Ce stie armata si nu stiu companiile?

Imediat dupa ce am terminat armata am inceput sa afisez o atitudine de dispret la adresa armatei. Vazusem atata prostie, incat atitudinea mea era de inteles. Se cuvine insa sa mentionez ca organizatia inepta si ineficienta din care am facut parte se numea armata Republicii Socialiste Romania.

Mult timp am considerat ca toate armatele trebuie sa fie la fel de tampite. Executia impecabila a strategiei si planurilor tactice din cele doua razboaie din Irak m-au facut sa pun sub lupa convingerea mea ca nu avem nimic bun de invatat de la armata. Asa am descoperit "commander intent" un concept elegant si eficient, pe care armatele cele mai bune din lume il practica cu succes.

Commander Intent presupune ca toti cei care iau parte la o operatiune sa inteleaga scopul strategic al operatiunii si rolul lor in aceasta. De exemplu, commander intent pentru corpul de armata ar fi "vom avansa de-a lungul DN 1 intre kilometrii 25 si 48 si vom respinge fortele inamice dincolo de rau. Pentru asta, batalionul 1 va ocupa dealul 25, va distruge sau dezafecta unitatile de artilerie inamice prezente pe deal, va organiza apararea pozitiei fata de contraofensiva inamica. Scopul ocuparii acestei inaltimi este apararea flancului stang al fortei principale de atac. Compania no. 1 va ataca ... etc.". Urmeaza commander intent la nivel de companie si pluton, pana cand fiecare soldat va intelege care e locul lui in planurile militare.

In fine, se spune ca nici cel mai bun plan nu supravietuieste primei intalniri cu inamicul si de aceea unitatile militare, pana la nivel de soldat trebuie sa aiba in vedere indeplinirea misiunii indiferent de situatiile neprevazute cu care se vor intalni. Planul nu e rigid, ci flexibil si comandantii locali au libertatea sa le modifice atat timp cat se indeplineste commander intent.

Nu sunt militar si s-ar putea sa fi facut greseli, dar asta e ideea generala.

Te asteptai ca armata sa fie rigida si companiile flexibile, dar commander intent este un exemplu superb de flexibilitate care functioneaza superb in fata incertitudinii si neasteptatului.

In schimb, te uiti la companii si vezi ca se rigidizeaza tot mai mult prin implementarea de proceduri si regulamente rigide, planuri de calitate si metode ierarhice de management. In timp ce armata isi flexibilizeaza structurile de comanda, companiile si le rigidizeaza.

Este ceva obisnuit sa vezi companiile ca urmeaza o structura de comanda ierarhica rigida, ca insista sa-si urmareasca planurile chiar si cand circumstantele s-au schimbat. Mai mult, secretomania atinge cote hilare in multe companii: singurii care cunosc intentia strategica sunt sefii. Subalternii trebuie sa execute partea lor de plan fara sa inteleaga la ce foloseste ceea ce executa ei.

Cei mai multi dintre angajati ar putea sa-si lase foarte bine creierele acasa, pentru ca la serviciu nu li se cere decat sa execute. Daca se intalnesc cu ceva necunoscut, neplanificat, atunci se asteapta de la ei sa raporteze, sa escaladeze, cum ne place noua sa spunem, in loc de a rezolva, de a se adapta rapid la noua situatie.

Cred ca ne prostim pe zi ce trece, ca firmele devin tot mai rigide si mai birocratice. Eu de felul meu sunt optimist. Oare situatia e mai rea, sau mai buna decat o prezint eu aici?