Era prin 2002, cand sotia mea lucra la Ministerul Administratiei si Internelor. Seful ei era un vizionar, care dorea sa revolutioneze actul de guvernare al Romaniei integrand intr-o singura baza de date toate informatiile relevante pentru o persoana: identitate, carnet de conducere, stare civila, domiciliu, sanatate, taxe si impozite locale.
Ideea era revolutionara, desi nu originala, dar treptat a prins forma unei strategii de informatizare guvernamentale, sub numele strategiei e-Administratie. S-a emis o Hotarare de Guvern, aproband strategia, care a devenit oficiala.
Reprezentantii companiilor multinationale au inceput sa apara la sediul Guvernului in dorinta de a participa la afacerea estimata la 220 de milioane de euro. Nici companiile locale nu au stat cu mainile in san: au incheiat aliante, si-au obtinut certificari si s-au pozitionat cu au stiut mai bine.
Sa ne intelegem: era o strategie care ne-ar fi propulsat printre inovatorii vizionari ai lumii in materie de e-government si merita fiecare cent prevazut in buget.
Guvernul nu si-a pus insa banii acolo unde si-a pus vorbele si deciziile. Proiectul nu a fost niciodata bugetat si companiile au pierdut banii investiti in cautarea unei oportunitati care s-a dovedit o himera.
Atunci am invatat sa nu cred in ceea ce spun guvernele ca vor face. Nu are importanta daca o spun in scris sau in declaratii verbale, daca o spun sub forma strategiilor guvernamentale sau chiar a acordurilor semnate cu terte parti. Majoritatea acordurilor stand bye cu FMI nu au fost duse la bun sfarsit de guvernele romane. Majoritatea acordurilor intre guverne se indeplinesc doar partial, la fel ca planurile si strategiile guvernamentale.
Vanzatorii si marketerii trebuie sa abordeze cu scepticism declaratiile guvernelor, sa se ghideze dupa fapte, nu dupa vorbe.
- Posted using BlogPress from my iPad
Un comentariu:
Marian,
Sustinand dezaprobarea ta cu privire la inconsistenta si incoerenta in actul guvernamental (poate daca am avea doar doi poli ar fi fost mai usor)trebuie insa sa vedem si lipsa de ratiune ca sa nu ii spun altfel, atunci cand stabilesti niste bugete de ordinul sutelor de milioane pentru...mai nimic. As vrea doar sa se inteleaga ca un pilot pe Bucuresti + inca 3-4 roll-up-uri prin alte orase mari ar fi deservit mai mult de 90% din cei care ar fi putut beneficia de un astfel de serviciu.Sa zicem doar ca ar fi costat cam 20% din buget? Fara spaga sau altele, logic. In rest, buget mare si livrabile putine.
Marius
Trimiteți un comentariu