Vietile a milioane de oameni din toata lumea seamana, pentru ca sunt cu totii sclavii corporatiilor. Se trezesc de dimineata, pupa copilul in fata scolii, merg la serviciu unde isi beau cafeaua si dupa aceea se apuca de treaba. Muncesc cu obiectivul concediului viitor, pentru care trebuie sa stranga bani cu cateva luni inainte, pentru rata la casuta pe care o considera cea mai mare realizare a lor, pentru leasingul la masina care trebuie schimbata periodic etc.
Pe masura ce castiga mai multi bani, cheltuiesc mai multi bani si intotdeauna asteapta leafa cu sufletul la gura. O marire de salariu de 15% este o victorie celebrata de toata familia. Asa se duc anii, unul dupa altul, pana cand omul ajunge la pensie. Daca a fost precaut, cand ajunge la pensie nu mai are de platit credite si descoperiri de card, dar atat. Fara economii si avere, doar cu casa si o masina harbuita, ei trebuie sa supravietuiasca din pensie. In final, mor lasand in urma visele lor nerealizate si copii crescuti in acelasi spirit al sclaviei "cubical-ului".
Sclavia benzii de asamblare a fost inlocuita de sclavia "cubical-ului".
Am experimentat-o pe propria piele. Cand eram la SIVECO am avut un soc in timpul vacantei din 2005, cand am avut senzatia reactivarii simturilor adormite de rutina somn-birou.
Faceti ceva cu viata voastra: luptati pentru o cauza, intrati in afaceri pe cont propriu ca sa deveniti milionar, fixati-va un obiectiv nebunesc si urmariti-l, faceti ceva, orice, pentru a da sens vietii voastre! Nu va pacaliti singuri: mersul la serviciu zi de zi nu este un tel in viata, e o rutina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu