Libertatea de expresie poate exista intr-o tara islamica! Laica

Ma plimbam pe o strada in Tunis, cand am vazut o librarie. Manat de eterna mea atractie fata de carti, m-am oprit pentru a privi cartile expuse in vitrina. La loc de cinste trona "World War IV: The Long Struggle Against Islamophascism" de Norman Podhoretz.

Daca cineva mi-ar fi spus ca asa ceva este posibil intr-o tara islamica, nu as fi crezut.

Probabil ca multi mi-ar trimite acum rapoarte nefavorabile de la Amnesty International, Human Rights Watch si alte asemenea. Nu vreau sa fac apologia regimului politic din Tunisia, dar faptele sunt fapte: poti citi cartea in Tunisia, cumparand-o de la librarie!

Am intalnit numerosi musulmani si evrei foarte credinciosi. Unii dintre ei erau gata sa discute deschis despre convingerile lor si sa-i respecte pe interlocutorii de alte convingeri, desi asta contrazice litera religiei lor (si a noastra dealtfel). Mai interesant, am intalnit musulmani si evrei care nu numai ca nu sunt credinciosi, dar sunt gata sa-si afirme deschis orientarea religioasa.

Avem tendinta sa lucram cu stereotipii: sa bagam toate tarile musulmane in aceeasi cofa, sa facem judecati globale monocolore, iar asta e rau, pentru ca ne impiedica sa gasim solutii la conflictele dintre civilizatii. In conditii normale (libertate de exprimare), in fiecare societate vom intalni toate tipurile de oameni: fanatici religiosi, moderati, credinciosi nepracticanti, agnostici si atei.

Nu vreau sa emit o teorie sau sa va invat ceva, ci doar sa va spun ca exista tari musulmane cu regimuri laice in care exista libertate religioasa, exista musulmani care nu numai ca nu sunt fanatici religiosi, dar nu sunt chiar deloc credinciosi, ca poti bea alcool in restaurantele lor si, in general iti poti organiza viata cum crezi de cuvinta, atat timp cat te limitezi la persoana ta.

Israelul este o tara laica, dar si aici poti gasi acelasi spectru, de la intoleranta la indiferenta religioasa, sau chiar militantism antireligios.

Multi vad in premierul turc Erdogan, un mic dictator in devenire. Nu numai ca mi se pare o viziune exagerata, dar pe aeroportul din Istanbul am vazut o carte care il prezenta imbracat in uniforma germana din al doilea razboi mondial si cu mustata musca precum Adolf Hitler. Din cate am inteles, cartea este deosebit de critica la adresa lui. Simplul fapt ca se vindea intr-un loc public mi s-a parut o lauda adusa premierului si o dovada ca lucrurile nu merg chiar atat de rau in Turcia.

Realitatea nu e in alb si negru, ci in tonuri de gri. Sau, mai precis, intr-un milion de culori si nuante!