Intamplarea pe care v-o voi povesti a avut loc in 2010, in orasul Hammamet din Tunisia.
Participam la o conferinta de IT sub "inaltul patronaj" al mult iubitului presedinte al Tunisiei, E.S. Ben Ali si mai nu stiu cum, care a fost anul acesta alungat de poporul sau iubitor.
Dupa o amiaza in care m-am plictisit pana la exasperare ascultand discursuri tampite, m-am hotarat sa revin la hotel. Distanta intre sala de conferinte si Hotel era acoperita pe jumatate de un bazar bine organizat, in care vanzatorii incercau sa obtina maximum de beneficii din aceasta conferinta care urma sa inchida sezonul de vanzari pentru ei.
Tarabele si magazinele erau ticsite cu obiecte traditionale, dar si cu falsuri grosolane dupa diverse marci de renume europene sau americane, mai ales.
Am rezistat cu succes tuturor tentativelor de a fi angajat intr-un dialog de vanzare si ma pregateam sa depasesc ultimul magazin cand vanzatorul a pasit pe alee taindu-mi calea si m-a invitat in magazine:
-Romania, Romania, come here! Please take a look to my store!
-De unde stii ca sunt roman, l-am intrebat? Mi se parea o performanta extraordinara sa-mi ghiceasca nationalitatea, mai ales ca nu eram imbracat in costum national, nu purtam opinci, nu vorbeam, iar romanii arata similar cu vecinii bulgari, cu turcii, cu multi dintre sarbi etc.
Omul mi-a explicat ca are 20 de ani de experienta in bazar si a incercat sa-mi vanda niste curele de piele. L-am intrebat ce elemente de fizionomie sau de orice alt fel a avut in vedere, dar el a incercat sa-mi vanda un ceas Rolex fals, evident. Dupa o scurta discutie despre Hagi si nationala noastra de fotbal am plecat cu totul nelamurit si intrigat.
Ajuns la hotel am urcat in lift si m-am intors spre oglinda care acoperea unul dintre peretii liftului ca sa-mi asez cravata. Doar ce m-am uitat in oglinda si m-a pufnit rasul, spre nedumerirea unui cuplu septuagenar cu care imparteam liftul: de gatul meu atarna badge-ul conferintei, pe care scria cu litere mari: ROMANIA!
Am fost victima obiceiului meu de a studia oamenii in speranta deslusirii personalitatii lor. Am crezut ca am dat de un maestru in bazar, cand de fapt era doar un tip istet.
Participam la o conferinta de IT sub "inaltul patronaj" al mult iubitului presedinte al Tunisiei, E.S. Ben Ali si mai nu stiu cum, care a fost anul acesta alungat de poporul sau iubitor.
Dupa o amiaza in care m-am plictisit pana la exasperare ascultand discursuri tampite, m-am hotarat sa revin la hotel. Distanta intre sala de conferinte si Hotel era acoperita pe jumatate de un bazar bine organizat, in care vanzatorii incercau sa obtina maximum de beneficii din aceasta conferinta care urma sa inchida sezonul de vanzari pentru ei.
Tarabele si magazinele erau ticsite cu obiecte traditionale, dar si cu falsuri grosolane dupa diverse marci de renume europene sau americane, mai ales.
Am rezistat cu succes tuturor tentativelor de a fi angajat intr-un dialog de vanzare si ma pregateam sa depasesc ultimul magazin cand vanzatorul a pasit pe alee taindu-mi calea si m-a invitat in magazine:
-Romania, Romania, come here! Please take a look to my store!
-De unde stii ca sunt roman, l-am intrebat? Mi se parea o performanta extraordinara sa-mi ghiceasca nationalitatea, mai ales ca nu eram imbracat in costum national, nu purtam opinci, nu vorbeam, iar romanii arata similar cu vecinii bulgari, cu turcii, cu multi dintre sarbi etc.
Omul mi-a explicat ca are 20 de ani de experienta in bazar si a incercat sa-mi vanda niste curele de piele. L-am intrebat ce elemente de fizionomie sau de orice alt fel a avut in vedere, dar el a incercat sa-mi vanda un ceas Rolex fals, evident. Dupa o scurta discutie despre Hagi si nationala noastra de fotbal am plecat cu totul nelamurit si intrigat.
Ajuns la hotel am urcat in lift si m-am intors spre oglinda care acoperea unul dintre peretii liftului ca sa-mi asez cravata. Doar ce m-am uitat in oglinda si m-a pufnit rasul, spre nedumerirea unui cuplu septuagenar cu care imparteam liftul: de gatul meu atarna badge-ul conferintei, pe care scria cu litere mari: ROMANIA!
Am fost victima obiceiului meu de a studia oamenii in speranta deslusirii personalitatii lor. Am crezut ca am dat de un maestru in bazar, cand de fapt era doar un tip istet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu