Saracia nu e o virtute, este o boala sociala

Cu ani in urma, Ion Iliescu lansa inca o cuvantare in care idealiza saracia si ii afurisea pe bogati, dovendindu-si afilierea marxista.

Dinu Patriciu i-a raspuns atunci spunand ca, ”Saracia este o boala dle. Presidinte, nu o virtute! Este o boala sociala impotriva careia trebuie sa luptam!”. Patriciu are idei excelente in general, chiar daca unele dintre faptele sale sunt cel putin discutabile. In cazul acesta insa, ideea este de apreciat: saracia este o boala, nu o virtute!

Discursul iliescianist este foarte larg raspandit: exista convingerea larg raspandita conform carora bogatii s-au imbogatit pe cai necinstite si sunt rai.

”Orice generalizare este periculoasa” spunea cu mult umor George Bernard Show.

La baza atitudinii anti-bogatie, pro-saracie stau conceptii precum crestinismul, socialismul si marxismul. Autorii lor pleaca de la o ipoteza gresita, pe care as numi-o ipoteza raritatii. Conform aceste ipoteze, nu sunt destule bunuri, sau nu se pot produce destule bunuri pentru fiecare om din lume. Prin urmare, orice om care acumuleaza mai mult decat are nevoie, ia resursele de la cei care ar avea nevoie si care se vad astfel deposedati de ceea ce au nevoie.

In primul rand, practica a aratat ca rolul bogatilor si al celor care cauta bogatia este esential pentru procesul de creare a valorii in orice economie si ca eliminarea lor si preluarea rolului de catre stat conduce la o catastrofa economica, sociala si umanitara (vezi prabusirea regimurilor comuniste). 

In al doilea rand, noi nu traim intr-o lume a raritatii resurselor, ci a abundentei resurselor. Chiar daca petrolul se va termina (si bine face ca a poluat destul), oamenii pot gasi cu usurinta alternative mai curate si chiar mai eficiente, doar sa fie nevoie de ele si sa le dam libertate oamenilor care alearga dupa bogatie sa riste si sa inoveze.

Noua ne este usor sa gasim alternative la orice si o putem face fara sa distrugem planeta in acest proces, daca numai vrem sa o facem. Omenirea traieste pe o planeta cu resurse limitate, dar intr-un Sistem Solar urias care abunda de resurse, aflat la randul sau intr-un univers gigantic. Daca avem nevoie de ceva, cu siguranta avem de unde, doar sa vrem si sa ne punem mintea la contributie.

Nu vreau sa va enervez pe cei credinciosi cu alaturarea crestinism-marxism, dar trebuie sa recunoasteti ca atat Bisericile Crestine, cat si partidele comuniste gandesc in logica raritatii si nu in logica suficientei resurselor. Eu cred ca gresesc cu totii.

Exista destul pentru fiecare. Nu trebuie sa iei nimic de la nimeni daca vrei sa fii bogat. Trebuie doar sa muncesti si sa creezi valoare pentru societate, oprindu-ti partea ce ti se cuvine pentru initiativa, risc, creativitate si perseverenta. Sunt sigur ca Dumnezeu nu te va pedepsi pentru asta!