Nimeni nu se inghesuie sa-i dea vestile proaste. Povestea mesagerului care-si pierde capul nu s-a sters din memoria noastra.
Chiar si atunci cand afla vesti proaste, acestea pot fi livrate in mod denaturat, pentru ca sunt folosite in razboaiele interne pentru putere si influenta de catre apropiatii si subordonatii directorului.
In plus, el este ultimul care vede ca organizatia se indreapta intr-o directie corecta, pentru ca organizatia percuteaza diferit la ordinele lui. Proiectele lui sunt prioritare pentru toata lumea, ordinele lui sunt primele care sunt indeplinite, indiferent de prioritati etc. Totusi, nu este modul in care actioneaza oamenii lui in mod obisnuit, nu este nivelul de reactie si calitate pe care il vad clientii si partenerii.
Angajatii stiu ca CEO este clientul lor inainte chiar de clientii companiei si il trateaza ca atare. Sa negi aceasta realitate inseamna sa nu intelegi natura umana.
Ce-i de facut?
In primul rand, directorii generali care au capacitatea de a gandi critic ridicandu-se peste nivelul de confort cladid de subordonati in jurul lor au un avantaj competitiv clar.
Pe urma, merita sa construiasca o atmosfera deschisa, in care subordonatii sa-si poate exprima opiniile critice deschis, inclusiv fata de deciziile sale.
Nu in ultimul rand, este bine sa angajeze oameni care dispun de autonomie personala si care ii vor spune mai des adevarul, care se vor exprima critic mai des decat ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu