Daca mergi intr-o institutie publica din Romania si ai nevoie la toaleta, te vei sterge pe maini pe pantaloni, pentru ca vei constata ca nu este nimic in cutia pentru prosoape de hartie.
Bugetele institutiilor publice din Romania, dar si din tarile din jur, par sa nu mai contina bani pentru altceva decat salarii.
In ce priveste investitiile, aceleasi institutii publice gasesc cu greu bani (atunci cand gasesc) pentru cofinantarea proiectelor europene. Inca de cand bugeteaza, institutiile publice iau in considerare aproape exclusiv, proiectele care pot obtine finantari europene.
Ponderea cheltuielilor guvernamentale tinde sa creasca in fiecare an in PIB, ceea ce se traduce printr-o povara fiscala tot mai mare pentru gospodarii si pentru companii. Institutiile publice cresc si prolifereaza mai repede decat creste finantarea publica, ceea ce le face sa traiasca subnutrite. Aceasta subnutritie se traduce prin ineficienta, adica le platim degeaba.
Solutia este simpla: statul trebuie sa-si propuna mai putine, dar sa faca ceea ce-si propune. Trebuie sa legiferam limite ale cresterii statului, atat ca limite ale cheltuielilor publice in PIB, limite ale indatorarii, domenii din care statul trebuie sa se retraga si domenii in care statul nu are voie sa se extinda.
De asemenea, trebuie sa setam regula ca institutiile care nu folosesc fondurile decat pentru plata salariilor si a utilitatilor sa se desfiinteze, pentru ca nu-si realizeaza scopul. Ar trebui sa avem limitari ale cheltuielilor cu personalul pentru fiecare institutie publica si limitari ale cresterii numarului personalului pentru a evita efectele legii lui Parkinson.
Am ajuns sa muncim mai multe zile pentru stat decat pentru noi si familia noastra, iar daca nu ne trezim, vom fi complet acaparati de un stat tot mai infometat si mai hraparet.
- Posted using BlogPress from my iPad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu