Acum cativa ani conduceam Chara Software. Lucrurile nu mergeau prea bine, asa cam am adunat o echipa mica pentru a promova Microsoft Dynamics Nav, un produs nou in portofoliul nostru. In paralel incercam sa tinem steagul sus cu vechiul produs si vechea echipa.
Le-am spus celor din noua echipa ca este o operatiune de tipul "ori la bal, ori la spital" si rezultatele au fost surprinzatoare. Nu am promis bani sau alte stimulente. A fost cea mai unita echipa din care am facut parte vreodata.
Cand lucrurile au luat o intorsatura buna, am introdus o schema noua de bonusare, dupa interminabile negocieri cu conducerea grupului nostru. Spre uimirea si frustrarea mea, stimulentele nu au condus la o crestere a motivatiei, ci la o scadere a acesteia si la conflicte si frustrari care nu existau inainte.
Nu am inteles ce s-a intamplat pana cand nu am inceput sa citesc cartea lui Daniel Pink, "Drive: The Surprising Truth that Motivates Us". Daniel Pink citeaza cercetari surprinzatoare care arata fara putinta de tagada ca tot ceea ce stim noi despre motivatie este gresit. Ideea ca oamenii sunt niste calculatoare de tipul rasplata supra efort trebuie sa fie mai mare ca 1, este gresita.
Pe langa motivatia extrinseca, conferita de rasplata materiala promisa, exista o motivatie intrinseca a sarcinii in sine, a complexitatii acesteia si a bucuriei de a o fi rezolvat, o motivatie legata de scopul urmarit etc.
Problema este ca experimentele citate de Pink arata ca introducerea unei motivatii extrinseci (de tipul rasplata) scade motivatia intrinseca, sau chiar o anuleaza.
Ceea ce s-a intamplat cu echipa mea, a fost ca am schimbat sistemul de referentiere prin introducerea unui sistem de bonus. Inainte de asta, lucram cu totii pentru a reusi un "turn-around" spectaculos; simteam ca facem parte dintr-o echipa determinata sa reuseasca imposibilul si credeam ca putem obtine asta impreuna. Ca niste atleti, lucram pentru a ne autodepasi, pentru a ne demonstra mai intai noua insine ca putem.
Dupa ce am introdus rasplata materiala, oamenii s-au concentrat pe bonus, pe modul cum este calculat, pe corectitudinea relativa fata de alti membri ai echipei, pe rolul colegilor in obtinerea sau pierderea bonusului etc.
Daniel Pink spune ca a scris aceasta carte pentru a trage un semnal de alarma ca intre ceea ce stiinta a aflat in ultimii 60 de ani despre mecanismele motivationale si ceea ce practicam in domeniul afacerilor este o prapastie.
Eu am scris acest post ca sa ii promovez cartea, pentru ca multi dintre cititorii mei sunt manageri sau vor fi promovati manageri, iar intelegerea motivatiei este cheie pentru succesul lor. Multi dintre noi suntem parinti si trebuie sa stim ca oferirea unei motivari nepotrivite le poate mai degraba dauna copiilor nostri.
Le-am spus celor din noua echipa ca este o operatiune de tipul "ori la bal, ori la spital" si rezultatele au fost surprinzatoare. Nu am promis bani sau alte stimulente. A fost cea mai unita echipa din care am facut parte vreodata.
Cand lucrurile au luat o intorsatura buna, am introdus o schema noua de bonusare, dupa interminabile negocieri cu conducerea grupului nostru. Spre uimirea si frustrarea mea, stimulentele nu au condus la o crestere a motivatiei, ci la o scadere a acesteia si la conflicte si frustrari care nu existau inainte.
Nu am inteles ce s-a intamplat pana cand nu am inceput sa citesc cartea lui Daniel Pink, "Drive: The Surprising Truth that Motivates Us". Daniel Pink citeaza cercetari surprinzatoare care arata fara putinta de tagada ca tot ceea ce stim noi despre motivatie este gresit. Ideea ca oamenii sunt niste calculatoare de tipul rasplata supra efort trebuie sa fie mai mare ca 1, este gresita.
Pe langa motivatia extrinseca, conferita de rasplata materiala promisa, exista o motivatie intrinseca a sarcinii in sine, a complexitatii acesteia si a bucuriei de a o fi rezolvat, o motivatie legata de scopul urmarit etc.
Problema este ca experimentele citate de Pink arata ca introducerea unei motivatii extrinseci (de tipul rasplata) scade motivatia intrinseca, sau chiar o anuleaza.
Ceea ce s-a intamplat cu echipa mea, a fost ca am schimbat sistemul de referentiere prin introducerea unui sistem de bonus. Inainte de asta, lucram cu totii pentru a reusi un "turn-around" spectaculos; simteam ca facem parte dintr-o echipa determinata sa reuseasca imposibilul si credeam ca putem obtine asta impreuna. Ca niste atleti, lucram pentru a ne autodepasi, pentru a ne demonstra mai intai noua insine ca putem.
Dupa ce am introdus rasplata materiala, oamenii s-au concentrat pe bonus, pe modul cum este calculat, pe corectitudinea relativa fata de alti membri ai echipei, pe rolul colegilor in obtinerea sau pierderea bonusului etc.
Daniel Pink spune ca a scris aceasta carte pentru a trage un semnal de alarma ca intre ceea ce stiinta a aflat in ultimii 60 de ani despre mecanismele motivationale si ceea ce practicam in domeniul afacerilor este o prapastie.
Eu am scris acest post ca sa ii promovez cartea, pentru ca multi dintre cititorii mei sunt manageri sau vor fi promovati manageri, iar intelegerea motivatiei este cheie pentru succesul lor. Multi dintre noi suntem parinti si trebuie sa stim ca oferirea unei motivari nepotrivite le poate mai degraba dauna copiilor nostri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu