Cunoasteti paradoxul chelului? Daca un om nu este chel, pentru ca are o podoaba capilara bogata, smulgerea unui singur fir de par il va transforma intr-un om chel? Dar doua fire de par? 3, 4, 10, 100, 1000? Cate fire de par poti sa-i smulgi fara sa devina chel si de la cate fire in sus devine el chel?
In comunism, ponderea sectorului de stat in PIB este de 90% sau mai mult, restul fiind reprezentat de autoconsum, cooperatie si alte forme neasociate proprietatii de stat.
De-a lungul timpului, ponderea cheltuielilor guvernamentale in PIB-ul national al statelor a crescut constant. Astazi, avem tari in UE cu o pondere a cheltuielilor guvernamentale de 48%. In Romania a tot crescut, pana cand a ajuns la vreo 32%. Sigur, una este participarea sectorului de stat la PIB si alta este nivelul cheltuielilor bugetare in PIB. Intr-un caz discutam de valoarea adaugat creata in sectorul proprietate de stat, iar in al doilea vorbim despre banii gospodariilor si agentilor economici care se intorc la stat sub forma taxelor si impozitelor pentru a fi apoi cheltuiti de catre stat.
Ceea ce vreau sa spun, este ca desi nu mai este proprietarul "mijloacelor de productie" statul tot isi rezerva o felie tot mai mare din valoarea adaugata creata in economie. Cu asta, puterea statului creste in raport cu orice alt actor economic.
Daca intr-o industrie un competitor capata o cota de piata mult mai mare decat a concurentilor sai, atunci el capata abilitatea de a distorsiona competitia impunandu-si vointa in formarea preturilor, relatiile cu furnizorii, distribuitorii si chiar cu guvernul.
Daca ne uitam la guvern ca fiind unul dintre cei trei actori economici importanti din economie (alaturi de gospodarii si de companii), cresterea importantei lui ca cel mai mare cumparator din economie si cel mai mare angajator din economie, nu are cum sa nu distorsioneze piata sicompetitia.
Revenind la paradoxul chelului, cat din valoarea adaugata creata in economie trebuie sa ajunga inapoi la stat si cat de mare trebuie sa creasca statul pentru ca piata sa nu mai fie decat un lacheu al statului? Cat de mult poate fi afectat mecanismul cererii si ofertei pentru a conchide ca piata nu mai este libera? Si cat de dirijata trebuie sa fie o piata pentru a conchide ca fosta economie capitalista a devenit planificata?
Dar mai ales, de la ce valoare incolo se va prabusi economia sub povara ineficientei administrari de catre guvern?
- Posted using BlogPress from my iPad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu