luni, 12 septembrie 2011

Securitate versus cooperare


  1. Vii intr-o dimineata la compania mare in care lucrezi si dai de fete grave in birou. La 10:00 e anuntata o sedinta. Sedinta are un singur subiect: cum s-a ajuns sa pierdem un partener important din consortiu la licitatia care s-a depus vinerea trecuta, din cauza unei indiscretii.
  2. Mergi la un client important, un cont care ar putea insemna mult pentru targetul tau anual, daca i-ai convinge sa lucreze cu compania ta. Te astepti la o intalnire de vanzare, asa ca te pregatesti studiind compania. Cand ajungi acolo esti tratat cu o raceala glaciala de client, care te-a primit numai ca sa te informeze ca lucreaza cu un alt departament din compania ta de 6 luni, iar promisiunile facute in etapa de vanzare nu au fost, in opinia lor, onorate pana acum. Se arunca in tine cu date si fapte pe care nu le cunosti si ti se cere sa raspunzi in numele companiei tale pentru faptele si promisiunile atribuite colegilor tai. Tu nu stii nimic. Promiti sa te informezi si sa duci problema la nivelul conducerii si pleci cu coada intre picioare, fara sa fi facut nicio prezentare de vanzari.
    Ajuns in companie constati ca informatia exista in companie, chiar in sistemul CRM cu care lucrezi si tu, doar ca din ratiuni de securitate nu ai avut acces la ea.
Companiile mijlocii/mari se confrunta permanent cu acest tip de probleme: pericolul scurgerilor de securitate, fata de daunele provocate de necolaborare si lipsa informatiei la nivel interdepartamental.

Nu exista o formula standard, dar as face cateva recomandari, fara sa fiu un specialist in domeniu:
  1. Apelati la un consultant cu adevarat bun.
  2. Nu lasati paranoicii si maniacii controlului sa decida cine trebuie sa stie si ce.
  3. Nu aplicati formule prestabilite, ci analizati fiecare informatie si hotarati nivelul de securitate potrivit.
  4. Revizuiti politica anual, in functie de problemele care apar.


Niciun comentariu: