conform careia unii se nasc cu sa in spate si altii cu cravasa in mana este antidemocratica, feudala si nejustificata. Nimeni nu are dreptul de a conduce prin apartenenta la o clasa, casta sau grup.

In best-sellerul ”The Wisdom of Crowds”, James Surowiecki demonteaza convingerea populara a suprematiei elitelor aratand ca in numeroase situatii grupurile mari si eterogene de oameni bat orice fel de experti. Mecanismul prin care mai multi oameni iau decizii colectiv, pe baza informatiilor existente si in ciuda diferentelor mari dintre ei de inteligenta, expertiza, motivare, valori si convingeri, etnie, credinte religioase etc, conduce la rezultate superioare consultarii oricarui expert sau grup de experti.

Democratia, pietele concurentiale, capitalismul si bursa sunt exemple de institutii care nu ar functiona deloc mai bine daca ar fi lasate pe seama unei elite sau chiar a celui mai destept dintre noi.

Intre creatiile colective formidabile din ultimul timp as mentiona Internetul, Wikipedia sau sistemul de operare Linux si comunitatea Open Source.

Este un pas greu de facut, sa de dezbari de aceasta amagitoare credinta in elite, dar este pasul corect, care corespunde realitatii inconjuratoare si ne fereste de demonii autocratiei. Daca nu sunteti convinsi, doar cititi magistrala lucrare a lui Surowiecki si mai discutam dupa aceea!

Webinarii, live meetings si teleconferinte

Cea mai mare problema a unui vanzator in zilele noastre o reprezinta timpul de transfer intre doua intalniri sau intre intalniri si sediul firmei. Pana la 40% din timpul unui vanzator profesionist este ocupat de transport.

O mare parte dintre cheltuielile asociate unui vanzator sunt legate de transport: masina, asigurari, combustibil, parcari, intreținerea mașinii, administrare flota si timpul petrecut de vanzator in masina.

Un vanzator profesionist nu mai are decat aproximativ 20-30% din timpul de lucru pentru a vinde, adica numai 1,5-2 ore zilnic sunt ocupate de intalniri de afaceri sau convorbiri telefonice cu clientii.

Este timpul sa luam in considerare intalnirile in spatii virtuale. In locul unei intalniri am putea utiliza Skype, care furnizeaza un mediu de comunicare destul de bun: iti poti vedea interlocutorul, poti face screen sharing si ii poti demonstra prezentari sau aplicatii software, ii poti trimite mesaje scrise si ii poti transfera fisiere.

Sigur ca intalnirea nu este la fel de ”calda” si nu poate contribui in acelasi fel la strangerea unei relatii cu interlocutorul, dar castigi orele pe care le-ai fi pierdut in trafic. Interlocutorul s-ar putea sa-ti fie recunoscator pentru castigul de timp pe care i-l aduci si sa compenseze ”caldura” intalnirii in persoana. Alti potentiali clienti ar putea fi refractari in a accepta o intalnire din cauza presiunii timpului, dar ar putea accepta cu mai mare usurinta o intalnire virtuala.

Multe companii au reguli demodate cu privire la utilizarea programelor de mesagerie sau a Skype, care ii impiedica pe angajatii lor sa le instaleze. Pentru acestia puteti apela la solutii web based de videoconferinta, care nu necesita decat instalarea unui plug-in. Pentru altii veti fi nevoiti, poate, sa cumparati accesul la sistemul de videoconferinta pe care il folosesc ei, sau sa le cereti lor sa initieze intalnirea (astfel incat sa fiti voi cei care instaleaza plug-in-ul).

Webinariile sunt scule si mai bune de promovare: un singur webinar poate aduna sute de participanti, la un cost nesemnificativ fata de alternativa inchirierii unei sali de conferinta, cu catering si alte servicii.

Oricum ar fi, daca nu sunteti inca gata sa dati o sansa videoconferintei si intalnirii virtuale, atunci veti fi obligati cand barilul de petrol va urca din nou la peste 100 US$, ceea ce se va intmpla indata ce vom iesi din criza economica si economia mondiala va creste din nou cu peste 5% anual.

Imaginea ta consuma memoria celor care te intalnesti sau nu?

Priviti imaginea din poza: ce va inspira?

Iata ce ne spune Robert Pante, un renumit expert in moda:

"Is your image consuming people's memory?
If not, you'd better clean up your act!"

Isi vinde si el marfa o sa spuneti, poate: ceea ce spui, cine esti si ce faci este mult mai important decat hainele pe care le porti. Sigur, asta am gandit si eu toata viata, dar hei! se pare ca gresim.

Expertul in psihologie sociala Leonard Bickman a condus mai mult experimente care arata ca hainele sunt percepute ca un simbol al autoritatii si ca oamenii rezista cu greu solicitarilor care vin din partea unor persoane bine imbracate.

Intr-unul dintre experimentele sale, Bickman oprea trecatorii care traversau o parcare si le spunea:

- Il vezi pe tipul ala de langa automatul de taxare? Vrea sa parcheze dar nu are marunt. Da-i o moneda de 10 centi!

Solicitantul se indeparta apoi, astfel incat in momentul in care persoana abordata ajungea in dreptul automatului de taxare sa fie in afara razei sale vizuale. Cand solicitantul era imbracat in uniforma unui agent de paza, aproape toti (92%) trecatorii au dat bani, chiar daca erau in afara razei vizuale a ”agentului”. Mai putin de jumatate (42%) s-au supus cand solicitantul era imbracat intr-un costum civil.

Intr-un alt experiment care a avut loc in Texas, un barbat se angaja in trecerea strazii pe culoarea rosie a semaforului. In jumatate din cazuri el era imbracat intr-un costum de lucru alcatuit dintr-o camasa si o salopeta, iar in jumatate din cazuri era imbracat intr-un costum de afaceri bine croit si proaspat calcat. Cercetatorii urmareau numarul oamenilor care imitau comportamentul barbatului in ambele cazuri.

Rezultatele sunt graitoare: numarul celor care l-au urmat pe barbatul elegant a fost de 3 ori si jumatate mai mare decat numarul celor care l-au urmat pe cel imbracat in salopeta.

Aceste atitudini reflecta atitudinea noastra fata de autoritate, fie ca este reprezentata de uniforma agentului de paza, fie de costumul elegant, anume supunerea.

Imi place la nebunie sa ma imbrac sport sau casual, dar e rau pentru afaceri. Specialistul in moda are dreptate: haina il face pe om mai abitir decat educatia, valoarea sau bunul simt.

Suntem prostiti de hainele si accesoriile scumpe, iar asta e o chestie pe care o stiu si o exploateaza si escrocii, dar si marii vanzatori.

Lumea este ceea ce este. N-are rost sa incerci sa inoti contra curentului. Cand vrei sa faci bani, imbraca-te elegant!

Nu demisionati! Luptati!

Datoria angajatului este sa munceasca bine, sa-si puna talentul si creativitatea in slujba angajatorului, sa fie onest si loial.

Datoria angajatorului este sa-i plateasca salariul, sa respecte contractul de munca si legile din dreptul muncii.

Anul 2009 a fost foarte greu. Multe companii au falimentat, altele abia mai respira. Exista numeroase companii care inregistreaza profit si este foarte bine.

Multi manageri aflati in dificultate s-au ”descurcat” sa paseze responsabilitatea subordonatilor. Companii care ar fi putut respecta legea, au ales calea intimidarii angajatilor. Acestia au fost obligati sa-si depuna demisiile, pierzand astfel dreptul la ajutor de somaj, pentru care platisera taxe. Companii mari au dat afara pana la jumatate din forta de munca fara sa faca plati compensatorii. Intimidarea a luat locul concedierii colective. Multe dintre aceste companii se faleacu cu cultura lor organizationala si sponsorizau evenimente de ”Corporate Social Responsability”.

Nu va lasati aruncati afara din companie fara sa intelegeti daca ati gresit cu ceva, compania nu va mai poate sustine din cauza situatiei economice, sau sunteti un tap ispasitor pentru pacatele sefului, ori compania face reduceri de cheltuieli si personal fara sa respecte legea!

Daca vi se cere sa demisionati, cereti explicatii, iar apoi verificati ceea ce vi s-a spus. Consultati un avocat specializat in dreptul muncii, cititi si recititi Codul Muncii si abia apoi luati o hotarare! Vremurile sunt grele si s-ar putea sa nu gasiti un alt angajator imediat, asa ca nu va abandonati drepturile fara lupta si fara sa intelegeti macar ceea ce vi se intampla!

Compania va datoreaza un tratament respectuos, decent, in conformitate cu contractul dintre voi si legea din Romania.

Multi se sperie de pierderea reputatiei. In 2003 am hotarat sa plec de la Ipacri Romania. Directorul General Adrian Mircea nu mi-a platit mai mult de un salariu si nu a fost de acord sa-mi dea cartea de munca. Mi-a spus ca nu ma va mai angaja nimeni daca il dau in judecata. I-am spus ca nu merit sa lucrez in marketing sau vanzari daca nu sunt in stare sa lupt pentru drepturile mele.

Am castigat procesul cu Ipacri Romania, mi-am recuperat cartea de munca si au fost executati silit pentru sumele datorate. Nu numai ca reputatia mea nu a avut de suferit, dar o alta companie pentru care am lucrat m-a tratat cu extra-respect, pentru ca stiau ca nu ezit sa imi apar drepturile.

Aveti drepturi. Luptati pentru ele!

Esti un perfectionist? Trebuie sa te schimbi!

Credem ca perfectionismul este bun. Cand un candidat la angajare spune despre el insusi ca este un perfectionist, el o face pentru ca vrea sa isi creasca sansele de angajare.

Cel mai adesea perfectionismul devine un chin pentru perfectionist. Departe de a-l ajuta, ii poate face viata mizerabila.

Cum stiti daca sunteti perfectionisti si aveti nevoie sa va tratati?

1. Sunteti obsedati de greseli.
2. Va simtiti tot timpul in competitie cu ceilalti.
3. Folositi fraze ca: ”Daca vrei ca un lucru sa fie bine facut, trebuie sa-l faci chiar tu!”
4. Ramaneti in birou lucrand la o problema imposibila mult timp dupa ce ceilalti au plecat.
5. Nu cereti ajutorul nici macar atunci cand sunteti covarsiti.
6. Cereti altor sa fie perfecti, asa cum va impuneti si voua insiva.
7. Va simtiti umiliti daca trebuie sa recunoasteti o greseala in fata altor colegi.

Perfectionismul poate duce nu numai la succes, ci si la esec, chiar mai des decat la succes. Iata cateva capcane care il pandesc pe perfectionist:

1. Izolare. Un perfectionist nu este un coleg bun si este un sef de care oamenii fug. Este greu de suportat din cauza standardelor inalte, prea inalte, pe care le seteaza tuturor. Adesea este autoritar si nu se consulta cu nimeni cand ia decizii.
   La randul sau, perfectionistul se fereste de relatii prea stranse cu subordonatii si colegii, caci daca stau prea aproape de el ar putea sa vada ca nu este perfect.
2. Frica. Un perfectionist se teme sa greseasca si se trateaza pe sine insusi cu asprime cand o face. De aici rezulta in mod obisnuit o atitudine de aversiune fata de risc, iar perfectionistul traieste tot timpul bantuit de frica.
3. Amanarea. Pentru ca se teme sa nu greseasca, perfectionistul cauta adesea sa amane deciziile in conditii de incertitudine, in speranta ca va capata mai multe informatii. In lumea de azi, cand totul se schimba atat de repede, amanarea este un pacat mai grav decat acela de a lua decizii intempestive.
4. Supraincarcarea. Perfectionistul nu prea deleaga, pentru ca ceilalti nu se ridica la nivelul sau de exigenta. Astfel, el ajunge sa faca mult prea multe lucruri odata, se supraincarca cu sarcini si responsabilitati si ajunge un mort-viu care traieste doar pentru a munci de dimineata pana seara, de luni pana duminica.
5. Perceptii gresite. Protectionistul este adesea arogant. Aroganta si distanta pe care o pune fata de ceilalti il vor face sa inteleaga si mai putin ce fac, ce gandesc si ce doresc subordonatii sai. Cei mai buni dintre acestia il vor parasi la prima oportunitate.

Nimeni nu este perfect! Studiati biografiile adevarate ale tuturor oamenilor importanti din istorie sau din contemporaneitate si veti vedea ca nu erau perfecti: Alexandru Macedon era betiv si coleric, Napoleon Bonaparte era egocentric, Churchill bea prea mult si a luat adesea decizii gresite, Bill Gates a facut multe greseli, Donald Trump a avut datorii de 900 milioane de dolari si a fost aproape falit etc.

Impacati-va cu ideea ca nu sunteti si nu veti deveni perfecti! Incercati doar sa fiti buni si sa deveniti mai buni!

Cum sa descifram pozitia lui Horia Roman Patapievici?

Horia Roman Patapievici este un intelectual de mare clasa. Este de ajuns sa citesti ceva scris de el ca sa-ti fie clar ca este inzestrat cu o inteligenta si o cultura deosebite.

Rafinamentul cultural si inteligenta lui Patapievici l-ar recomanda pentru analize rationale. El ar trebui, mai mult decat altii, sa poata face un pas inapoi si sa analizeze situatia politica fara patima.

Ei bine, aceasta supozitie este gresita, pentru ca nu ia in calcul experientele trecute ale lui Patapievici.

Suntem prizonierii experientelor noastre. Eu nu pot fi obiectiv cand este vorba despre Ion Iliescu. Trecutul meu de ”golan” din Piata Universitatii, de ”baiat cu portavocea” din agitata mea studentie inginereasca (2 ani la Universitatea din Ploiesti si abandon - am terminat ASE-ul) ma situeaza pe pozitii nu adverse ci beligerante cu fostul Presedinte al Romaniei.

Cand eu ma gandesc la Ion Iliescu, imi aduc aminte cum cadeau prietenii mei sub loviturile de scanduri si bate ale sustinatorilor lui, cum ma cautau politistii la facultate cu insinuarea ca as avea legaturi cu teroristii arabi, cum m-au trimis in judecata pentru organizarea unei demonstratii ilegale, vad studentul pe care l-am scapat din inchisoare si care apoi s-a sinucis din cauza traumelor suferite acolo ...

Nu este cale de impacare si nici pace nu va fi pana cand acest individ sinistru nu va parasi aceasta lume.

Acum, ganditi-va la Patapievici:

La revolutie a fost arestat si condus la Rahova (daca imi aduc bine aminte). Intr-o nuvela el povesteste cum a vazut oameni torturati ingrozitor si cum ii auzea pe gardieni discutand despre faptul ca vor fi impuscati.

In scurt timp de la arestare a fost adus pentru interogare intr-o camera de unde era tarata o victima batuta in mod infiorator. S-a simulat o executie impotriva grupului lui.

Patapievici, ca multi altii, vede in PSD continuatorul PCR. Geoana este fiul unui general de securitate. Probabil ca in ochii lui Patapievici, Geoana este un descendent direct al celor care l-au facut sa simta ca va muri in curand. Basescu este, in schimb, inamicul lor, omul care a condamnat comunismul oficial. Cred ca aici trebuie cautata sursa atasamentului aproape orb pe care il simte HR Patapievici fata de Basescu si sursa ostilitatii fata de Mircea Geoana.

Ca un addendum, Plesu ar putea sa simta ceva similar. In ciuda dezamagirii personale in relatia cu Basescu, alternativa Geoana ar putea sa-i trezeasca amintirea surghiunului ca bibliotecar din perioada dizidentei anticeausiste.

Sa ii intelegi pe oameni este o abilitate cheie pentru un vanzator. Ca vanzator incerci sa te pui in pielea celuilalt, sa simti ce simte el, ca sa-l poti intelege.

Fraudele nu au influentat rezultatul alegerilor!

Ma enerveaza ca scriu atat de mult despre politica pe blogul meu despre marketing si vanzari, dar asta e prioritatea momentului. Incerc sa va dau macar interpretari diferite, ca sa fiu interesant de citit.

Imi cer scuze fata de cei care au alta opinie despre evenimente. Nu vreau sa spun ca sunt detinatorul adevarului absolut. Imi spun doar parerea si va invit sa v-o precizati pe a voastra fara cenzura, alta decat a bunelor maniere.

Nu stiu cati dintre voi au participat la alegeri in sectiile de votare. Eu am participat la alegeri in 1990 si 1992, ca observator din partea PNTCD. Stiu mecanismul.

Imaginati-va cum se intampla lucrurile la alegerile prezidentiale din Romania: presedintele de sectie, plus reprezentantii partidelor formeaza o comisie, care pregateste voturile, listele electorale si supravegheaza alegerile. Toata ziua stau cu ochii unii pe altii. La ora 21 inchid sectia, parcheaza stampilele si deschid urnele. Voturile sunt puse pe categorii si numarate de mai multe ori, sau cu glas tare, ca fiecare sa constate numarul.

Voturile nule sunt discutate de comisie. Daca se ivesc discutii (stampila nu se vede, nu e in patrat, e pe linie etc.) se discuta intre toti membrii. De obicei se cade de acord in aceste cazuri. Merita sa fii de acord cu regula, caci un vot care se descalifica de la tine pe regula va fi urmat cu certitudine de alte voturi ale celorlalti, aflate in aceeasi situatie. Rareori exista opinii divergente, caci regulile sunt clare.

La final se trec rezultatele pe procesele verbale. Presedintele ia unul impreuna cu sacii cu voturi, iar reprezentantii partidelor cate o copie. Reprezentantii pleaca acasa sau la partid, iar presedintele la Biroul Electora ca sa predea voturile si buletinele. La doi candidati, tot procesul dureaza o ora. Dupa aceasta ora, reprezentantii partidelor pot comunica rezultatele prin telefon, sms sau e-mail la partid pentru centralizare. Nu este nevoie sa trimita copiile proceselor verbale. La partid pot verifica totalul cu voturile celor doi candidati, plus voturile nule si totalul de buletine cu buletinele ramase si buletinele de vot utilizate. Nu ai cum sa gresesti, sau este foarte improbabil.

In aceste alegeri, reprezentantul PDL a fost singur cu reprezentantii PNL, PSD, UDMR, PRM etc, plus presedintele comisiei. Este aproape imposibil sa faci frauda - chestie de Mision Impossible sau Prison Break.

La Birourile Electorale Judetene se aduna voturile si se verifica cheile matematice, apoi se transmit datele la Biroul Electoral Central.

Partidele folosesc programe software specializate pentru centralizare, desi ar fi suficient un MS Excel cu cateva macrouri. Practic, toata lumea trebuie sa ajunga la acelasi rezultat, fapt observat de apropierea rezultatelor PDL de rezultatele BEC. PSD si PNL au ajuns si ei la aceleasi rezultate - asa se explica tacerea lor pe masura ce infrangerea se contura clar.

Sectiile din strainatate sunt supervizate de catre personalul Consulatelor Romaniei. Ca unul care a lucrat in serviciul diplomatic pot sa va confirm ca MAE colcaie de copii de fosti securisti si activisti PCR. Este putin probabil ca acestia sa fie favorabili in masa PDL-ului. Cred ca majoritatea sunt favorabili PSD. Daca nu credeti, verificati tarile in care comunitatea romaneasca este mica si o sa vedeti ca Geoana este castigator, nu pentru ca are mai multi sustinatori printre rezidentii acestor tari, ci pentru ca a primit votul celor din Consulat si din Ambasada.

Cred ca majoritatea dintre ei nu s-ar implica in nicio frauda, nici macar pentru PSD. Stiu si ei ca o ancheta ar scoate adevarul la iveala si nu vor sa faca puscarie.

PSD si PNL stiu sigur ca au pierdut alegerile, pentru ca au dus numaratorile paralele pana la capat.

Fraudele prin mita electorala si vot multiplu sunt mai ales apanajul activistilor de partid locali. Primari, sefi de partid locali, se infierbanta atat de tare incat pun la cale astfel de actiuni. Uneori partidul ii lauda chiar (aduceti-va aminte de pomenile electorale ale tuturor taberelor). PSD este campion la astfel de pomeni electorale. Inainte de alegerile locale chiar si Geoana a patronat petreceri cu mici si bere in Bucuresti. Vanghelie este un campion.

Au facut si PDL si PNL astfel de actiuni. Zahar, ulei, galeti si alte fleacuri au impartit cu totii.

Singura dovada a unei actiuni concertate de mituire este filmuletul Academiei Catavencu, care pare sa dezvaluie o actiune concertata a PSD de mituire a alegatorilor, dar si aici ar putea fi doar o actiune de organizatie de sector.

De multe ori s-a dovedit ca alegatorii sunt prea putin impresionati de aceste pomeni electorale. Faptul ca au facut cu totii ceva in sensul acesta cred ca anuleaza eventualele efecte.

La 10 milioane de voturi, aceste gainarii din ambele parti s-au anulat reciproc si au fost inghitite in dimensiunea celor doua tabere - cate 5,2 milioane de voturi fiecare.

Nu cred ca s-au falsificat procese verbale, nu cred ca s-au introdus voturi in urne si nu cred ca voturile multiple au modificat ordinea clasatilor. Cred ca PSD, PNL si UDMR au pierdut alegerile prezidentiale, in ciuda manipularilor grosolane de presa orchestrate in aceasta perioada, manipulari care au influentat masiv situatia politica de azi.

Cred ca aceste manipulari au avut si un efect neasteptat: au mobilizat alegatorii lui Basescu sa-l sustina, pentru ca a aparut in ipostaza unei victime.

Uitati-va la mine: singurele momente cand am luat atitudine, din 1993 cand m-am lasat de politica, au fost suspendarea lui Basescu si aceste alegeri prezidentiale. Daca nu ar fi fost atacurile concertate menite sa-l nimiceasca pe Basescu, nu ati fi citit probabil nicio postare politica pe acest blog.

Groupthink la PNL si PSD

De cand au aflat ca au pierdut alegerile prezidentiale, PSD si PNL sunt in criza.

Liderii celor doua partide isi trag rasuflarea asteptand decizia Curtii Constitutionale la contestatia depusa de PSD.

Am urmarit asazisele probe PSD: neregularitati obisnuite in alegeri, erori umane si inventii.
Numarul voturilor nule este comparabil cu cel de la alegerile de acum 5 ani (ca pondere), la fel ca si cel al cetatenilor care au votat pe liste suplimentare. Daca vreti sa comparati, cititi raportul observatorilor de atunci click aici.

Daca ii intelegem pe lideri ca vor sa amane momentul in care vor da socoteala pentru infrangere in fata propriului partid, cum putem califica aparenta unitate de care dau dovada comitele de conducere ale PNL si PSD? De ce nu se ridica nimeni in timpul sedintei sa le spuna ca bat campii si se acopera de ridicol? Conducerea PNL a votat in proportie de 100% pentru a-i acorda lui Crin Antonescu un vot de incredere. Nici macar cei care exprimasera idei critice inainte de intalnire nu s-au abtinut si nu au votat impotriva. Cum este posibil?

Este vorba despre un fenomen care se manifesta in grupuri mici, o defectiune a noastra, a oamenilor, care ne poate conduce la decizii aberante, pe care nimeni nu le mai intelege in retrospectiva, nici macar cei care au luat parte la acestea. Se numeste groupthink.

Am scris despre groupthink in trecut, cand aveam blogul pe Yahoo (http://bit.ly/60NBNI).

Citez pe scurt:

Groupthink este tipul de gandire manifestat de membrii unui grup care doresc sa ajunga la consens si sa minimizeze sansele de conflict fara sa testeze, sa discute si sa analizeze critic ideile expuse. In timpul Groupthink membrii grupului evita sa isi expuna si argumenteze punctele de vedere proprii, pentru a nu parasi zona confortabila a consensului. Motivatiile acestui comportament sunt multiple: teama de a nu parea ridicol, teama de a nu pune un alt membru al grupului intr-o situatie jenanta sau teama de a nu atrage supararea si ranchiuna unui alt membru al grupului.

Groupthink poate produce decizii grabite, complet gresite, irationale, prin ignorarea dubiilor personale din teama de a nu strica echilibrul si consensul grupului.

Oamenii astia actioneaza sub multipla presiune:

1. Teama de autoritatea liderului si a echipei de conducere.
2. Omogenitatea grupului (sunt similari intre ei, gandesc in mod similar).
3. Teama de consecintele asumarii esecului electoral.
4. Izolarea de surse exterioare prin disonanta cognitiva.

Disonanta cognitiva este o alta problema a modului nostru de gandire. Studiile arata ca atunci cand avem o opinie puternica, tindem sa ignoram orice fapte si date care contravin opiniei deja formate si sa le exageram importanta celor care contravin opiniei noastre.

Ne putem astepta ca erorile celor doua partide sa fie tot mai mari, iar justificarile lor tot mai grotesti. Un prim soc va fi respingerea contestatiilor fantasmagorice (BEC tot respinge contestatii, urmeaza CCR). Treptat, treptat, vocile critice din cele doua partide vor prinde forta si mirajul se va destrama. Atunci va incepe vanatoarea de vinovati.

Principiul lui Dilbert

Scott Adams este un caricaturist celebru in toata lumea pentru personajul Dilbert (click pentru site-ul oficial Dilbert), un erou al "cubical-ului" care lupta sa supravietuiasca in jungla corporatiei moderne.

Volumul "The Dilbert Principle" a aparut in 1996 si s-a vandut in peste 1 milion de exemplare, pastrand locul 1 ca New Your Times bestseller vreme de 43 de saptamani.

N-am sa va povestesc cartea, dar va voi da cateva mostre de intelepciune a la Scott Adams.

Companiile bune, sunt companiile in care oameni motivati si multumiti fac produse bune.

Adams observa ca prea mult timp este devotat activitatilor care nu sunt de natura sa imbunatateasca eficacitatea companiilor, ci sunt colaterale. Ceea ce are legatura cu activitatea principala, servirea clientilor, sunt motivarea oamenilor si imbunatatirea produsului. Firmele ar trebui sa se concentreze asupra acestor activitati, chiar cu pretul neglijarii celor care nu au legatura directa cu acestea. Pentru Scott Adams, sa scrii software pentru o noua versiune a programului care va fi instalata la client, este o activitate principala. Sa scrii o procedura despre cum sa scrii software pentru client, este "one level off activity". Trebuie sa te concentrezi pe prima si sa reduci drastic si la minimum timpul petrecut cu a doua activitate, pentru ca prima activitate este cea care are impact imediat si fundamental asupra clientului.

O sa argumentati ca avem nevoie de auditorul financiar si de inginerul de calitate si ca impactul lor este pozitiv. Nici Adams nu este de alta parere, dar atrage atentia ca in compania medie, activitatile care nu au impact direct asupra clientului consuma cea mai mare parte din timpul si energia companiilor si asta este daunator si ilogic.

Compania de la 8 la 5
Oamenii multumiti fac produse bune si livreaza servicii bune. Cum sa-i tinem pe oameni multumiti, daca este atat de important?

"Work sucks!" (munca pute) zice Adams. Adica, cel putin in comparatie cu alternativele. Daca nu ar fi asa, atunci nu ar trebui sa-i platim pe oameni ca sa vina la lucru. Daca recunoastem asta, atunci trebuie sa facem strategii care sa-i tina pe oameni mai departe de lucru si mai aproape de alternative (timp liber, familie) pentru ca asta ii va motiva mai mult decat orele suplimentare.

Compania de la 8 la 5 este compania in care oamenii vin, muncesc productiv 8 ore si pleaca la ora 5 cu constiinta faptului ca si-au meritat salariul. Asta ii va motiva mai mult decat comitetele de crestere a satisfactiei. Angajatii fericiti vor fi mai productivi si mai creativi.

Compania de la 8 la 5 le da oamenilor de lucru si apoi se da la o parte, pentru ca o companie care incearca sa stimuleze creativitatea este ca un urs care danseaza cu o furnica: mai devreme sau mai tarziu furnica va intelege ca e o idee proasta, chiar daca ursul s-ar putea sa nu creada asta. Sitemele actuale de management sunt desenate pentru a face praf creativitatea.

Rolul managerului in compania de la 8 la 5
Managerul acestei companii trebuie sa mai si munceasca si iata cateva roluri pe care le-ar putea avea:

• Elimina-i pe "assholes", ticalosi carora le place sa-i chinuie pe ceilalti si care sunt un factor de stress si demotivare! Trebuie sa-i dai afara indiferent de nivelul lor de calificare.
• Asigura-te ca subordonatii tai invata ceva in fiecare zi, disemineaza ceea ce stii, sustine experimentarea cu pretul esecului, daca costul este acceptabil! Creaza un mediu care sa recompenseze curiozitatea, colaborarea si diseminarea cunostintelor!
• Incurajeaza si promoveaza un stil expeditiv. Nu tolera lalaiala la sedinte, discutiile aiurea si vorbaria inutila! Cere ca oamenii sa vorbeasca la obiect si sa se concentreze asupra activitatilor de prima importanta. E greu, dar merita: plecam toti la 5!
• Fii eficient in lucrurile marunte, in detalii! Sunt multe lucruri pe care nu le putem influenta, dar sunt detalii care fac o mare diferenta si pe care le putem influenta: imbracaminte, lungimea si agenda intalnirilor, eficienta personala etc. Astfel, managerul va da semnalul asteptat de subordonati pentru a-si ajusta comportamentul.
  

Suntem totii, idioti!
Suntem cu totii idioti si vom face greseli! Idiotii creativi trebuie sa poata sa faca greseli - arta va sti pe care sa le pastreze! Pastreaza-ti oamenii proaspeti, fericiti si eficienti; seteaza-le o tinta si apoi da-te la o parte din drum! Lasa arta sa se intample! Uneori, idiotii pot realiza lucruri uimitoare!

Klaus Johanis ar putea fi premier, totusi

Alegerile au fost castigate in mod uluitor de catre Traian Basescu. Spun uluitor, pentru ca fortele adunate impotriva lui pareau de neoprit: PSD, PNL, UDMR, PRM, PNG, mogulii si televiziunile, ziarele si radiourile lor s.a.m.d.

Chiar si asa, cred ca diferenta foarte mica intre cele doua tabere invita la dialog. Dialog care a fost oferit cu zgarcenie de PDL pana acum si refuzat in totalitate de tabara invinsa ieri.

In democratie majoritatea decide, dar o majoritate responsabila tine cont si de parerea minoritatii. Cred ca Traian Basescu si PDL ar trebui sa ofere o sansa proiectului Johanis, sub forma unei coalitii PDL-PNL sau chiar a unui guvern de uniune nationala (cam nefericita solutie) sub conducerea lui Johanis.

Invingatorul este invingator, asa ca anumite componente din oferta electorala a lui Basescu ar trebui sa fie nenegociabile, cum ar fi:

1. Cota Unica.
2. Reducerea cheltuielilor statului.
3. Reforma constitutionala in parametrii referendumului.
4. O lege a presei care sa impiedice concentrarea mediei in mana catorva oameni care sa o utilizeze apoi ca arma politica.

In rest, s-ar putea face concesii invinsilor sau macar unei parti a invinsilor.

Prima varianta raman liberalii. Daca ne uitam la programul lui Basescu si la cel al liberalilor, vom observa asemanari firesti pentru doua partide de dreapta. Programul lui Geoana este cam departe atat de PNL, cat si de PDL.

Nu stiu daca cele doua tabere vor fi dispuse la concesii reciproce, dar eu mi-as dori sa o faca. La fel ca mine, multi dintre alegatorii ambelor tabere isi doresc sa vada criza politica incheiata. Cei ce se vor indarji sa lupte dupa 21 decembrie ar putea fi sanctionati de electorat. Sau macar ar trebui sa fie sanctionati ...

Update 7 decembrie, seara: Pentru un dialog trebuie sa fie mai multi. Cum PSD si PNL s-au prins in hora ridicola a contestarii alegerilor, cred ca timpul pentru dialog a trecut. Am ascultat niste lideri de partid care contesta alegerile fara dovezi, care refuza mecanismul democratic si bagatelizeaza votul meu. Basescule, de la mine ai liber sa dai cu ei de pamant, sa faci anticipate, sa le spargi partidele patetice si orice mai vrei sa faci, numai sa fie la vedere ...

Cum o implementare de Business Intelligence poate dauna afacerii tale

Ideea de baza care fundamenteaza solutiile Business Intelligence este ca mai multe informatii trebuie sa ne ofere posibilitatea de a lua decizii mai corecte.

O alta idee subsidiara primei, este ca in afaceri nu avem ce face cu deciziile emotionale. Ceea ce ne trebuie sunt decizii rationale, fundamentate cu date si fapte. Asa vom reusi sa luam decizii mai bune, spre beneficiul intregii afaceri.

Asa sa fie?

In bestsellerul ”How we decide”, tanarul autor Jonah Lehrer demonstreaza citand o serie de teste si experimente realizate la unele dintre cele mai prestigioase universitati din lume, ca avem o capacitate limitata de procesare a informatiei.

Creierul nostru proceseaza informatiile in mod rational prin cortexul frontal, cea mai avansata componenta a creierului nostru, ultima aparuta in procesul evolutiei. Cortexul frontal are o serie de limitari:

1. Nu poate analiza probleme care prezinta mai mult de 4 variabile (max. 9 dupa unii autori exagerat de optimisti).
2. Atunci cand capacitatea sa de analiza este depasita, el cedeaza controlul deciziei altor parti din creier, care sunt responsabile de componenta emotionala a deciziei. Asta inseamna, ca decizia va fi luata emotional.

Experimentele arata ca oameni pregatiti iau decizii proaste atunci cand cortexul frontal este depasit de volumul de informatii pe care trebuie sa-l proceseze intr-o unitate de timp data. In acleasi timp, subiectii carora li se furnizeaza mai putine informatii, atat de putine incat trebuie sa ia decizia emotional si nu rational, iau decizii incomparabil mai bune.

Hai sa vedem ce avem aici. Ati vazut vreodata un tablou de bord pregatit pentru un director general in cadrul unei implementari de Business Intelligence? Eu am vazut: este o avalansa de indicatori si date atat de mare, incat uneori este nevoie sa fie afisati pe categorii si in pagini diferite.

Un tablou de bord tipic ajunge sa prezinte zeci de indicatori, indici si variabile. Un manager care deschide computerul si se vede asaltat de aceasta avalansa de informatii se gaseste in situatia subiectilor al caror cortex frontal este depasit de volumul de date de procesat.

Experimentele arata ca intr-o atare situatie el va face unul din urmatoarele doua lucruri:

1. Va renunta sa mai analizeze datele.
2. Va incerca sa le analizeze si se va concentra fara sa vrea asupra unor aspecte marginale, ignorand cele mai importante variabile. Asta inseamna ca va lua decizii fundamental gresite.

Ce este de facut?

Putem face un singur lucru: sa micsoram volumul de informatie in hapuri pe care le putem inghiti. De exemplu, un director general ar putea alege sa vada in pagina principala numai volumul vanzarilor fata de bugetat, fara sa aiba la dispozitie compozitia lor pe prima pagina. El va putea sa analizeze orice informatie separat, dar numai una cate una, pe pagini diferite.

Directorul de vanzari va avea toate informatiile despre vanzari, pe categorii de produse si pe agenti, dar nu si informatii despre costuri, productie, livrari etc.

Nu pledez pentru micsorarea volumului de informatie pe care il pot accesa, ci pe prezentarea in prima pagina a unui numar mic de indicatori, cei mai relevanti pentru pozitia respectiva. Variatiile neasteptate in acesti indicatori ar trebui sa atraga dupa sine analize suplimentare.

De asemenea, companiile ar trebui sa angajeze analisti care sa performeze analize BI pentru manageri. Ei ar avea timpul necesar sa se aplece asupra datelor fara sa copleseasca cortexul frontal cu prea multe informatii intr-o unitate de timp data. Analistii ar avea toata ziua la dispozitie pentru analiza si i-ar putea ajuta pe manageri sa identifice informatiile cheie, cauzele adevarate ale evenimentelor.

Ipoteza conform careia avem o capacitate nelimitata de analiza este, evident, o aiureala egocentrica si narcisista.

De ce nu avem nevoie de reconciliere

Azi am dat drumul la televizor in timp ce luam masa de pranz. Pe Discovery sau National Geographic rula un reportaj despre holocaust. Un film de epoca prezenta o executie nazista in Polonia. Victimele (evrei dupa stea) erau aduse cu camionul si aliniate intr-un sant adanc de vreun metru si jumatate. La executie asistau civili, inclusiv copii in pantaloni scurti. Imi pare rau sa o spun, dar nu pareau deloc ingroziti.

Un soldat fuma, iar altii se miscau de parca indeplineau o sarcina obositoare si banala.

De pe marginea gropii privea plutonul de executie. In scurt timp se dadea ordinul de tragere, victimele se impleticeau si cadeau pe fundul gropii. Muncitori civili (cu banderole albe) treceau imediat la acoperirea mortilor cu pamant. Pe marginea gropii, alti civili inarmati cu pusti cu doua tevi, de vanatoare, se uitau in groapa gata sa traga daca vreunul dintre condamnati mai misca.

Nu ne place sa vorbim despre asta, dar civilii din tarile ocupate de nazisti au participat la holocaust fara remuscare. In Romania, civilii si-au denuntat vecinii si prietenii. Oameni simpli, fara afiliere cu comunistii au privit victimele prin sarma ghimpata a inchisorilor si au colaborat cu calaii. La mineriadele din anii '90 gospodine si pensionari aparent respectabili strigau cu bale la gura: omorati-ii! si se refereau la victimele insangerate din mainile minerilor.

Sociologul Stanley Milgram, a facut un experiment macabru. Oameni obisnuiti s-au oferit voluntari sa participe la un experiment despre efectele coercitiei asupra memoriei.

Subiectii veneau la Universitate si trageau la sorti rolul profesorului sau al elevului. Daca era elevului, urma sa fie legat de un scaun si conectat la un aparat cu socuri electrice. Daca era Profesor, cercetatorul ii spunea ca trebuie sa ii puna subiectului o intrebare, iar daca acesta raspunde gresit, sa il pedepseasca prin inducerea unui soc electric de mica intensitate.

La fiecare greseala insa, socul electric crestea cu 15 Volti. La inceput subiectul rezista, dar la un moment dat incepea sa fie dureros. Subiectul cerea sa fie eliberat in curand, iar Profesorul se uita la cercetator cerand instructiuni. Acesta spunea invariabil: urmatoarea intrebare! Profesorul punea intrebarea si apoi administra socul. In curand, victima se zvarcolea de durere si implora sa fie eliberata, dar Profesorul continua sa intrebe si apoi sa-i administreze un soc inca mai puternic. La un moment dat, victima refuza sa mai raspunda la intrebari, dar Profesorul continua sa creasca voltajul si sa puna intrebari, luand refuzul de a raspunde drept o greseala: 195, 210, 225, 240, 255, 270, 285 si 300 de volti.

Studentii de la facultatea de psihologie a Universitatii Yale au estimat ca nu mai mult de 1-2% vor merge pana la capat, la 450 de volti. Cati dintre subiecti credeti ca au mers pana la 450 de volti?

65% dintre subiecti au mers pana la capat.

Ce fel de oameni erau acestia? Ce monstri au ajuns la experimentul lui Milgrim?

Ajunsi aici, am sa va spun un secret: Profesorul era singurul subiect al experimentului, un om ca voi si ca mine, dar victima era un actor si niciun soc nu era aplicat. Profesorul credea insa ca situatia este reala. ”Profesorii” nu s-au lasat induiosati de nicio rugaminte si nu au tinut cont nici cand victima le-a spus ca sufera de inima.

Experimentul a continuat, testand mai multe ipoteze. Ceea ce trebuie sa stiti insa, este ca ”Profesorii” nu si-au indeplinit sarcina cu placere. Unii dintre ei au implorat cercetatorul sa-i lase sa puna capat experimentului, au plans, au transpirat si au suferit impreuna cu victima, dar 2 din 3 au continuat pana la final sa execute ordinele cercetatorului.

Motivul pentru care oamenii s-au comportat ca niste bestii, a fost puterea pe care autoritatea o exercita asupra noastra. Cercetatorul era reprezentantul autoritatii. El stabilea regulile, el dadea ordinele. Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa se supuna autoritatii.

Oamenii care au participat la uciderea evreilor cred ca simteau ca evreii trebuie sa-si fi meritat soarta, trebuie sa fi facut ei ceva rau daca autoritatea i-a condamnat. La fel si gospodinele din Bucuresti, simteau ca barbosii cu ochelari trebuie sa fie rai si subversivi, altfel nu ar fi chemat presedintele tarii minerii ca sa se ocupe de ei.

Colegii mei soldati din armata RSR se comportau abuziv fata de soldatii de ciclu mai mic, pentru ca autoritatea, ofiterii, inchideau ochii, consfintind suprematia lor asupra celor cu mai putine luni de armata. Intr-un fel, ei reprezentau autoritatea, caci mentineau ordinea in locul acesteia.

Motivul pentru care nu trebuie sa existe reconciliere nici cu nazistii si nici cu comunistii, este ca aceste autoritati malefice pot transforma doua treimi dintre oameni in bestii criminale si complici la crima.

Experimentul lui Stanley Milgram arata ca autoritatea poate transforma oameni obisnuiti in unelte criminale. Nu putem sa ne reconciliem cu aceste hidre, nu din cauza ca sunt ei prea puternici, ci pentru ca suntem noi prea slabi. Niciodata nu trebuie sa ne mai dam ocazia sa comitem asemenea crime!

Rezultatele testului pentru vanzatori

Pe 6 noiembrie 2009 lansam un test pentru vanzatori pe acest blog, in aceasta postare: http://marianhanganu.blogspot.com/2009/11/test-pentru-vanzatori-atitudine-si.html

47 de curajosi au raspuns, iar rezultatele au fost calculate de Survey Monkey. Totul a incaput intr-o prezentare posata pe Slide Share si un document PDF care contine in plus fata de prezentare si comentariile mele.

Cred ca rezultatele arata foarte bine, majoritatea celor care au raspuns fiind pe calea cea buna.

Verificati-le la http://www.slideshare.net/mhanganu