Asa cum am afirmat in alte postarea din 2 octombrie, adevarata cauza a crizei nu trebuie cautata in sectorul financiar-bancar, ci in domeniul energetic. Lumea se afla pe un val de crestere si optimism exagerat, care determina consumuri entuziaste si nesustenabile alimentate de credite. Socul cresterii pretului barilului la US$ 147, a pus capac cheltuielilor de consum, ceea ce a generat criza imobiliara, care a atras dupa sine criza bancara.
Departe de a fi un cioban onest caruia nu i s-a permis mai mult, statul american a contribuit din plin la crearea conditiilor care au condus la slabirea economiei pana la punctul in care socul energetic a declansat recesiunea:
- Guvernul american a tolerat prosteste acumularea de deficite record ale balantei comerciale.
- Cheltuielile militare si administrative au dus la acumularea de deficite enorme. Uitate au fost zilele in care bugetul Americii se inchidea pe excedent.
Aceeasi discutie prosteasca s-a purtat si dupa marea criza din 1929-1933. FD Rosevelt a fost creditat cu salvarea situatiei, dar analizele atente realizate dupa criza au aratat ca guvernul a accentuat criza si a intarziat refacerea prin actiunile sale. Mai mult, economia americana a fost sugrumata de interventionismul exagerat al guvernului.
Daca guvernul ar fi mai competent decat piata sa stapaneasca fenomenul economic, atunci comunismul nu ar fi capotat niciodata.
Multi spun acum ca multumita interventiei guvernului s-a evitat o catastrofa. Nu-i adevarat: urmeaza o recesiune severa si se va vedea ca interventia guvernamentala nu a fost eficienta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu