Durable goods vs. replaceable goods

Eu folosesc un smartphone cumparat de Teamnet Int. Nu e al meu, eu doar il folosesc. I-am pus o folie protectoare pe ecran.

Sotia mea, Ina, foloseste un smartphone cumparat de angajator. Desi are un ecran urias, nu i-a pus o folie protectoare.

Am cumparat o masina de spalat in 2008, cand ne-am mutat in casa cea noua. Intr-o zi am lovit-o din greseala. Am simtit lovitura in inima. M-am aplecat sa vad daca nu s-a zgariat. Eu nu spal rufe, iar masina de spalat sta in toaleta de serviciu. Ce conteaza daca s-a zgariat?

Intr-o zi, acum 4 ani, frigiderul de pe terasa n-a mai vrut sa porneasca. A doua zi Ina m-a manat la magazin, de unde am cumparat unul nou. A treia zi tatal meu a reparat vechiul frigider, care merge si acum.

Ceea ce avem aici sunt doua mentalitati deosebite:

1. Mentalitatea "Durable Goods" care spune ca trebuie sa-ti cumperi lucruri bune, trainice, care sa te tina o viata. Orice achizitie este o investitie. Lucrurile nu se schimba pana cand nu si-au asigurat un "return on investment" solid. Lucrurile care nu mai merg se repara, nu se arunca.
2. Mentalitatea "Repaceable Goods" care spune ca totul se invecheste. Daca ceva se zgarie, nu-i bai: cumparam altul. Lucrurile nu au suflet: te folosesti de ele si le arunci, nu te atasezi de ele. Daca reparatia costa prea mult sau necesita prea mult timp, le arunci si iei altele.

Cam jumatate din populatie face parte din fiecare categorie. Orice marketer trebuie sa fie constient de aceasta diviziune si sa o foloseasca. Produsele pe care le cumpara o categorie, nu sunt identice cu cele pe care le cumpara cealalta. Nici mesajul de marketing nu poate fi la fel, nici reclama, ambalajul, merchandisingul s.a.m.d.

Exista produse care tintesc doar o categorie: markerul care repara zgarieturile la masina sau camera foto de unica folosinta de la Kodak, de exemplu.

Problema este ca multe familii sunt mixte: un membru dintr-o categorie, celalalt din cealalta! Asta face jocul mai interesant: cine are decizia primara?