vineri, 17 iunie 2011

Parerea ta nu conteaza! Deci, nu o spune!

Poti sa te abtii sa-ti spui parerea la fiecare 2 minute? Pun pariu ca raspunsul tau este afirmativ, dupa cum pariez de asemenea ca gresesti! Daca nu crezi, inregistreaza-ti urmatoarele 2-3 intalniri de vanzare.

Scopul meu nu este sa te enervez, ci sa-ti propun sa faci un salt urias in cariera ta de vanzator, marketer, manager si in rolul tau de mama, tata, sot sau sotie etc.

Tendinta noastra naturala este sa ne spunem parerea in orice discutie. Urmariti un grup de oameni discutand si veti vedea ca toti cei care aleg sa ia parte la discutie, par sa fie ca niste pantere incordate cand nu au cuvantul, in asteptarea momentului cand vor pautea vorbi, in sfarsit.

"Nimeni nu ar asculta, daca nu ar sti ca urmeaza randul sau sa vorbeasca", spune unul dintre citatele mele favorite.

Cand in sfarsit ne vine randul sa vorbim, o facem de pe pozitii egocentrice, iar asta este normal, pentru ca noi oamenii suntem egocentrici prin insasi natura noastra umana.

Problema este, atunci cand vrei sa convingi, ca din interactiunea a doi egomaniaci nu iese de obicei nimic bun. Iata de ce, pentru a convinge, trebuie sa inveti sa asculti, nu sa vorbesti.

Ascultandu-l pe celalalt, eviti confruntarea egourilor si treci intr-o pozitie in care in loc sa te confrunti cu celalalt, ii hranesti egoul, ceea ce ii va face placere si il va indemna sa continue dialogul cu tine. Cand ii vei face in sfarsit o recomandare, el va fi atent si binevoitor, ca plata pentru serviciile tale de ascultator atent si inteligent.

Cum sunt adeptul exemplelor, iata o mostra:
Vanzatorul: - V-ati gandit sa folositi un sistem CRM?
Cumparatorul: - Da, dar nu cred ca ni se potriveste, pentru ca procesul nostru de vanzari este simplu si nu avem nevoie de un CRM pentru a-l urmari.
In loc sa combata obiectia cumparatorului, vanzatorul trebuie sa lanseze o serie de intrebari, care sa-i permita sa inteleaga activitatea cumparatorului si sa-l determine pe acesta sa-si reconsidere pozitia:
- Puteti sa-mi descrieti procesul de vanzare?
- Cati vanzatori aveti?
- Cum urmariti teritoriul de vanzare alocat fiecarui vanzator? A trebuit sa mediati conflicte intre vanzatori cu privire la teritoriul de vanzare? Cum ati rezolvat? Au mai aparut altele? Care au fost efectele acestor conflicte? Cine a fost afectat? Etc
- Solicitati rapoarte de vanzari fortei de vanzare? Cat timp le ia ca sa le produca? Cat timp trece intre raportari? Cum procedati daca aveti nevoie de rapoarte intre perioadele de raportare? Cine va cere informatii intre perioadele de raportare? Cat timp va ia sa raspundeti? Ce a spus cand ati furnizat raportul, a fost multumit?
- Cum procedati cand un vanzator paraseste compania? Ce se intampla cu conturile lui? In cat timp le preia un coleg? S-a intamplat ca un vanzator sa plece fara sa lase toate informatiile cu privire la conturile sale? A plecat vreun vanzator la competitie? A luat si clienti cu el? Aveti o metoda rapida de reactie intr-o asemenea situatie? Etc.

Ceea ce va spune clientul va fi mult mai convingator decat un spech de genul: "Sistemul nostru este simplu de folosit prin interfata sa prietenoasa si configrabil astfel incat fiecare client sa il muleze pe procesul sau de vanzare. Si alti clienti au fost reticenti fata de implementarea CRM, dar acum ne spun ca nu s-ar descurca fara el. In fapt, revista "Chestii IT de top" a declarat CRM-ul nostru ca aplicatia anului la sectiunea software pentru relatii cu clientii, ca o recunoastere a ... Bla..bla...bla".


- Posted using BlogPress from my iPad

miercuri, 15 iunie 2011

Snoop: What Your Stuff Says About You de Sam Gosling

Intri in parcarea companiei pe care o vizitezi pentru prima data. Cum arata cladirea? Este noua sau o darapanatura? Pare inchiriata sau proprietate? Firma o fi intinsa in toata cladirea, sau are un birou sub scara?

Ce fel de masini sunt in parcare? Poti identifica masinile companiei pe care o vei vizita? Poti identifica masina celui pe care il vei vizita? Ce-ti spun masinile despre utilizatorii lor?

Urci scarile: cum arata intrarea in cladire? Cum arata cladirea? Ce-ti poate spune despre ocupantii ei?

Cum arata intrarea in companie? Cum esti primit de personal? Cum arata biroul celui cu care te vei intalni? Este spatios sau mic? E al lui sau al altuia? Cati oameni il impart? Ce-ti spune atmosfera despre ocupantul biroului? Ce semnificatie au toate obiectele din camera? Exista un flipchart sau o tabla? Scrie ceva pe ele? Poti citi hartiile de pe masa, eventual invers?

Cum arata omul cu care te intalnesti? Ce fel de imbracaminte poarta, ce accesorii poarta, ce laptop, telefon si alte gadgeturi foloseste etc. Ce fel de tablou iti infatiseaza toate aceste detalii cand le pui la un loc?

Toate aceste ganduri trec prin mintea unui vanzator profesionist atunci cand viziteaza un potential client. Cu totii suntem "Voyeuri profesionali", dar toti cei care s-au specializat in astfel de analize stiu cat de dificil este mereu sa elimini elementele nesemnificative si accidentale pentru a face un portret real al persoanei din fata ta. Sa ii ghicesti personalitatea poate face uneori diferenta intre succes si esec.

Cartea lui Sam Gosling, "Snoop: What Your Stuff Says About You" este disponibila pe Amazon si Audible si este un manual de "tras cu ochiul" si interpretare profesionista a detaliilor din jurul nostru.

Si inca ceva: daca ma invitati in biroul vostru, fiti atenti la ce detalii lasati la vedere, caci sunt un bun discipol al lui Sam Gosling!

vineri, 10 iunie 2011

Capitalismul de clan

Bernd Gruendemann este nascut in acelasi an cu mine, la distanta de o luna. Suntem prieteni din 1995. Bernd lucreaza in export de cand a terminat facultatea. Acum mai multi ani imi povestea ca are un distribuitor in Taiwan care vinde de cateva milioane pe an, dar toate afacerile se fac in parteneriat cu firme detinute de membri ai familiei lui. Capitalismul, spunea Bernd, functioneaza intr-un mod ciudat in Taiwan.

Acum 13 ani am pus piciorul prima data in Costa Rica, in calitate de secretar economic II la Ambasada Romaniei. Mi-a luat un an sa fiu cu adevarat eficient in Costa Rica. Am devenit eficient cand am fost introdus in mai multe cercuri de prieteni, toti oameni de afaceri. Membrii fiecarui grup de prieteni faceau afaceri prioritar in interiorul grupului.

In Turcia am fost acceptat de mai multi ani intr-un clan familial si sunt convins ca voi culege in curand roadele incluziunii.

Initial am crezut ca acest "capitalism de clan" este nenatural, fiind o distorsiune a relatiilor de tip cerere si oferta. A face afaceri in interiorul clanului inseamna sa renunti la principiul celei mai bune oferte, iar asta este neeficient.

Exista insa si beneficii, pe care am ajuns sa le testez:

  • cand faci afaceri in interiorul clanului, negocierile sunt mai scurte, iar pozitia celor doua parti este mai aproape de parteneriat decat de relatia tipica vanzator-client;
  • ambele parti simt presiunea sociala a grupului de a actiona cu buna credinta si de a livra la nivelul superior, pentru ca orice incercare de a insela partenerul va fi sanctionata de intreg grupul;
  • partile manifesta mai multa incredere, astfel incat situatiile tensionate ajung rareori la tribunal;
  • partenerii sunt mai tentati sa isi ofere leaduri, referinte si sustinere la clienti si furnizori comuni.
In fine, relatia comerciala din interiorul clanurilor nu este absolut independenta de valoarea comerciala a ofertei: oferta din interiorul clanului este adesea respinsa cand nu indeplineste nevoile cumparatorului, sau atunci cand alternativele din afara clanului sunt semnificativ mai bune.

Una peste alta, cand ajungi intr-o tara unde se practica un capitalism de clan, singura varianta pe termen mediu si lung este sa faci cerere de inscriere.

marți, 7 iunie 2011

Reteaua ta are o banda ingusta!

Cred ca s-au scris mii de pagini despre metodele prin care sa-ti creezi o retea de afaceri cat mai mare, despre beneficiile unei retele sociale cat mai mare si mai diverse. Nu am de gand sa contest utilitatea acestora, ci doar capacitatea ta de a ii face fata.

In fiecare saptamana cunoastem oameni cu care ne-ar face placere sa socializam, sa ne imprietenim, sau cu care am dori sa facem afaceri.

Din pacate suntem limitati atat de timpul pe care il putem dedica acestor relatii, cat si de capacitatea noastra afectiva.

Studiile arata ca avem o limita afectiva. Putem iubi cu adevarat numai vreo 11-15 persoane. Prin a iubi aceste persoane intelege ca ai fi devastat la moartea unuia dintre ei.

In acelasi timp, putem retine combinatia nume-figura pentru numai 150 de persoane. Aceste informatii se stocheaza in creier, intr-o zona care are o capacitate limitata. Oamenii au evoluat ca primate sociale in grupuri mici, de pana la 25-40 de exemplare si evolutia nu ne-a inzestrat cu o capacitate mai mare.

Viata devine tot mai agitata si aglomerata. Ca sa incepi o relatie de afaceri cu cineva, inseamna ca trebuie sa-i vinzi ceva, sa cumperi de la el, sau sa va aliati pentru a vinde altora. Cate astfel de relatii poti gestiona activ? Cate poti intretine in stare latenta si pentru cat timp?

Ma rog, Facebook, Linkedin si Twitter pot ajuta intr-o anumita masura la intretinerea relatiilor latente, dar numai daca si ei le folosesc!

Data fiind situatia, cea mai buna strategie este selectivitatea: alegeti sa dezvoltati numai acele relatii (sociale si de afaceri) care promit mai mult! Dati cantitatea pe calitate!

- Posted using BlogPress from my iPad

sâmbătă, 4 iunie 2011

Statul supradimensionat, mort de foame, care sugruma economia si cetatenii

Daca mergi intr-o institutie publica din Romania si ai nevoie la toaleta, te vei sterge pe maini pe pantaloni, pentru ca vei constata ca nu este nimic in cutia pentru prosoape de hartie.

Bugetele institutiilor publice din Romania, dar si din tarile din jur, par sa nu mai contina bani pentru altceva decat salarii.

In ce priveste investitiile, aceleasi institutii publice gasesc cu greu bani (atunci cand gasesc) pentru cofinantarea proiectelor europene. Inca de cand bugeteaza, institutiile publice iau in considerare aproape exclusiv, proiectele care pot obtine finantari europene.

Ponderea cheltuielilor guvernamentale tinde sa creasca in fiecare an in PIB, ceea ce se traduce printr-o povara fiscala tot mai mare pentru gospodarii si pentru companii. Institutiile publice cresc si prolifereaza mai repede decat creste finantarea publica, ceea ce le face sa traiasca subnutrite. Aceasta subnutritie se traduce prin ineficienta, adica le platim degeaba.

Solutia este simpla: statul trebuie sa-si propuna mai putine, dar sa faca ceea ce-si propune. Trebuie sa legiferam limite ale cresterii statului, atat ca limite ale cheltuielilor publice in PIB, limite ale indatorarii, domenii din care statul trebuie sa se retraga si domenii in care statul nu are voie sa se extinda.

De asemenea, trebuie sa setam regula ca institutiile care nu folosesc fondurile decat pentru plata salariilor si a utilitatilor sa se desfiinteze, pentru ca nu-si realizeaza scopul. Ar trebui sa avem limitari ale cheltuielilor cu personalul pentru fiecare institutie publica si limitari ale cresterii numarului personalului pentru a evita efectele legii lui Parkinson.

Am ajuns sa muncim mai multe zile pentru stat decat pentru noi si familia noastra, iar daca nu ne trezim, vom fi complet acaparati de un stat tot mai infometat si mai hraparet.


- Posted using BlogPress from my iPad