Confirmation Bias si Oportunitatile de Afaceri

"Confirmation bias este tendinta de a vedea lumea prin ochelarii opiniilor deja formate. Tindem sa ajustam realitatea la opiniile pe care deja le avem: minimizam sau ignoram complet faptele care nu ne convin, in timp ce exageram importanta acelora care vin in sustinerea opiniilor deja formate.

Tendinta este atat de accentuata, incat tindem sa avem o memorie selectiva, care exclude mai intai amintirile neconvenabile si le fixeaza pe cele favorabile stereotipiilor noastre.

Nicaieri nu este mai evidenta aceasta tendinta decat in dezbaterile politice. Oamenii sunt blanzi cu reprezentantii partidului pe care il sustin si aspri in a-i judeca pe oponentii lor, adesea pentru fapte sau declaratii identice.

Am vazut de multe ori aceasta tendinta manifestata in luarea deciziilor de afaceri, inclusiv in mod retrospectiv, cand analizam greseli facute chiar de catre mine.

Orbirea este un fenomen foarte grav. Pur si simplu, persoana afectata citeste un anunt de licitatie, de exemplu, sau o cerere de oferta si ignora pur si simplu singura informatie ca arata ca produsul/serviciul lor nu sunt deloc potrivite si nu are rost sa participe. Dorinta de a avea in fata o oportunitate e atat de mare, incat informatia parca nu este acolo!

Un alt fenomen obisnuit este distorsionarea realitatii.
"Este adevarat ca pierdem cota de piata de 4 ani in fata competitorului X, pentru ca 2/3 dintre consumatorii tineri prefera produsele lor, dar sunt convins ca tendinta se va inversa, pentru ca am citit ca a crescut cererea de produse premium. Am considerat mereu ca produsul nostru se adreseaza unor gusturi mai rafinate decat produsul concurentei!".

Sau "Motivul pentru care am pierdut cota de piata este ca ne confruntam cu un competitor care practica preturi de dumping. Veti auzi in curand ca a dat faliment!"

E grav? Foarte grav, pentru ca fie ca admiteti sau nu, e un "bug" care se manifesta zilnic. De fiecare data cand analizam o informatie care vine in contradictie cu credintele, valorile si ideile noastre deja formate, suntem subiectul "confirmation bias".

Solutii?
- Deciziile sa se ia in grup.
- In orice discutie a unei oportunitati sau decizii, sa se desemneze un avocat al diavolului, chiar daca toti participantii sunt de acord.
- Sa faceti proceduri si liste cu criterii pe care o oportunitate sa le indeplineasca pentru a fi considerata valida.
- Sa fiti constienti de aceasta eroare de judecata si sa va fortati sa analizati opiniile contrare.
- Sa cereti parerea celor care nu sunt de acord cu voi.
- Sa cautati opinii pro si contra oricarei decizii.

- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Omladinskih brigada,Belgrade,Serbia

Iti multumesc, Sever Voinescu!

Draga Sever,
Iti scriu astazi in calitate de alegator in colegiul tau electoral.

Ieri am facut o analiza a voturilor pe care le-am dat din 1990 si pana azi. In urma acestei analize te-am declarat "cel mai bun reprezentant" pe care l-am avut pana acum.

M-am decis sa iti multumesc public pentru urmatoarele motive:

1. Ai ramas in partidul pe care il reprezentai si in 2008.
2. Ai ramas fidel ideilor de democratie si justitie cu care ai pornit la drum in cariera politica.
3. Ti-ai sustinut convingerile democratice si in interiorul propriului partid, impotriva colegilor care si-au simtit portofelul mai aproape de constiinta decat Constitutia Romaniei si mandatul alegatorilor lor.
4. Nu te-ai lasat corupt si nu te-ai imbogatit din functia publica pe care ti-am incredintat-o.
5. Nu ai fugit din fata responsabilitatii de a apara democratia si statul de drept nici acum, cand Romania trece printr-o  lovitura de stat.
6. Te-ai inconjurat de oameni onorabili ca Monica Macovei, Theodor Paleologu, Cristian Preda si nu de lichele politice.

Pentru toate acestea, draga prietene, te voi vota si daca voi ramane singurul tau sustinator. Sunt sigur insa ca sunt multi cei care gandesc ca mine. Nu stiu daca asta e suficient ca sa te trimitem din nou sa ne reprezinti in Parlament, dar cred ca este suficient ca sa te poti privi in ochi si sa poti pasi cu capul sus indiferent de ce ne asteapta in viitor.

Negriţoiu, ING: NU putem vira cu exporturile spre Rusia. Dacă nu eşti competitiv în UE, nu eşti nici în afara Uniunii - Bănci > EVZ.ro

Negriţoiu, ING: NU putem vira cu exporturile spre Rusia. Dacă nu eşti competitiv în UE, nu eşti nici în afara Uniunii - Bănci > EVZ.ro:

'via Blog this'

Am obosit sa tot citesc indemnurile la recucerirea pietei fostei URSS, venite din partea unor oameni care nu sunt economisti si, cu certitudine, nu sunt oameni de afaceri.

Acum Marga, cu zece ani in urma fostul presedinte Emil Constantinescu, intre acestia o gramada de bagatori de seama pe care nu mi-i mai amintesc au agitat stindardul recuceririi pietei URSS si al apropierii economice de Rusia.

Ceea ce nu inteleg ei, este ca Romania de azi nu prea mai are nimic in comun cu Republica Socialista Romania, iar statele CSI de azi nu mai au nici ele prea multe in comun cu fosta URSS. Iata de ce:

1. Pietele pe care "le detineam" in fosta URSS nu le castigasem pe piata, ci erau urmare a alocarilor planificatorilor fostului CAER , o organizatie in care sovieticii decideau ca le dam bulgarilor tractoare proaste si ei ne dau conserve de castraveti. Odata disparuta "mana vizibila" sovietica, au disparut si "pietele".
2. Industriile romanesti care vindeau in CAER au disparut de mult prin reformare, inchidere, privatizare, fuziune. La fel si cumparatorii traditionali.
3. In vremea sovietelor nu exista concurenta (nici macar in CAER), in timp ce acum trebuie sa concurezi cu toata lumea pe orice piata.

Viata m-a dus in unele tari din fosta URSS si am constatat ca mai exista inca o amintire a unor produse romanesti de calitate din epoca CAER. De exemplu, fosta URSS isi aminteste de mobila romaneasca de calitate, iar asta e o pozitie buna in mintea consumatorilor de acolo, e drept a celor mai in varsta.

Alte piete, cum ar fi America Latina, isi amintesc de calitatea jenanta a masinilor Dacia sau a cutiilor de tabla numite ARO. Nu toate amintirile sunt favorabile.

Unele imagini favorabile ar putea fi folosite in ziua de azi de catre companiile private romanesti, dar pietele acestea traditionale nu sunt deloc atragatoare, in comparatie cu pietele europene. Iata de ce:

1. Piata UE e mai mare: 15 trilioane de dolari, de vreo 14 ori mai mult decat Rusia.
2. Piata UE e mai accesibila: e piata interna pentru firmele noastre, cum Romania e tara membra. In alte tari se confrunta cu taxe vamale, bariere nontarifare, reglementari sanitare si de securitate, aprobari de import si comercializare, de care nu trebuie sa-si bata capul in UE.
3. Romanii s-au obisnuit cu modul de a face afaceri din UE si le vine greu sa se acomodeze la mentalitatea si cutumele din Rusia, Kazahstan etc.
4. UE e mai stabila. Cu Rusia nu stii niciodata cand o inasprire a relatiilor bilaterale nu conduce la stoparea importurilor din Romania.
5. Cu neamtul si italianul ai mult mai putine motive sa te temi ca nu vei fi platit, in timp ce probabilitatea unei tepe in tarile fostei URSS e mare pentru un novice.
6. Bariera limbii: in fosta URSS engleza se numeste rusa, iar noi nu prea mai vorbim rusa.
7. Costurile de transport la distante similare sunt mai mari in afara UE.
8. Costuriel tranzactiilor financiare sunt mai mari.
9. In UE riscul valutar e mai mic decat in tarile emergente.
10. Amestecul politicului in economie le face greu de inteles si riscante pentru companiile care doresc sa exporte in fosta URSS.

In acest moment singura atractivitate a acestor piete emergente este rata de crestere superioara a economiilor lor fata de economia europeana.

Exportul in UE este "low hanging fruit" si de aceea nu trebuie sa-i invinovatim pe oamenii de afaceri romani ca prefera sa amane intoarcerea firmelor noastre pe pietele "traditionale". De fapt datele arata ca firmele romanesti export tot mai mult pe aceste piete, dar reorientarea se face in ritm mai lent decat isi imagineaza politicienii ca ar trebui sa se intample.

In contextul asta declaratiile lui Misu Negritoiu sunt primele declaratii inteligente pe aceasta tema.

Jocul de-a minciuna in strategiile guvernamentale

Era prin 2002, cand sotia mea lucra la Ministerul Administratiei si Internelor. Seful ei era un vizionar, care dorea sa revolutioneze actul de guvernare al Romaniei integrand intr-o singura baza de date toate informatiile relevante pentru o persoana: identitate, carnet de conducere, stare civila, domiciliu, sanatate, taxe si impozite locale.

Ideea era revolutionara, desi nu originala, dar treptat a prins forma unei strategii de informatizare guvernamentale, sub numele strategiei e-Administratie. S-a emis o Hotarare de Guvern, aproband strategia, care a devenit oficiala.

Reprezentantii companiilor multinationale au inceput sa apara la sediul Guvernului in dorinta de a participa la afacerea estimata la 220 de milioane de euro. Nici companiile locale nu au stat cu mainile in san: au incheiat aliante, si-au obtinut certificari si s-au pozitionat cu au stiut mai bine.

Sa ne intelegem: era o strategie care ne-ar fi propulsat printre inovatorii vizionari ai lumii in materie de e-government si merita fiecare cent prevazut in buget.

Guvernul nu si-a pus insa banii acolo unde si-a pus vorbele si deciziile. Proiectul nu a fost niciodata bugetat si companiile au pierdut banii investiti in cautarea unei oportunitati care s-a dovedit o himera.

Atunci am invatat sa nu cred in ceea ce spun guvernele ca vor face. Nu are importanta daca o spun in scris sau in declaratii verbale, daca o spun sub forma strategiilor guvernamentale sau chiar a acordurilor semnate cu terte parti. Majoritatea acordurilor stand bye cu FMI nu au fost duse la bun sfarsit de guvernele romane. Majoritatea acordurilor intre guverne se indeplinesc doar partial, la fel ca planurile si strategiile guvernamentale.

Vanzatorii si marketerii trebuie sa abordeze cu scepticism declaratiile guvernelor, sa se ghideze dupa fapte, nu dupa vorbe.

- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Strada Mihai Eminescu,Bucharest,Romania

Teoria Conspiratiei e falsa

Evreii conduc lumea! Marea finanta mondiala conduce lumea! Grupul Bilderberg manipuleaza destinele lumii! Masonii conduc toate tarile si organizatiile internationale!
Ai citit Protocoalele Inteleptilor Sionului? Dar Codul lui Da Vinci?

S-au scris multe mii de pagini in favoarea uneia sau alteia dintre teoriile conspiratiei. Mai recent, adeptii miscarii "Occupy Wall Street" au sugerat ca marea finanta conduce lumea. Exista teorii ale conspiratiei care afirma ca americanii nu au pasit pe Luna, ca atentatele de la Wall Trade Center au fost orchestrate de CIA etc.

Noi suntem fiinte sociale si am evoluat in grupuri mici, unde coalitiile si aliantele personale erau importante pentru determinarea statusului social al fiecaruia. Asta a determinat dezvoltarea unui detector de conspiratii in mintea noastra. Suntem inclinati spre a vedea conspiratii la tot pasul.

Sunt convins ca exista grupuri care "uneltesc" pentru a lua puterea, pentru a obtine o felie mai mare din valoarea economica generata in societate, dar niciunul nu domina. Sunt multe grupuri si multi indivizi care lupta pentru dominatie in lumea noastra, dar influentele lor se anuleaza, se distorsioneaza reciproc. Puterea fiecaruia e tinuta in balanta de ceilalti.

Asa trebuie sa vezi lumea pentru a o intelege: ca pe o lupta a ideilor, intereselor, aliantelor. Cat timp nimeni nu reuseste sa domine si sa-i inlature pe ceilalti, suntem in siguranta!
- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Strada Azuga,Ploiesti,Romania

Ghidul politic incorect al privatizarii Cuprumin

Privatizarea Cuprumin, impreuna cu dreptul de a exploata resursele de cupru, starneste emotii etatiste, socialiste in spatiul public romanesc.

De la dl. Ponta, care uita probabil cate companii similare au privatizat guvernele PSD, pana la jurnalisti, lideri sindicali si oameni simpli.

Nu am de unde sa stiu daca licitatia prin care s-a vandut compania a fost una corecta, dar nu pot decat sa salut faptul ca s-a obtinut un pret mai bun decat s-a cerut (de 4 ori).

Haideti sa gandim, de preferat cu obiectul dintre propriile urechi:

1. Statul e un administrator prost. El nu are de ce sa conduca niciun fel de afaceri care pot fi transferate sectorului privat. Data fiind aceasta realitate, compania trebuia privatizata mai devreme sau mai tarziu.
2. Compania pierdea bani (de ce nu ma mir?), asa incat valoarea ei pentru stat era negativa, adica orice suma incasata, mai mare decat zero, este o afacere buna. Povestile cu statul care rentabilizeaza companii de stat sa le spuneti la alta masa, ca nu exista exemple favorabile, adica nu exista companii rentabilizate de stat.
3. De ce s-au vandut rezervele impreuna cu compania? Pai compania nu valoreaza nici cat o ceapa degerata fara rezerve. O companie miniera nu exista decat pentru a exploata zacaminte. Fara zacaminte, compania nu exista.
4. E pretul obtinut corect? Daca licitatia a fost corecta, atunci si pretul e corect, pentru ca e stabilit de piata. Daca nu da nimeni mai mult, nu face mai mult.
5. Ce-i iese statului din afacerea asta? Pai multe:
1. Pretul vanzarii merge la buget.
2. Compania nu mai pierde bani publici, deci nu mai impovareaza bugetul.
3. Daca face profit, statul va incasa impozitul pe profit si pe dividente. Fata de pierderi, e o imbunatatire spectaculoasa.
4. Redeventa de 4%.
5. Cumparatorul si-a luat obligatia de a investi 17 milioane de euro, care se vor scurge in economia locala.
6. Cumparatorul si-a luat obligatia de a repara dezastrul de mediu facut de stat, pe banii lui.
7. Angajatii, sau cei mai multi dintre ei, isi vor pastra locurile de munca. In absenta vanzarii si in prezenta pierderilor, compania ar fi trebuit inchisa, iar bugetul ar fi suportat cheltuielile de inchidere, ecologizare, plati sociale, reconversie etc.
8. Mai putina coruptie. Cu cat statul controleaza mai putine domenii, cu atat este mai putina coruptie.
9. Mai multa democratie. Inca o companie iese din sfera impartelii partidelor la putere - rezulta mai multa democratie.
10. Educatie pentru angajatii romani. Starea companiei arata ca nu ne-ar strica sa mai invatam cate ceva despre management, despre exploatarea cuprului etc. Nu de alta, dar daca nu aveam nimic de invatat, nu aduceam compania pe pierdere. Sub conducerea canadienilor compania trebuie sa devina performanta, iar in acest proces angajatii vor evolua si ei.

Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa salut masura privatizarii si sa sper ca investitorul are capacitatea de rentabilizare a companiei, asa cum s-a intamplat cu OMV la Petrom si Mittal Steel la Sidex.

Economia si etica

Oamenii obisnuiti, adica cei care nu sunt economisti, sau economistii incompetenti, fac o greseala fundamentala atunci cand incearca sa inteleaga fenomenele economice: amesteca economia cu etica.

Un exemplu tipic, este situatia de criza prin care a trecut Romania intre 2009-2011. Guvernul s-a gasit in situatia de a nu putea finanta cheltuielile statului, care depaseau veniturile, pentru ca nu mai putea spera in cresterea anuala a veniturilor datorate unei cresteri economice care apartinea de acum trecutului. Cum problema cash-flow-ului guvernului era urgenta, a apelat la un imprumut. UE si FMI, bancherii guvernului au pus conditia insanatosirii finantelor publice ca o garantie a returnarii imprumutului.

Era evident ca urmeaza reducerea unor cheltuieli publice. Ca trebuia redus numarul prea mare al functionarilor publici sau trebuia redus salariul acestuia, era o chestiune de detaliu, fara indoiala important, dar in mod evident cineva urma sa sufere. Asta este exact momentul in care in mintea omului obisnuit intervine etica. Legat de apartenenta la un grup social sau altul, fiecare incepe sa discute daca este drept sau nu e drept sa piarda din beneficiile de care se bucura. Fiecare incearca sa-si mentina pozitia, in speranta ca va scapa neatins, conform unui principiu al justitiei, care crede el, e de partea lui.

Pietelor nu le pasa cine castiga si cine pierde. Daca nu se fac reduceri de cheltuieli si nu vine nimeni sa acopere deficitul, banii de pensii si de salarii pentru bugetari se vor termina inainte ca fiecare sa-si fi luat salariul. E o realitate atat de obiectiva, incat acrobatiile noastre morale nu au nicio insemnatate.

Pietele vor functiona in continuare pe baza de cerere si oferta, indiferent ce decizie ia guvernul, atat timp cat nu le suspenda si nu preia administrarea cererii si ofertei in mainile sale, atat timp cat nu devine un stat comunist. Chiar si atunci insa, daca cererea si oferta nu mai sunt echilibrate, apar crizele alimentare si piata neagra.

O alta manifestare a eticii bunului simt in economie este opinia conform careia bogatii au beneficiat cel mai mult de perioada economica favorabila si ei trebuie sa plateasca nota de plata a crizei, pentru ca au avut o contributie mai mare la generarea conditiilor economice care au adus criza.

Asta e fals. O privire asupra veniturilor populatiei arata ca toata lumea a beneficiat de avantul economic. Trecerea facturii in intregime in sarcina bogatilor nu este deci morala. O asemenea masura nu ar fi insa nici practica din urmatoarele motive:

1. Bogatii nu au destui bani cat sa finanteze un deficit bugetar de 7%. Daca le-am confisca in intregime averile si i-am trimite la azilul de saraci, banii lor s-ar termina destul de repede si in maxim un an am ajunge in acelasi punct, al deficitului nefinantabil, dar fara o clasa de antreprenori care sa creeze locuri de munca.
2. Plata impozitelor e un fel de contract social intre cei care platesc si restul societatii. Daca cei care platesc impozite mai mari ajung la concluzia ca schimbul nu e avantajos, ei inceteaza sa mai plateasca printr-una dintre urmatoarele metode:
1. Sporirea cheltuielilor companiilor pana la disparitia profitului, prin includerea cheltuielilor personale, finantarea de vacante, achizitia de bunuri si active in contul companiei, finantarea de beneficii non-salariale pentru manageri si angajati.
2. Mutarea profitului in companii din strainatate.
3. Relocarea afacerii in alta tara.
4. Relocarea familiei in alta tara.
5. Reducerea activitatii companiilor-refuzul muncii. Daca nu are sens sa muncesti pe branci pentru ca iti ia statul toti banii, atunci poti alege sa muncesti mai putin si sa te plimbi, sa petreci timp cu familia, sa te dedici unui hobby etc.

Iatade ce, ori de cate ori aud oamenii amestecand etica si economia, imi dau seama ca nu prea au habar de economie. Stiu ca au existat multe incercari de a reconcilia etica si economia, dar ele au esuat lamentabil, pentru ca etica e in ochiul celui care analizeaza, in timp ce legile economice sunt obiective.

Maimuta goalasi aroganta

Acum un an am avut din nou caderi masive de zapada, urmate de inundatii.

Scriam atunci postarea Stupid, arrogant, white monkey, in care aratam ca eroarea principala pe care o facem este sa credem ca stapanim natura. Vad ca un an mai tarziu nu s-a schimbat nimic, dar absolut nimic in conceptia noastra. Credem in continuare ca putem infrange natura, iar atunci cand nu reusim, este pentru ca nu ne-am organizat corespunzator, nu pentru ca nu avem cum sa stapanim fortele universului.

Va invit sa recititi (click pe nume) postarea mea de acum un an, pentru ca ar fi putut fi scrisa azi, fara probleme!

Violenta e in mine, in tine, in noi toti!

In 2009 scriam despre experimentul lui Stanley Milgram din 1961 cu privire la efectul autoritatii asupra comportamentului oamenilor. Experimentul lui Milgram mi-a revelat motivul pentru care populatia din tarile ocupate de nazisti a participat la masacrarea evreilor si de ce multi romani au aprobat pogromul de la Iasi.

Gsiti postarea din 2009 aici: "De ce nu avem nevoie de reconciliere" . Gasiti aici si o descriere a experimentului lui Milgram.

Intre timp am gasit un film din 2009, realizat de BBC si prezentat de Michael Portillo, care reface experimentul initial al lui Stanley Milgram pe 12 subiecti. In esenta, subiectii sunt istruiti de un "profesor" sa aplice socuri electrice unor voluntari care trebuie sa raspunda unor intrebari simple. De fiecare data cand voluntarul greseste, subiectul trebuie sa-i aplice un soc electric mai mare decat precedentul.

Subiectii sunt convinsi ca voluntarii sunt electrocutati, ceea ce nu e adevarat, iar scopul declarat al experimentului este testarea memoriei in conditii de stres. Dintre cei 12 voluntari, 9 au mers pana la capat, pana la nivelul letal de 450V. Subiectii sunt oameni normali, ca mine si ca tine. De ce au aplicat socuri electrice mortale unui alt om? Pentru ca in momentul luarii deciziei au considerat ca responsabilitatea deciziei apartine autoritatii reprezentate de profesor. Interiviurile post-experiment confirma aceasta explicatie.

Pentru majoritatea oamenilor, autoritatea guvernului, managerului, profesorului, superiorului de orice fel dilueaza responsabilitatea. Oamenii sunt antrenati sa se supuna autoritatii, sa-si suspende judecata, sa se conformeze, chiar si atunci cand actiunile pe care trebuie sa le faca vin in contradictie cu valorile si principiile lor. E o presiune la care majoritatea oamenilor nu fac fata.

Ai putea crede ca atunci cand merg acasa si au timp sa se gandeasca la ceea ce au facut, majoritatea isi inteleg greseala. In realitate, atunci cand merg acasa isi gasesc justificari de tipul: "e adevarat ca nazistii ii omoara pe evrei, dar probabil ca si ei au facut destule ca sa merite asta!".

Daca vrem ca oamenii sa se comporte moral, nu trebuie sa-i punem in asemenea situatii. Un guvern criminal isi transforma cetatenii in criminali. Un sef de puscarie criminal ii transforma pe paznici in criminali, care la randul lor ii transforma pe cetateni in criminali.

Un manager corupt, hot, care impune un sistem bazat pe santaj, coruptie si abuz in organizatia lui va reusi sa transforme oameni decenti in corupti, hoti si nemernici.

Ei, hai ca aici ai mers prea departe Mariane!

Serios? Daca poti sa faci oameni decenti, normali, sa aplice socuri electrice letale unor necunoscuti, crezi ca nu-i poti face sa-i santajeze din pozitia vamesului, a politistului, a asistentei medicale, a functionarului public etc?

The environment shapes the beast! Let's make a better environment!

Va recomand sa urmariti cele trei filmulete referitoare la refacerea experimentului lui Stanley Milgram:

• Partea 1:  http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=BcvSNg0HZwk
• Partea 2:  http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=endscreen&v=IzTuz0mNlwU
• Partea 3:  http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=endscreen&v=CmFCoo-cU3Y

Statul si caile ferate: o evidenta a incapacitatii manageriale si antreprenoriale a statului

Saptamana trecuta am mers cu trenul intre Belgrad si Skopje. 450 km, 10 ore. Conditiile sunt similare cu cele ale CFR, la fel si viteza. Pretul e mai mic.

La intoarcere am pierdut trenul, deoarece compania de cai ferate macedoneana nu a actualizat modificarea mersului trenurilor pe site. Daca ma intorceam cu trenul la Belgrad, ajungeam la ora 8 dimineata, dupa 11 ore de zgaltait in vagonul de dormit. La ora 21:15 plecam din Skopje cu o masina spre Belgrad. La ora 02:00 eram la Belgrad, in pijama.

Putine domenii arata mai clar incapacitatea statului de a se ocupa de economie decat calea ferata. Viteza medie pe calea ferata e neschimbata in tarile est europene fata de acum 100 de ani. In tarile occidentale, in Japonia sau in China, spre exemplu, s-au introdus trenuri de mare viteza, dar majoritatea rutelor inregistreaza viteze inca modeste in comparatie cu sumele investite. In fapt, iata aici o comparatie intre vitezele medii cu care se circula in tarile europene:
Țară    Viteza medie km/h
Franța    227
Italia    171
Spania    171
Marea Britanie    133
Suedia    132
Germania    124
Grecia    111
Portugalia    109
Finlanda    107
Elveția    101
Olanda    100
Danemarca    98
Belgia    97
Rusia    92
Austria    91
Republica Cehă    89
Ungaria    85
Polonia    82
Irlanda    80
Norvegia    75
Bulgaria 71
Slovacia    70
Ucraina    60
România    57
Belarus    56
Albania    29
Sursa: theforeigner.no, care citează un raport întocmit de ”Framtiden I våre hender” (FIVH)

In Romania, viteza medie a trenurilor a scazut, in ciuda investitiilor de miliarde de euro. Iata situatia comparativa a duratelor calatoriilor fata de anul 1977:

Ruta	Distanță	Timp 1977	Timp 2011
București-Constanța	225 km	2h47min	2h42min
București-Craiova	220 km	2h28min	3h12min
București-Brăila	199 km	2h19min	3h18min
Cluj-Oradea	153km	2h30min	2h39min
Brașov-Sighișoara	128km	1h36	2h32min
Arad-Deva	149km	1h56min	2h16min

Pe ruta Bucuresti-Constanta s-a realizat un progres de 5 minute in urma unor investitii de 900 milioane de euro.
Numai CFR Calatori inregistra 29,5 milioane euro pierderi in semestrul I al anului trecut.

Acesta este un sector condus in intregime de stat, caruia i s-a acordat un monopol, pentru care au fost garantate credite externe pentru modernizare, catre care au fost directionate miliarde de euro pentru modernizare.

Exact lipsa competitiei, absenta profiturilor si bararea drumului antreprenorilor privati face caile ferate un sector subventionat, neprofitabil si neperformant.

Ori de cate ori sunteti tentati sa votati in favoarea monopolurilor de stat, ganditi-va la CFR! Ganditi-va la Caile Ferate Macedonene, la Caile Ferate Sarbe, la British Rail (care a trebuit privatizat pentru a curma pierderile) si votati in favoarea eliminarii monopolurilor, a sectorului privat!

Daca masinile ar fi fost monopol de stat, atunci si azi am mai merge cu 25 l/100 km, cu 40 de km/ora, in masini invelite cu panza cauciucata!

De ce ma uit la televizor si probabil ca nu ma voi misca de acolo?

1989: am participat la revolutie. Am fost unul dintre cei care au demonstrat la Ploiesti inainte ca Ceausescu sa fuga.
1990: Demonstratii in Bucuresti, Brasov, Ploiesti, Constanta. Am condus marsuri si demonstratii in Ploiesti, am fost golan in Piata Universitatii, m-am inscris in PNTCD si am participat la campania electorala a lui Ion Ratiu.
1991: am initiat doua greve studentesti, marsuri si mitinguri antiguvernamentale. Mi se spunea ”baiatul cu portavocea”. M-am judecat cu politia, care imi daduse o amenda penala pentru organizarea unui miting neautorizat. Am castigat.
1992: am participat la campania electorala a lui Emil Constantinescu. Alte marsuri, mitinguri etc.
1993, toamna: Am parasit functiile pe care le detineam la organizatia de tineret si la cea universitara a PNTCD. S-a terminat activitatea mea de militant politic.

As zice ca am mai multa experienta ”revolutionara” decat majoritatea celor care manifesteaza azi in orasele Romaniei. De ce nu le dau o mana de ajutor, de ce nu ma implic?

Iata motivele:

1. Manifestatiile au un pronuntat caracter de stanga, iar eu sunt un liberal convins, cam in sensul lui Milton Friedman. Am vazut o pancarta pe care era un slogan anti-privatizare. Suficient.
2. Pricina de la care a pornit galceava, respectiv asazisa incercare de desfiintare a SMURD era mincinoasa. Nu ma alatur unei minciuni.
3. Manifestantii afirma ca lupta impotriva dictaturii lui Basescu. Basescu nu e dictator. Eu am vazut dictatori adevarati, iar Basescu nu e dictator, nici macar cat era Iliescu in primele lui 2 mandate.
4. Manifestatiile au devenit violente. Singura data cand as fi aprobat violenta a fost in decembrie 1989, pentru ca guvernul era criminal si nu puteai trata altfel cu Ceausescu.
5. Manifestatiile au fost confiscate de USL, alianta pe care nu o sprijin.
6. De bine, de rau, avem o stabilitate economica si politica in Romania, care este in pericol daca manifestatiile violente se extind. As saluta demonstratii exclusiv pasnice indreptate impotriva guvernului si presedintelui, pentru ca sunt un exercitiu democratic, firesc.
7. Scopul declarat al manifestatiilor (de catre USL) este sa declanseze alegeri anticipate. Daca ar reusi, USL ar porni dintr-o pozitie extrem de favorabila si ar castiga alegerile declansate de un PDL invins in strada. Din pacate, singurii care ar beneficia de aceasta situatie ar fi politicienii USL. Situatia economica si politica s-ar deteriora. Avem oricum alegeri la sfarsitul anului. USL ar trebui sa se concentreze sa lupte impotriva comasarii alegerilor, care ii dezavantajeaza. Ar fi alegerea responsabila.

Iata de ce revolutionarul de acum 20 de ani se odihneste in fata televizorului si nu va pleca de acolo daca nu se va simti amenintat, caci de militat, nu are de ce sa militeze in strada.

Proiectul de lege a sanatatii corecteaza o situatie aberanta in Sistemul de Urgente

Anul trecut sotia mea a suferit un soc anafilactic de la o masa cu fructe de mare la un restaurant din Ploiesti. Am sunat la 112 si a venit relativ rapid un echipaj SMURD. Cam aiurea pentru o urgenta medicala, dar doctorita a inteles rapid natura situatiei si a reactionat corect ducand-o rapid la spital unde a fost salvata.

Doctorita nu a putut aplica niciun tratament pe loc. Am avut noroc ca nu era atat de grav incat sa se sufoce pe drumul spre spital. Asta e sistemul care functioneaza atat de exceptional incat nu trebuie reformat.

Serviciile care pot fi contractate de la privati sunt drastic si nejustificat limitate. De suferit au pacientii.

Am rugat un doctor de la un serviciu de ambulanta privata sa-mi selecteze legislatia care reglementeaza acum relatia lor cu CNAS si serviciile pe care le presteaza, pentru ca multora nu le vine sa creada ca sistemul aparat de Dr. Arafat este atat de stupid organizat. Iata extrase din legislatie si explicatiile amicului meu:

La ora actuala toti furnizorii de pe piata, publici sau privati, inclusiv SMURD sunt autorizati conform ordinului nr. 1519/02.12.2009 publicat in MO nr. 851/08.12.2009 si functioneaza conform ordinului nr. 1092/1500/7 sept 2006 publicat in MO nr. 982/8 dec 2006.

Furnizorii privati autorizati pentru asistenta medicala de urgenta si transport medical pot interveni la orice nivel de urgenta (accident, cazut in strada, stop cardio-respirator etc – cod rosu, cod galben si cod verde) conform  autorizatiei eliberate de Ministerul Sanatatii in acest sens dar nu pe banii casei de asigurari, bani care tot de la pacienti provin si nu sunt bani publici. Casa de asigurari deconteaza furnizorilor privati doar cateva servicii conform datelor de mai jos.


Tot din aceleasi Norme anexa 21
PACHETUL DE SERVICII MEDICALE
în asistenţa medicală de urgenţă şi transport sanitar
CAPITOLUL I Pachet de servicii medicale de bază în asistenţa medicală de urgenţă şi
transport sanitar
A. Lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale majore (cod roşu) decontate de
casele de asigurări de sănătate (patologiile le gasesti la pag. 287-292)

B. Lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale de gradul 1 (cod galben) decontate
de casele de asigurări de sănătate (patologiile le gasesti la pag 292-297)

C. Lista cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale (cod verde) pentru care se pot
acorda consultaţii de urgenţă la domiciliu decontate de casele de asigurări de sănătate (patologiile le gasesti la pag 297-300)

Pentru urgenţele medico-chirurgicale (cod verde) din lista de mai sus pentru care, cel
mai probabil, nu este necesar transportul la unitatea sanitară, casele de asigurări de
sănătate pot contracta cu unităţile medicale specializate publice şi cu unităţile
specializate private, consultaţii de urgenţă la domiciliu ce vor fi decontate prin tarif pe
solicitare negociat.
Prin urmare furnizorii privati de servicii medicale de urgenta nu sunt acceptati in contract cu casa pentru urgentele cod rosu si cod galben prevazute la litera A si B si care reprezinta 90-95% din piata.
Pe langa lista de urgente mai exista 19 tipuri de transport asistat si neasistat din care furnizorii privati pot contracta doar 4 tipuri de transport conform paragrafului de mai jos.
Tipurile de transport sanitar ce pot fi decontate de casele de asigurări de sănătate
unităţilor specializate private în efectuarea unor servicii de transport sanitar sunt cele
prevăzute la pct. 16, 17, 18 şi 19 cu condiţia ca acestea să îndeplinească criteriile de
autorizare prevăzute de reglementările Ministerului Sănătăţii, precum şi cele de evaluare.

“D. Tipurile de transport decontate de casele de asigurări de sănătate:
I. Transport medical asistat al pacienţilor:
1. Transportul urgenţelor medico-chirurgicale;
2. Transportul bolnavilor cu boli infecto-contagioase;
3. Transportul urgenţelor toxicologice voluntare sau involuntare;
4. Transportul urgenţelor apărute ca urmare a acţiunii agenţilor fizici, chimici, naturali
(arsuri, înec, îngheţ), cu excepţia accidentelor de muncă;
5. Transportul urgenţelor obstetricale şi al gravidei în vederea naşterii;
6. Transportul accidentaţilor în urma unor accidente de circulaţie;
7. Transportul victimelor care apar în urma dezastrelor;
301
8. Transportul copiilor prematuri în condiţii corespunzătoare de la locul de naştere la
unităţile sanitare de specialitate şi de la acestea la domiciliu;
9. Transportul la spital pentru internare sau investigaţii nou-născutului până la 3 luni şi
al persoanelor nedeplasabile: asiguraţii de orice vârstă cu insuficienţă motorie a trenului
inferior din orice cauză, insuficienţă cardiacă clasa IV - NIHA, bolnavi în fază terminală
numai la recomandarea medicului de familie sau a medicului de specialitate din
ambulatoriul de specialitate;
10. Transportul la spital al nou-născutului şi al lehuzei care a născut la domiciliu;
11. Transportul pacienţilor internaţi care se află în stare critică, transferaţi la un alt
spital;
12. Transportul pacienţilor din unităţile sau compartimentele de primiri urgenţe, care nu
se află în stare critică, la o altă unitate sanitară sau la o altă clădire aparţinând unităţii
sanitare respective, în vederea internării, investigării sau efectuării unui consult de
specialitate.
13. Transport pentru transferul interclinic al pacientului critic neinternat care a beneficiat
de servicii medicale în UPU/CPU al unui spital la alt spital.
II. Transport sanitar:
14. Transportul de sânge şi derivate, ţesuturi şi organe, precum şi transportul
primitorului în vederea efectuării transplantului în condiţii de urgenţă de la
furnizor/domiciliu către unitatea spitalicească;
15. Transportul medicului dus-întors în vederea constatării unui deces în zilele de
vineri, sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale pentru eliberarea certificatului
constatator al decesului în condiţiile prevăzute de lege;
16.Transportul echipajului de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi, după caz, transportul
pacientului care nu se află în stare critică şi nu necesită monitorizare şi îngrijiri medicale
speciale pe durata transportului la unitatea sanitară, dacă se impune asistenţă medicală
de specialitate ce nu poate fi acordată la domiciliu;
III. Transport sanitar neasistat al pacienţilor:
17. Transportul copiilor dializaţi cu vârsta cuprinsă între 0 - 18 ani şi a persoanelor
peste 18 ani cu nanism care nu pot fi preluate în centrele de dializă de adulţi, de la centrul
de dializă până la domiciliul acestora şi retur, în vederea efectuării dializei în unităţile
sanitare situate în alt judeţ decât cel de domiciliu al persoanei respective; transportul
copiilor dializaţi cu vârsta cuprinsă între 0 - 18 ani şi a persoanelor peste 18 ani cu nanism
care nu pot fi preluate în centrele de dializă de adulţi se efectuează în baza contractelor
încheiate între casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îşi au
domiciliul persoanele dializate şi unităţile medicale specializate aflate în relaţie
contractuală cu casa de asigurări de sănătate din judeţul de domiciliu;
18. La externare, bolnavii cu fracturi ale membrelor inferioare imobilizate în aparate
gipsate, ale centurii pelviene, coloanei vertebrale, bolnavi cu deficit motor neurologic
major, bolnavi cu amputaţii recente ale membrelor inferioare, bolnavi cu stări casectice,
bolnavi cu deficit motor sever al membrelor inferioare, arteriopatie cronică obliterantă
stadiul III şi IV, insuficienţă cardiacă clasa NYHA III şi IV, status post revascularizare
miocardică (prin by-pass aorto-coronarian) şi revascularizare periferică (by-pass aortofemural
etc.), malformaţii vasculare cerebrale (anevrisme, malformaţii arterio venoase)
rupte neoperate, malformaţii vasculare cerebrale (anevrisme, malformaţii arterio venoase)
operate, alte hemoragii subarahnoidiene de natură neprecizată, tumori cerebrale operate,
hidrocefalii interne operate şi care necesită transport la externare, nefiind transportabili cu
mijloace de transport convenţionale, pot fi transportaţi inclusiv în alt judeţ, cu avizul casei
de asigurări de sănătate cu care furnizorul de servicii de transport sanitar a încheiat
302
contract; transportul poate fi realizat fie de furnizorul de servicii de transport aflat în relaţii
contractuale cu aceeaşi casă de asigurări de sănătate cu care unitatea sanitară din care
se externează pacientul are încheiat contract de furnizare de servicii medicale, fie de
furnizorul de servicii de transport aflat în relaţii contractuale cu casa de asigurări de
sănătate în a cărei rază teritorială se află domiciliul pacientului externat, cu respectarea
prevederilor anterioare.
19. Transportul de la şi la domiciliu al bolnavilor cu talasemie majoră în vederea
efectuării transfuziei.
Tipurile de transport sanitar ce pot fi decontate de casele de asigurări de sănătate
unităţilor specializate private în efectuarea unor servicii de transport sanitar sunt cele
prevăzute la pct. 16, 17, 18 şi 19 cu condiţia ca acestea să îndeplinească criteriile de
autorizare prevăzute de reglementările Ministerului Sănătăţii, precum şi cele de evaluare.”

Nu ne vindem ambulanta! O istorie despre un fost reformator

Acum cateva zile am primit invitatia de a semna o petitie mincinoasa prin care sa protestez impotriva desfiintarii SMURD prin proiectul noii legi a sanatatii.

Intr-un moment de rationalitate, am decis sa nu semnez o petitie impotriva unei legi pe care nu am citit-o. Cand am citit legea, am inteles ca petitia este mincinoasa si am scris un articol pe blog, ca sa-i indemn si pe altii sa nu semneze.

Uite-asa m-am trezit prins in razboiul dintre dr. Raed Arafat, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, presedinte al Consiliului Director al Fundatiei pentru SMURD si partizanii externalizarii serviciilor de ambulanta catre sectorul privat. Din tabara Arafat, a celor care cred ca statul trebuie sa detina un monopol asupra interventiei medicale in caz de urgenta, fac parte majoritatea mijloacelor media si multi dintre parlamentarii opozitiei (nu i-am auzit pe liderii USL sa ia o pozitie oficiala).
Din tabara pro-noua lege, fac parte Presedintele Basescu, coalitia de guvernamant si ministrul sanatatii, ca si companiile private de ambulanta grupate intr-o asociatie.

Prins la mijloc, in mod involuntar, as putea sa fug (nu e problema mea), sau sa iau partea uneia dintre tabere. Am decis pentru ultima varianta - e mai amuzanta si mai responsabila cetatenesc in acelasi timp, iar combinatia amuzant+responsabil e prea rara pentru a spune pas!

Pentru simplitate, vom defini pe scurt pozitia celor doua tabere:

1. Tabara pro-lege doreste instituirea unui serviciu mixt, in care sectorul privat si autoritatile locale (care au preluat numeroase spitale) sa poata deveni actori in sistemul interventiilor de urgenta. Autoritatile locale vor putea institui servicii de interventie, iar companiile private de ambulanta vor putea fi contractate de CNAS si autoritatile locale pentru interventii.
2. Tabara Arafat sustine ca sectorul interventiilor de urgenta trebuie sa ramana un monopol de stat, privatilor urmand sa li se interzica oferirea de asistenta medicala de urgenta, fiind limitati la asigurarea transportului bolnavilor, asa cum se intampla si astazi.

Este o disputa stat maximal-stat minimal, stanga-dreapta tipica.

Dr. Arafat sustine ca, desi noua lege nu prevede desfiintarea SMURD (ba dimpotriva, as zice), bugetul se va  imparti intre privati si serviciul de ambulanta si SMURD, rezultand intr-o diminuare a sumelor disponibile pentru cele doua servicii de stat. Presedintele Basescu replica faptul ca cele doua servicii au buget asigurat de stat si ca asistenta medicala de urgenta va fi disponibila gratuit tuturor cetatenilor, fie ei asigurati sau nu.

Serviciul de Ambulanta e in subordinea Ministerului Sanatatii, SMURD in subordina Ministerului Administratiei si Internelor. Primul este destinat in principal bolnavilor, cel de al doilea accidentatilor. Primul e un serviciu de medicina, al doilea de interventie rapida si descarcerare. Oricum ar fi, cele doua servicii nu sunt suficiente. Nu ajung ambulantele nici in Bucuresti. E nevoie de mai multe. E nevoie de ambulante mai dotate. E nevoie de mai multe ambulante cu doctori. De ce sa nu le contracteze statul, care nu are destule, de la privati?

De ce sa nu cumpere statul mai putine ambulante daca poate cumpara interventia medicala mai ieftin de la privati? Ce-i pasa pacientului care este asistat gratuit, daca paramedicul care l-a consultat ia salariul de la Ministerul Sanatatii sau de la Floarea SRL, in conditiile in care Floarea SRL e omologata?

Obiectivul e sa tinem un serviciu numeros la MAI si la MS, sau sa ajunga la pacient / accidentat o ambulanta cat mai repede, dotata cu tot ce-i trebuie si insotita de personal calificat?

Daca statul poate face mai bine decat privatul aceasta activitate, de ce nu ar face mai bine orice activitate? De ce sunt spitalele private mai bune ca cele de stat? De ce gem de pacienti policlinicile cu plata si cabinetele particulare de practica medicala cand medicii de familie si spitalele de stat sunt gratuite? De ce e visul oricarei viitoare mame sa nasca intr-un spital privat? De ce nu a functionat comunismul, daca statul e mai eficient decat privatul?

Se va aduce argumentul coruptiei. Daca sectorul de situatii de urgenta prin CNAS si, poate, prin Inspectoratele de Situatii de Urgenta, vor subcontracta la companii private, oare nu va aparea coruptia? Oare nu ne vom confrunta cu licitatii aranjate?

Probabil ca da, numai ca situatia e mai buna decat situatia de azi:

• Daca nu contractezi interventii de la companii de ambulanta, contractezi achizitia de ambulante, combustibil, medicamente, instrumente medicale etc., adica ai chiar mai multe licitatii si achizitii de verificat sub aspectul legalitatii.
• La compania privata conduce antreprenorul, care are acest drept sub virtutea riscului pe care si-l asuma, sau directorul numit pe criterii de eficienta. La institutiile publice sunt intotdeauna numiti cei care sunt apropiati partidelor la putere la nivel national sau local.
• Licitatiile per interventie, sau time & material sunt mai transparente decat alocarea unui buget anual indiferent de volumul de activitate.
• Sectorul privat tinde sa creasca calitatea si sa scada preturile daca exista concurenta veritabila, in timp ce statul tinde sa lucreze tot mai scump si mai prost in fiecare an, indiferent de volumul de munca.

Dr. Arafat are merite larg recunoscute in pioneratul organizarii SMURD ca serviciu de interventie rapida si descarcerare. A fost, la vremea sa, un reformator. Acum pare sa fi fost depasit de vremuri. Asta e! Poate e timpul sa se retraga de la minsiter si sa continue sa-si sustina ideile in cadrul Fundatiei pentru SMURD.

Despre modul in care ne lasam manipulati: erata. Precizari

Discutiile iscate de postarea anterioara m-au convins ca Dr. Florin Buicu nu este initiatorul petitiei de pe Petitii Online. Aceasta petitie este initiata de un anume Marius, care zice ca e pompier SMURD, dar nu-si dezvaluie numele intreg.

Dr. Buicu apare liderul cauzei pe Facebook (vezi imaginea si link-ul). Cauza de pe Facebook promoveaza petitia. Dialogul cu Dr. Buicu si cu pompierul Marius ma face sa cred ca nu sunt una si aceeasi persoana. Dr. Buicu foloseste argumente si este civilizat, pretinsul pompier e mai putin elevat.

Petitia este mincinoasa, la fel ca si campania de pe Causes, pentru ca pleaca de la o afirmatie mincinoasa: ca proiectul de lege ar prevede desfiintarea SMURD.

In urma semnalarii minciunii din titlu, petitia initiata de Marius a fost modificata: a disparut semnatura Marius si a fost adaugat in titlu: Spune nu privatizarii sanatatii!

Adevarata miza este externalizarea serviciilor de ambulanta - urgentele medicale si nu doar transportul bolnavilor catre operatorii privati. Asta nu implica nici desfiintarea Serviciului de Ambulanta, nici a SMURD, ci autorizarea legala a operatorilor privati omologati de a efectua servicii medicale de urgenta.

In acest moment nu ma intereseaza sa dezbat cine are dreptate in aceasta chestiune, desi am o optiune in acest sens incepand de ieri. In acest moment doar m-a interesat sa nu ma fraiereasca nimeni sa semnez o petitie mincinoasa. Daca cele doua tabere vor sa se confrunte, sa o faca pe baza de argumente si nu de manipulari ieftine si mincinoase!

Despre modul in care ne lasam manipulati: Petitia impotriva noii legi a sanatatii

Azi am primit invitatia de a semna o petitie online indreptata impotriva proiectului legii Sanatatii, publicat de Ministerul Sanatatii pe pagina de Web, pentru consultare publica.

Mai multi prieteni si sotia mea au semnat petitia, asa ca mana mea a dirijat imediat mouse-ul spre butonul Join Cause. Inainte sa dau click, mi-am amintit ca fondatorul SMURD, Raed Arafat, este secretar de stat in Ministerul Sanatatii. M-am gandit ca in aceasta calitate el trebuie sa fi participat la redactarea legii si nu cred ca ar fi girat disparitia SMURD, care este cel mai important lucru pe care Arafat la facut pe acest Pamant.

Dupa ce am citit comentariile care se pronuntau impotriva desfiintarii SMURD, am cautat expunerea de motive elaborata de Ministerul Sanatatii in sustinerea proiectului de lege si am gasit urmatoarea mentiune:

"5. Titlul V Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat.
Se păstrează acuala organizare a sistemului de urgenţă, introducându-se suplimentar posibilitatea furnizării acestor servicii de către orice furnizor care este omologat, în scopul diversificării surselor de finanţare şi a implementării principiilor de concurenţă reglementată."

In etapa asta am devenit brusc sceptic cu privire la corectitudinea petitiei online si am descarcat proiectul de lege, care iata ce spune la pag. 29, Titlul V, dedicat serviciilor de urgenta:

Cap. 3
Asistenta medicală de urgenta

Art. 66
(1) Asistenta integrata de urgenta prespitaliceasca include misiunile de salvare terestra,aeriana şi navala.
(2) Asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească terestra din cadrul sistemului naţional integrat de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat este asigurată de servicii de ambulanţă omologate de Ministerul Sănătăţii, precum şi de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, a autorităţilor administratiei publice locale şi a spitalelor omologate prin ordin al ministrului sănătăţii in acest sens.

Prin urmare, SMURD, este mentionat expres in lege, ca avand acelasi rol ca si pana acum. Nici vorba de desfiintarea SMURD. Petitia online este o MINCIUNA, iar initiatorul ei un manipulator. Pe pagina principala a petitiei sunt expuse motivele pentru care SMURD este vital (cine nu ar fi de acord cu asta?) iar apoi se afirma ca noua lege ar urmari desfiintarea SMURD pentru a-l inlocui cu servicii private -  o minciuna sfruntata, contrazisa de lege.

Aceasta este manipularea no. 1: se prezinta un adevar cu care sunt majoritatea de acord (SMURD e util), pentru a prezenta apoi o minciuna (Legea urmareste desfiintarea SMURD) mizand pe mai multe elemente de persuasiune:

1. Regula Reciprocitatii. SMURD este foarte popular, la fel ca si creatorul sau, Dr. Raed Arafat. Oamenii acestei tari simt ca voluntariatul doctorului Arafat ne-a oferit un serviciu care ne poate salva viata, asa incat se simt datori sa apere SMURD. O reactie similara ar inregistra si un atac la dr. Arafat.
2. Dovada sociala: numarul mare de sustinatori ai SMURD arata ca e o cauza buna, asa incat ne alaturam fara sa investigam afirmatia ca noua lege desfiinteaza SMURD.
3. Simpatia: simpatia pentru SMURD si d. Arafat, ca si faptul ca solicitarea de a ne alatura petitiei vine de la prieteni, ne indeamna sa ne alaturam cauzei fara a-i verifica veridicitatea.
4. Autoritatea: o petitie on-line, care beneficiaza de o pagina de prezentare "oficiala" dai impresia autoritatii, a lucrului adevarat, asa incat suntem impinsi sa trecem peste sanatoasa etapa a verificarii.
5. Stereotipiile. Pentru a ne putea descurca in jungla informationala de azi, tindem sa judecam multe situatii si informatii in baza stereotipiilor de tipul: SMURD e bun, Guvernul e rau. Nu am putea trai verificand totul cu minutiozitate, dar mecanismul de luare rapida a deciziilor bazat pe stereotipii ne joaca frecvent feste.

Manipularea no. 2 este ca se va desfiinta serviciul SMURD pentru a fi inlocuit cu servicii private, care vor fi contractate in licitatii trucate. Este un nou neadevar. Adevarul este ca legea pastreaza serviciul SMURD, dar ofera cadrul legal pentru angajarea de operatori omologati, nu neaparat privati, cum ar fi ministere cu structura proprie (de ex. MApN).

Discutia daca permitem sau nu operatorilor privati sa joace un rol in asistenta de urgenta este o alta discutie. Putem dezbate pe tema asta (eu unul sunt pentru), dar nu pornind de la o minciuna (desfiintarea SMURD) asa cum o face autorul acestei petitii.

Initiatorul petitiei este doctorul muresean Florin Buicu. Florin Buicu a fost sef al DSP in timpul guvernarii comune PDL-PSD si a fost demis dupa iesirea de la guvernare a PSD. Minciuna lui Buicu nu este una gratuita: el este un activist de partid. Nu am nimic cu asta, asa cum nu am nimic impotriva apartenentei sale politice, dar am ceva impotriva celor care ne prostesc cu minciuni bine elaborate! La urma urmei, am fost la 2 secunde de a-i cadea in capcana!

Integrarea economica e singura cale pentru Romania

Sunt un suporter al Uniunii Europene si al integrarii mai stranse in cadrul UE.

Anul asta am calatorit mult in fosta Iugoslavie. Singura tara pe care nu am vizitat-o este Slovenia.

Inainte de prabusirea Republicii Federative Iugoslavia, aveam de-a face cu un stat de dimensiuni mijlocii, cu 22,4 milioane de locuitori in 1991.
PIB-ul iugoslav era in 1990, cand economia era deja in criza, de 129,5 miliarde de dolari. Prin comparatie, PIB-ul Romaniei era de 34 miliarde de dolari, la o populatie sensibil egala.

Existau planuri pentru integrarea Iugoslaviei in Uniunea Europeana in 1992, cu mult inaintea oricarei tari din Europa Centrala si de Est. Am gasit o simulare a PIB-ului la care ar fi ajuns Iugoslavia daca nu s-ar fi prabusit: 548 miliarde USD in 2011 si 20400 USD/capita. Ca sa intelegeti diferenta, Serbia avea in 2010 un PIB/capita de 5139 USD, adica aproape de 4 ori mai mic decat potentialul ipotetic mentionat anterior.

Eu nu vreau sa spun ca aranjamentul statal anterior trebuia pastrat neschimbat, dar fragmentarea economiei, separarea in mini-state anuleaza orice sansa de a recupera timpul pierdut.

O tara cheltuie bani pe administratia centrala (guvern, ministere, agentii) pe apararea granitelor, intretinerea armatei, serviciilor secrete, a ambasadelor si reprezentantelor diplomatice etc. Atunci cand sarcina cade asupra unui numar redus de contribuabili, o parte mai insemnata din veniturile lor trebuie cheltuita in aceste scopuri, saracindu-i. Banii care merg la guvern pentru intretinerea statului nu se mai regasesc in economie. Mai multi vamesi inseamna mai putini pantaloni cumparati din piata libera, mai putine mese la restaurant, mai putine vacante etc.

Reducerea pietei nationale are si ea un efect catastrofal. Am observat in cateva dintre mini-statele iugoslave ca nu poti gasi companii specializate pe segmente ale pietei IT, cum ar fi solutii tip ERP, securitate IT etc.
Companiile nu se pot specializa pentru ca piata este atat de mica incat nu le poate sustine daca se specializeaza. Pur si simplu, cifra de afaceri totala care se poate obtine intr-un an, din acel segment industrial e prea mica pentru ca o companie sa supravietuiasca din ea.
Ca urmare, companiile abordeaza mai multe subsegmente ale pietei, nu se specializeaza si sunt necompetitive in comparatie cu companiile straine. Companiile sunt mici si nu-si permit sa investeasca in cercetare-dezvoltare si nici sa finanteze prospectarea si vanzarea pe piete straine.
Nespecializandu-se, forta de munca isi pierde competitivitatea.

O tara mica, devine cel mai adesea o tara saraca. Singurele tari mici care evadeaza acestei logici sunt cele care se integreaza in economia regionala, cum sunt Elvetia sau Luxemburg, de exemplu, perfect integrate economiilor vecine.

Aceastea sunt motivele pentru care nu numai ca sunt un adept al integrarii economice cat mai stranse in Uniunea Europeana, dar sunt de asemenea de parere ca avem nevoie de o stransa integrare balcanica. Toate tarile din Balcani sunt tari mici sau mijlocii, dupa standardul european. Pentru a prospera avem nevoie sa daramam barierele de orice fel si sa ne integram cat mai strans economiile. Companiile romanesti trebuie sa-si deschida filiale in Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova s.a.m.d. pentru a beneficia de o piata de desfacere mai ampla si de un rezervor de resurse umane mai bogat.

Secolul acesta vom lupta cu companii asiatice care vin din tari cu orase care au o populatie mai numeroasa decat intreaga populatie a Romaniei.

God is not Great, but Hitch was!

Cristhopher Hitchens a murit! Ieri am fost trist din cauza asta.

De ce l-am iubit pe marxistul asta, eu un om de dreapta?

Hitch, cum il alintau prietenii a fost un om de o inteligenta patrunzatoare, un spirit viu. Hitch nu a trecut pur si simplu prin viata, lasand o urma efemera ca majoritatea dintre noi. Hitch nu a facut valuri ca o barca, ci a rasturnat brazda ca un tractor greu, cu sute de cai putere sub capota.

Hitch nu putea fi prostit cu tampeniile care mergeau chiar la cei mai sceptici dintre noi. Pe el nu l-a prostit legenda cusuta cu ata alba a Maicii Tereza, nici viata fabricata de altii a Printesei Diana, nici alura de om de stat a lui Henry Kissinger, nici casnicia cu alura de mezalianta a Clintonilor s.a.m.d. Am admirat mereu aceasta capacitate de a vedea dincolo de propaganda, lipsa lui de apetit pentru argumentele fabricate si povestile inventate pentru marele public.

Pentru Hitch nu exista inamic prea puternic, tema delicata, subiect nerecomandat, nu existau tabu-uri, nu existau majoritati, nu exista nimic care sa-l impiedice sa-si spuna parerea fara nuantare, fara menajamente, de o brutalitate pe care numai adevarul o are atunci cand se doreste mai tare sa nu fie rostit.
Hitch a spus ca daca Dumnezeu i-ar fi cerut sa-si sacrifice copilul, precum lui Avraam, i-ar fi raspuns: NO! FUCK YOU! Asa era Hitch!

Hitch a fost un orator incredibil. Discursurile lui erau o incantare intelectuala. Erai mai destept dupa ce vorbea Hitchens.

Cred ca a fost cel mai mare "debater" al vremurilor noastre. Nu am vazut nicio dezbatere in contradictoriu in care oponentul sa nu fi fost facut praf de argumentele lui Hitchens. Nimeni nu se putea pregati pentru o dezbatere cu el, pentru ca nu era predictibil. Degeaba stiai parerile lui anterioare, nu puteai sa-ti formulezi o strategie de atac sau de aparare, pentru ca Hitch era impredictibil. Oricum reactionai, dezbaterea se finaliza dupa ce iti aplica cateva Hitchslaps, termen inventat pentru a desemna replicile lui cu iz de knock out intelectual.

Mai presus de toate insa, l-am iubit pe Hitchens pentru ca a fost un mare umanist. Critica lui impotriva religiei, pozitiile politice, toate izvorau din convingerile lui profund umaniste. Pentru Hitch, oamenii nu exista pe pamant pentru a venera un zeu sau altul. Pentru el, oamenii sunt pe pamant pentru ca sa traiasca, sa iubeasca si sa lase ceva in urma. Cristopher Hitchens a trait, a iubit si a lasat in urma trei copii, o mostenire intelectuala si multi, foarte multi prieteni si discipoli.

Cristopher Hitchens 1949-2011, Life Well Spent!

Gasiti aici lista cartilor lui: Cristopher Hitchens Amazon Page