Microsoft era o companie redutabila cand era pe locul doi. Imi aduc aminte de razboiul browserelor cand a zdrobit Netscape, sau de razboiul seistemelor de operare mobile cand a facut praf Palm OS, pornind din pozitia a doua. Asta se intampla cand compania era condusa de Bill Gates, tipul care a renuntat la Harvard ca sa fondeze Microsoft. Azi, cand nu mai reuseste sa revina din postura de urmaritor in aceea de lider, este condusa de un om exceptional, Steve Ballmer. Ballmer a absolvit cu magna cum laude aceeasi universitate parasita de Bill Gates, Harvard si a fost primul manager profesionist angajat de Bill Gates la Microsoft, angajatul no. 30.
Larry Ellison, seful de la Oracle, s-a amuzat mereu surclasand IBM-ul condus de manageri super-profesionisti si super-educati la cele mai bune scoli din lume. DB2 pare o echipa care se lupta sa scape de retrogradare in lupta cu Oracle RDBMS.
Michael Dell, alt antreprenor care a parasit universitatea inainte de ceremonia de absolvire, hartuieste de ani buni HP-ul care si-a inlaturat de mult fondatorii din postul de CEO si cel de presedinte al consiliului de administratie in favoarea managerilor scoliti la cele mai bune universitati.
Last, but not least, Steve Jobs. Compania l-a eliminat cand, credeau ei, avea nevoie de un manager profesionist care sa puna ordine in Apple. In locul lui l-au preferat pe John Sculley, un manager excelent, care a obtinut un MBA la Wharton School of Business, una dintre cele mai bune scoli de business din lume. Sculley a condus bine Apple, crescandu-i veniturile anuale de la $800 milioane la $8 miliarde. Cu toate acestea a fost concediat pentru ca Apple intrase pe un trend descendent care i-ar fi adus pana la urma disparitia. Steve Jobs, intors la carma companiei a transformat-o in cea mai puternica companie din lume, dupa capitalizarea bursiera si dupa influenta asupra vietilor noastre. Revirimentul Apple sub conducerea lui Jobs este aproape incredibil, oricum dificil de inteles daca folosesti ceea ce am invatat la marketing in universitate.
Acasa la noi, antreprenorii care au acum 50-60 de ani domina majoritatea industriilor. Ei au avut varsta corecta la revolutie (aveau experienta profesionala, relatii si putere de munca) si au fondat companiile care domina azi economia romaneasca. Ma voi referi la IT, pentru ca este industria pe care o cunosc cel mai bine.
IBM si HP, corporatii mondiale gigantice, ar trebui sa stearga pe jos cu SIVECO, Teamnet, UTI si Omnilogic. In loc sa fie asa, singurul mod in care toata lumea face bani si este fericita, este parteneriatul intre multinationale si firmele romanesti. Oricat ar parea de ciudat, multinationalele nu ii pot invinge pe marii jucatori locali si au nevoie sa se alieze cu ei.
Cand Microsoft a introdus Microsoft Navision, acum Dynamics Nav pe piata romaneasca, m-am temut pentru Totalsoftul lui Liviu Dragan. In loc ca Navision sa-l chinuie pe Dragan, Charisma ERP a devenit cosmarul vanzatorilor partenerilor Microsoft (stiu asta pentru ca am fost unul dintre ei).
Probabil ca Senior Software i-a dat mai mult de furca lui TotalSoft decat Navision.
E ceva in antreprenori, ce ii face mai puternici decat managerii angajati, scoliti la cele mai bune universitati. E o pasiune, o energie, o determinare, o inventitivate, care nu se invata la scoala.
4 comentarii:
Bullshit!
SIVECO OMNILOGIC UTI SI TEAMNET nu ar rezista o zi fara relatiile pe care le au, sunt niste bisnitari care au avut norocul sa aiba "varsta corecta la revolutie (aveau experienta profesionala, relatii si putere de munca)"
Imi place tare mult blogul dumneavoastra dar sunteti prea indulgenti cu ei.
"Ei au avut varsta corecta la revolutie"
Ei au avut varsta corecta la revolutie
Draga Anonim,
Cunosc firmele despre care vorbesti. Am lucrat la SIVECO si lucrez la Teamnet. In primul rand, trebuie sa-ti marturisesc ca "relatiile" nu pot fi despartite de vanzari in general si de cele in domeniul public in particular orice ai face. Chiar azi lucrez la o licitatie internationala, cu un caiet de sarcini scris de o companie straina pentru un guvern strain, verificata de Delegatia UE din acea tara si furnizorii nostri ne spun ca este un caiet de sarcini care inclina spre un competitor occidental. Asta mi se intampla mereu.
In situatia ipotetica in care relatiile nu ar mai conta deloc, cele 4 firme ar fi oricum in avantaj, pentru ca au capital de lucru, sute de specialisti buni, departamente bine organizate de bid management, vanzari si implementare etc. In proiectele mari s-ar lupta tot greii intre ei. Asta nu ar exclude, desigur, posibilitatea ca unii grei sa se scufunde si alte companii sa le ia locul in ierarhie, cu timpul.
Trimiteți un comentariu