luni, 28 martie 2011

Viermele din mar esti chiar tu!

Pentru vierme, marul este intreaga sa lume!

Cand am citit aceste cuvinte prima data, am zambit cu superioritate din coltul gurii gandindu-ma cat de adevarate sunt aceste cuvinte. Mi-am adus aminte de oamenii limitati pe care i-am intalnit, al caror orizont parea sa nu fie mai mare decat un mar.

Stai putin, mi-am spus, nu de mult erai convins ca majoritatea musulmanilor sunt niste jihadisti ascunsi, care abia asteapta sa invadeze Europa si sa impuna sharia! Cat de des te gandesti tu domnule, la ceea ce gandesc rusii, cu care romanii au multe de impartit si cu care chiar se inrudesc intr-o oarecare masura? Sau cat de des vezi evenimentele prin prisma evreilor?
Cat de des te gandesti ca Pamantul este o planeta mica, intr-un sistem solar marginal dintre cele vreo 200-400 de miliarde de stele din Calea Lactee, la randul ei doar una dintre cele 100 de miliarde de galaxii din Univers?

Hai sa recunoastem, dle. destept Marian, ca esti un vierme pentru care marul sau pare intreaga lume, cel putin pentru 98% din timp!

Nu putem scapa de asta: rata la masina de luna viitoare va fi mereu mai actuala decat proportia PIB-ului national in PIB-ul mondial, incalzirea globala sau numarul planetelor cunoscute si asemanatoare Pamantului.

Este cu adevarat important pentru vanzator si pentru marketer sa inteleaga si sa accepte  ca este un vierme intr-un mar pentru majoritatea timpului si ca trebuie sa faca eforturi sa-si depaseasca conditia. Trebuie sa faci eforturi sa gandesti in afara marului tau si sa-ti extinzi marul, altfel nu vei anticipa acele evenimente care iti pot afecta / distruge lumea (marul).

Pentru asta e necesar ca de fiecare data cand planifici ceva important, cum ar fi intrarea pe o noua piata, atacul la adresa unui competitor, incorporarea unei noi tehnologii, sa te gandesti ca esti un vierme intr-un mar si ca ai realmente nevoie sa scoti capul la suprafata si sa arunci o privire in jur, fara prejudecati!

sâmbătă, 26 martie 2011

Rebelii si corporatia

Corporatia si inovatia radicala nu sunt prieteni. Nu poti conduce o corporatie fara reguli si proceduri (cel putin nu una de dimensiune mare), iar regulile si procedurile, ca si ierarhia sufoca inovatia.

Asta e motivul pentru care corporatiile inceteaza sa mai inoveze fundamental, traind din imbunatatiri si din achizitionarea unor companii si patente inovatoare dezvoltate de altii.

Se intampla uneori ca in departamentele care au cea mai mare nevoie de inovatii sa aterizeze cate un inovator. Inovatorul se va distinge rapid prin lipsa de conventionalitate a comportamentului lui. Este de asteptat sa nu-i pese de regulamente si ierarhie, sa tinda sa ia decizii peste nivelul de competenta asociat pozitiei lui, sa conteste ordinele si strategia oficiala a companiei, sa intarzie la program s.a.m.d.

Daca se intampla sa fii seful acestui om si se intampla sa ai nevoie de el, va trebui sa-l aperi in fata conducerii companiei, cu pretul scaunului tau. Ceea ce ai nevoie imediat, este un plan pe termen foarte scurt, care sa-i permita inovatorului sa scoata la iveala rezultatele care sa justifice decizia ta de a-i tolera excentritatile. El nu va face acest plan, cel mai probabil, asa ca trebuie sa-l faci tu impreuna cu el, sa-l faci sa si-l asume si apoi sa ai grija sa il execute.

Trebuie sa-l tii pe rebel motivat si sub presiunea rezultatelor pe care el insusi a promis sa le livreze. Trebuie sa-i asiguri sprijin permanent, atunci cand se ciocneste de rigiditatile companiei si sa-l convingi sa mai faca si el mici concesii de dragul scopului comun. Verifica tot timpul daca rebelul tau are si valoare, nu numai atitudine!

Cel mai important insa este planul pe termen scurt, care trebuie sa-ti cumpere libertatea de a-l pastra pe rebel in structurile corporatiei in acelasi timp cat iti pastrezi si tu pozitia.

joi, 24 martie 2011

Malcolm Gladwell, autorul care ma captiveaza

Azi de dimineata am pornit masina in drum spre birou. Am dat drumul la un audiobook si mi-am vazut de drum. "What the Dog Saw: And Other Adventures" este ultima carte a lui Malcolm Gladwell si singura pe care nu o citisem. In fapt, am ascultat "The Tipping Point", "Blink" si "Outliers: The Anatomy of Success" ca audiobook-uri, in lectura autorului. Pe urma le-am citit.

Vocea lui Malcolm Galdwell umplea din nou masina lasandu-ma intr-o stare ciudata: pe de o parte concentrat la drum, pe de alta captivat de cartile lui. Mi s-a intamplat sa nu aud telefonul sunand, atunci cand ascultam cartile lui.

Vocea lui Gladwell nu are nimic deosebit. In fapt, nici nu vorbeste teatral, ci doar povesteste cu un ritm destul de egal, punctat cu intonatie, dar niciodata dramatic. Cu toate acestea, cand Gladwell vorbeste, sau cand ii citesc cartile, nu ma pot opri, ca si cand as fi atins de o ciudata adictie.

Cartile sunt un sir de povesti, fiecare reprezentand o pilda. Nu poti sa te desprinzi in mijlocul unui capitol, pentru ca fiecare poveste este un mister si, cu fiecare cuvant, vrei mai mult sa stii finalul povestii. Personajele lui Gladwell sunt vii: oamenii si intamplarile pe care le descrie el sunt reale si parca simti asta. Este un iz de autenticitate care il desparte de autorii de fictiune.

Malcolm Gladwell nu este un om de stiinta, desi cartile lui intersecteaza teorii din mai multe stiinte sociale si trag concluzii care sunt demne de un om de stiinta. Malcolm Gladwell poate scrie despre sampon sau despre culoarea parului si poate vinde povestea in milioane de exemplare. "The Tipping Point" este, dupa parerea mea, o carte revolutionara in marketing.

Concluziile neasteptate la care ajunge el au facut revista Time sa-l includa intre cei mai influenti ganditori globali incepand cu 2005.

Malcolm Gladwell tine discursuri de o ora care se platesc cu 50.000$. Pentru prima lui carte a primit un avans de 1 milion de dolari. Cartile lui se vand in milioane de exemplare si se traduc in zeci de tari.

Malcolm Gladwell este un "best selling author". Accentuez pe "best selling".

El este de asemenea un om ciudat. Desi te uiti la el si vezi un alb, el este de fapt, negru. Mama lui este descendenta unei sclave jamaicane care a nascut un copil conceput cu un emigrant englez (stapanul ei), in secolul 18. Generalul Colin Powell este var indepartat cu Malcolm Gladwell.

Malcolm Gladwell a vrut sa devina, tineti-va bine, advertiser. Din fericire, nu mai putin de 18 agentii de publicitate canadiene i-au refuzat o slujba, asa ca a trebuit sa se apuce de scris de nevoie. Cariera de jurnalist stiintific l-a adus la "The New Yorker" un fel de Dilema american. Acolo lucreaza si acum, cand este milionar in urma cartilor comandate de "The New Yorker".

Cartile lui Gladwell te fac sa te uiti la lume altfel, asa cum nu te-ai mai uitat inainte. El nu-ti impune nimic, doar iti ridica un colt de lume, si-ti spune: vezi minunea asta? uita-te mai bine la ea!, iar tu vezi lucruri care nu stiai ca erau acolo.

luni, 21 martie 2011

Ipoteza omului rational

Mare parte din teoria economica se bazeaza pe ipoteza conform careia omul este o fiinta rationala, care analizeaza cu atentie variantele de care dispune si posibilele rezultate, pentru a alege in mod rational varianta cea mai potrivita.

La nivel macroeconomic teoria functioneaza in general si in majoritatea cazurilor rezonabil de bine. La nivel microeconomic rezultatele se deterioreaza. In marketing, rezultatele sunt deja atat de proaste incat este o idee buna sa abandonezi ipoteza.

Conform acestei ipoteze, a omului rational, am putea decide ca oamenii sa hotarasca ei insisi cat din venitul disponibil la tinerete sa fie economisit pentru perioada cand se vor retrage la pensie. Realitatea arata insa ca un astfel de sistem s-ar prabusi, pentru ca majoritatea nu ar economisi nimic. Pusi in situatia alegerii rationale, ei ar alege sa cheltuiasca precum niste narcomani in sevraj in fata unui dealer de cocaina.

La faza asta va si vad zambind in coltul gurii si gandindu-va ca nu sunteti ca acesti prosti. Totusi, cu totii am preferat sa mancam o portie de papanasi cu smantana si dulceata acum in loc sa ne gandim la silueta de damigeana pe care o vom avea anul viitor. Mecanismul este acelasi si se numeste "instant gratification". Prin acest mecanism valorizam mai mult deliciul papanasilor acum fata de problemele de sanatate pe care le vom avea peste 10 ani din cauza obiceiurilor alimentare deplorabile pe care le-am capatat.

Oamenii fac in mod constant alegeri prostesti, care le dauneaza grav intereselor pe termen lung.

Mai mult, ei aleg adesea sa creada in scheme dubioase ca schemele piramidale, cumpara produse minune care sunt simple sarlatanii sau iau decizii aberante din perspectiva logica.

Sub imperiul emotiilor puternice precum ura, furia sau invidia, oamenii (toti oamenii) sunt capabili de greseli tragice.

Ce ramane atunci din ipoteza omului rational? Ce ramane din teorii economice precum utilitarismul sau sisteme de vanzare precum ROI Selling? Ce ramane din imaginea noastra despre noi insine, de HOMO SAPIENS SAPIENS?

sâmbătă, 19 martie 2011

Despre cartile despre vanzari care nu sunt suficiente ca sa inteleg vanzarea

Cei care imi urmaresc lista de lecturi de pe Amazon.com, postata pe profilul meu din linkedin.com, vor fi observat ca nu citesc numai carti despre vanzari, marketing si economie.

Am citit suficiente carti de economie, marketing si vanzari pentru a-mi da seama ca exista o limita a stiintelor economice si a studiului vanzarilor. Vanzarea in special, este o profesie complexa. Decizia de achizitie tine de cumparator, o persoana ale carei mecanisme de gandire sunt mai complexe decat modelele rationale din teoriile economice.

Prima mea tinta a fost sociologia, pe care am suspectat-o ca ma poate ajuta sa inteleg mai bine ce se petrece in capul clientului (si al vanzatorului) in timpul vanzarii. Socilogia este importanta si nu regret investitia facuta.

Urmatoarea frontiera a fost sa inteleg cum actioneaza oamenii la nivel subconstient, instinctual. "Blink: The Power of Thinking without Thinking" de Malcolm Gladwell si "How we decide" a lui Jonah Lehrer au fost lecturi interesante, ca si "The Ape in the Corner Office: Understanding the Workplace Beast in All of Us" de Richard Corniff. Toate, si alte cateva carti, au fost ferestre interesante catre adevarata natura umana.

Aceste carti m-au ajutat sa merg mai departe, catre conditia umana, pe care o investighez acum cu "The Blank Slate: The Modern Denial of Human Nature" de Steven Pinker si la monumentala lucrare a lui Richard Dawkins: "The Selfish Gene", care implineste acum 35 de ani de la lansarea ei, in 1976.

10.000 de ani de civilizatie umana nu pot sterge cateva sute de milioane de ani de evolutie, care au condus la Homo Sapiens Sapiens. Nu putem intelege de ce luam deciziile pe care le luam azi, fara sa intelegem cum am ajuns aici.

In postarile viitoare voi da cateva exemple pentru a demonstra cum intervin conceptiile noastre despre viata in actul de vanzare. Numeroase postari sub eticheta "freakonomy" investigheaza situatii in care presupunerea ca suntem fiinte rationale, care iau decizii rationale, se dovedeste a fi mai putin solida decat ne place sa credem.

Sa nu mai intelegeti gresit: nu vreau sa spun ca am descifrat toate misterele, ci doar ca sunt curios, caut si sunt pe un drum care duce undeva ...