In postarea trecuta desfiintam "de ce", aratand ca aceasta intrebare il pune pe client in situatia de a-si justifica algerile, ca si cand i s-ar judeca capacitatea si corectitudinea deciziilor, insituatia in care intrebarea se refera la decizia de a accepta oferta unui competitor. Urmare a acestui fapt, el va deveni tot mai convins de validitatea argumentelor sale.
Intrebarea poate fi folosita cu mare succes atunci cand clientul a luat decizia, sa inclina spre decizia de a lucra cu vanzatorul.
In clipa in care cumparatorul isi enunta preferinta, vanzatorul trebuie sa-l intrebe: De ce ati lua decizia in favoarea noastra?
Cumoaratorul va trebui sa descrie punctele forte ale ofertei si companiei voastre pentru a-si apara decizia si va trebui sa o faca de o maniera convingatoare pentru a-si respecta tendinta de a fi consecvent.
El va incele sa enunte punctele forte ale ofertei, sa descrie cum va fi folosita si cum il va ajuta etc. Odata lansat in acest proces, el se va convinge o data mai mult ca a luat decizia corecta. Pe masura ce va vorbi, va fi tot mai convins.
- Posted using BlogPress from my iPad
joi, 30 iunie 2011
duminică, 26 iunie 2011
Diferenta dintre "de ce" si "ce"
Imaginati-va urmatoarea scena, atat de comuna:
Vanzatorul si cumparatorul stau fata in fata, separati de biroul cumparatorului, care pare acum un scut.
Cumparatorul tocmai i-a comunicat vanzatorului ca nu va cumpara de la el, ca va alege oferta unui competitor. Frustrarea vanzatorului pluteste in aer, dar el este un profesionist, asa ca spune:
- Imi pare rau sa aud asta si as vrea sa inteleg cum ati ajuns la aceasta decizie. De ce ati ales oferta concurenta?
In acest punct, acest "de ce" pare o idee buna, pentru ca raspunsul il va ajuta pe vanzator sa lanseze o contraoferta, iar pentru asta are nevoie sa inteleaga unde a fost perceputa oferta lui ca fiind mai slaba. Observati ca nu am spus ca oferta lui este mai slaba, ci doar ca este perceputa ca fiind mai slaba. Adesea se pierd vanzari pe baza perceptiei gresite a clientului, dar asta e, realitatea este formata de perceptii, nu de fapte.
In acest punct, "de ce" il obliga pe potentialul client sa justifice alegerea pe care EL a facut-o. El se apara acum si aduce argumente prin care justifica alegerea facuta. In timp ce vorbeste, clientul se convinge pe el insusi ca a luat decizia corecta. La cateva zeci de secunde dupa ce a inceput sa vorbeasca va fi atat de convins incat sansele de a-l face sa se razgandeasca se apropie de zero.
Daca vanzatorul va alege insa sa formuleze intrebarea altfel, aceasta confruntare intre cei doi si alinierea clientului la decizia luata nu se va mai produce:
- Ce anume a inclinat balanta catre oferta concurentului nostru?
"Ce" nu are acelasi efect, pentru ca il invita pe client sa vorbeasca despre fapte si nu despre decizia LUI. Acum vanzatorul are libertatea de a analiza aceste "fapte" fara sa se gaseasca intr-o situatie confruntationala.
Si totusi, cand putem folosi "de ce" pentru a ne creste sansele de a inchide vanzarea? Asta vom discuta in urmatoarea postare.
- Posted using BlogPress from my iPad
Vanzatorul si cumparatorul stau fata in fata, separati de biroul cumparatorului, care pare acum un scut.
Cumparatorul tocmai i-a comunicat vanzatorului ca nu va cumpara de la el, ca va alege oferta unui competitor. Frustrarea vanzatorului pluteste in aer, dar el este un profesionist, asa ca spune:
- Imi pare rau sa aud asta si as vrea sa inteleg cum ati ajuns la aceasta decizie. De ce ati ales oferta concurenta?
In acest punct, acest "de ce" pare o idee buna, pentru ca raspunsul il va ajuta pe vanzator sa lanseze o contraoferta, iar pentru asta are nevoie sa inteleaga unde a fost perceputa oferta lui ca fiind mai slaba. Observati ca nu am spus ca oferta lui este mai slaba, ci doar ca este perceputa ca fiind mai slaba. Adesea se pierd vanzari pe baza perceptiei gresite a clientului, dar asta e, realitatea este formata de perceptii, nu de fapte.
In acest punct, "de ce" il obliga pe potentialul client sa justifice alegerea pe care EL a facut-o. El se apara acum si aduce argumente prin care justifica alegerea facuta. In timp ce vorbeste, clientul se convinge pe el insusi ca a luat decizia corecta. La cateva zeci de secunde dupa ce a inceput sa vorbeasca va fi atat de convins incat sansele de a-l face sa se razgandeasca se apropie de zero.
Daca vanzatorul va alege insa sa formuleze intrebarea altfel, aceasta confruntare intre cei doi si alinierea clientului la decizia luata nu se va mai produce:
- Ce anume a inclinat balanta catre oferta concurentului nostru?
"Ce" nu are acelasi efect, pentru ca il invita pe client sa vorbeasca despre fapte si nu despre decizia LUI. Acum vanzatorul are libertatea de a analiza aceste "fapte" fara sa se gaseasca intr-o situatie confruntationala.
Si totusi, cand putem folosi "de ce" pentru a ne creste sansele de a inchide vanzarea? Asta vom discuta in urmatoarea postare.
- Posted using BlogPress from my iPad
vineri, 24 iunie 2011
Da, se poate sa-i bati pe nemti si pe oricine altcineva!
Care linie aeriana este de prerat? Lufthansa sau Turkish Airlines?
Majoritatea ar raspunde Lufthansa, da ca unul care a zburat mult cu ambele companii in ultima vreme, spun ca Turkish Airlines este o linie mai buna, din perspectiva calatorului.
Acum vreo 7 luni am pierdut conexiunea de Ankara, deoarece avionul TA de la Bucuresti la Istanbul a intarziat. La coborarea din autobuzul care ne-a transferat de la avion la terminal ne asteptau reprezentanti ai TA, care in 15 minute ne-au emis bilete pentru a doua zi si ne-au plasat intr-un microbuz care ne-a dus la un hotel de 5*. Cei care au avut bagaj la cala, l-au putut ridica imediat.
Pe 22 iunie am patit acelasi lucru la Frankfurt. A durat doua ore si jumatate pana cand am plecat spre hotel intr-un autobuz supraaglomerat. Am stat la doua cozi alturi de oameni frustrati, care reclamau atitudinea corecta, dar lipsita de empatie a functionarilor Lufthansa. "They simply don't care!", imi repeta un cuplu columbian care fusese alergat pe kilometri de coridoare de anunturile care tot schimbau poarta de imbarcare a unui zbor care a fost ulterior anulat. Am avut noroc ca nu am lasat bagaj la cala, pentru ca bagajele puteau fi recuperate numai la 4 ore de la aterizare.
La Lufthansa serviciul este corect. Scrie la carte ca trebuie sa-ti reprogrameze zborul si sa-ti ofere o camera de hotel, atunci asta vor face, dar nu scrie nicaieri ca nu trebuie sa stai 2 ore la coada pentru asta, asa ca ei vor optimiza resursele lor, nu se vor gandi la confortul tau.
Turkish Airlines mizeza pe servicii superioare. Sunt ajutati de un public intolerant fata de nepasare. Turcii ar face revolutie daca i-ai tine 2 ore la coada, asa ca TA nu-si permite sa o faca. Un pic mai multa grija pentru calatori, insemnand proceduri mai rapide, o masa mai bogata si mai gustoasa in avion, staff mai prietenos si facilitati pentru pasagerii cu probleme si gata, TA este o companie cu care prefer sa merg fata de alternativa Lufthansa.
Nemtii si oricine altcineva pot fi invinsi daca te concentrezi pe ceea ce vrea cu adevarat clientul, fara sa uiti ca trebuie sa fii profitabil, desigur.
- Posted using BlogPress from my iPad
Majoritatea ar raspunde Lufthansa, da ca unul care a zburat mult cu ambele companii in ultima vreme, spun ca Turkish Airlines este o linie mai buna, din perspectiva calatorului.
Acum vreo 7 luni am pierdut conexiunea de Ankara, deoarece avionul TA de la Bucuresti la Istanbul a intarziat. La coborarea din autobuzul care ne-a transferat de la avion la terminal ne asteptau reprezentanti ai TA, care in 15 minute ne-au emis bilete pentru a doua zi si ne-au plasat intr-un microbuz care ne-a dus la un hotel de 5*. Cei care au avut bagaj la cala, l-au putut ridica imediat.
Pe 22 iunie am patit acelasi lucru la Frankfurt. A durat doua ore si jumatate pana cand am plecat spre hotel intr-un autobuz supraaglomerat. Am stat la doua cozi alturi de oameni frustrati, care reclamau atitudinea corecta, dar lipsita de empatie a functionarilor Lufthansa. "They simply don't care!", imi repeta un cuplu columbian care fusese alergat pe kilometri de coridoare de anunturile care tot schimbau poarta de imbarcare a unui zbor care a fost ulterior anulat. Am avut noroc ca nu am lasat bagaj la cala, pentru ca bagajele puteau fi recuperate numai la 4 ore de la aterizare.
La Lufthansa serviciul este corect. Scrie la carte ca trebuie sa-ti reprogrameze zborul si sa-ti ofere o camera de hotel, atunci asta vor face, dar nu scrie nicaieri ca nu trebuie sa stai 2 ore la coada pentru asta, asa ca ei vor optimiza resursele lor, nu se vor gandi la confortul tau.
Turkish Airlines mizeza pe servicii superioare. Sunt ajutati de un public intolerant fata de nepasare. Turcii ar face revolutie daca i-ai tine 2 ore la coada, asa ca TA nu-si permite sa o faca. Un pic mai multa grija pentru calatori, insemnand proceduri mai rapide, o masa mai bogata si mai gustoasa in avion, staff mai prietenos si facilitati pentru pasagerii cu probleme si gata, TA este o companie cu care prefer sa merg fata de alternativa Lufthansa.
Nemtii si oricine altcineva pot fi invinsi daca te concentrezi pe ceea ce vrea cu adevarat clientul, fara sa uiti ca trebuie sa fii profitabil, desigur.
- Posted using BlogPress from my iPad
miercuri, 22 iunie 2011
Cand pregatirea atenta inainte de prima intalnire iti distruge vanzarea
Poveste de vanzari:
Mircea era un incepator in vanzari, desi detinea o importanta pozitie manageriala in companie. Noua pozitie presupunea participarea activa in cele mai importante vanzari, iar el se pregatea in secret citind carti de vanzari si participand la scurte programe de training.
Acum obtinuse o intalnire importanta la un potential client. Dorea sa faca o impresie buna si sa marcheze in fata reprezentantului departamentului de vanzari care urma sa il insoteasca.
Majoritatea consultantilor si trainerilor de vanzari recomanda sa investesti timp pentru pregatire inainte de prima intalnire. Asta inseamna sa consulti integistrarile fiscale, articolele din presa de specialitate si din presa in general, eventual sa vorbesti cu cineva din cercul tau de cunoscuti care a lucrat pentru sau cu compania respectiva. Mircea facuse toate acestea si era acum inarmat cu atat de multe informatii incat isi imagina deja cat de impresionat va fi potentialul client.
Intalnirea a inceput in nota obisnuita. Vanzatorul i-a permis cu deferenta sa conduca intalnirea, desi el si potentialul client se cunosteau "din piata".
Mircea este un om inteligent, iar cartile si programele de training s-au prins de el, asa ca a inceput prin a pune intrebari generale legate de obiectivele si strategia clientului.
Curand insa, dornic sa arate cat de multe stia despre client, a inceput sa-l completeze si sa strecoare la fiecare remarca mesaje de vanzare. Atunci cand clientul spunea de exemplu:
- Nu dorim sa ne extindem in perioada urmatoare, dar am dori sa crestem vanzarile / mp de spatiu comercial, Mircea il completa:
- Am citit ca presedintele Dvs a declarat ca grupul va implementa in urmatorii doi ani un sistem informatic unic pentru toate tarile in care operati. Vreau sa cred ca sistemul SAP, pe care il implementeaza compania noastra va fi una dintre solutiile la care va veti opri, mai ales ca majoritatea retailerilor din top 50 din Europa sunt clienti SAP.
- Aceasta problema nu ma preocupa deloc, spunea clientul, pentru ca decizia va fi luata la sediul central, in Germania, iar eu nu voi fi implicat in aceasta decizie. In fapt, consider estimarea de 2 ani pentru luarea unei decizii ca foarte ambitioasa si dificil de realizat, iar noi avem lucruri de rezolvat anul acesta.
Dupa cateva remarci de acest gen, iritarea clientului era evidenta. Vanzatorul a zambit si a cerut permisiunea de a adresa cateva intrebari clientului. Dupa cateva intrebari, clientul s-a relaxat si a inceput sa vorbeasca despre dificultatile create de sistemul de merchandising, care era invechit si pentru care dorea o solutie locala.
I-a luat lui Mircea cateva zile sa treaca peste mandrie si dezamagirea unei intalniri in care simtea ca a fost umilit, dar la final l-a invitat pe vanzator sa ia masa cu el si sa discute intalnirea de vanzari.
Vanzatorul i-a spus ca pregatirea de dinainte de intalnire i-a jucat feste. Pur si simplu, prea multe date despre client l-au condus la convingerea ca stie ce vrea clientul si intelege exact situatia lui. Aceasta siguranta, cuplata cu dorinta de a face o impresie buna, l-au facut sa se bazeze pe ceea ce stia despre client, in loc sa puna intrebari, sa asculte si sa afle din spusele clientului. Clientul era dornic sa vorbeasca despre problemele lui reale, pentru care acceptase intalnirea si nu sa discute despre strategia globala a grupului sau sa-l asculte pe Mircea orientand discutia catre alte chestiuni.
Informatiile pe care le stim despre potentialul client nu tin loc de analiza nevoilor. Vanzatorul nu trebuie sa presupuna nimic, ci sa intrebe tot ce are nevoie sa stie.
- Posted using BlogPress from my iPad
Mircea era un incepator in vanzari, desi detinea o importanta pozitie manageriala in companie. Noua pozitie presupunea participarea activa in cele mai importante vanzari, iar el se pregatea in secret citind carti de vanzari si participand la scurte programe de training.
Acum obtinuse o intalnire importanta la un potential client. Dorea sa faca o impresie buna si sa marcheze in fata reprezentantului departamentului de vanzari care urma sa il insoteasca.
Majoritatea consultantilor si trainerilor de vanzari recomanda sa investesti timp pentru pregatire inainte de prima intalnire. Asta inseamna sa consulti integistrarile fiscale, articolele din presa de specialitate si din presa in general, eventual sa vorbesti cu cineva din cercul tau de cunoscuti care a lucrat pentru sau cu compania respectiva. Mircea facuse toate acestea si era acum inarmat cu atat de multe informatii incat isi imagina deja cat de impresionat va fi potentialul client.
Intalnirea a inceput in nota obisnuita. Vanzatorul i-a permis cu deferenta sa conduca intalnirea, desi el si potentialul client se cunosteau "din piata".
Mircea este un om inteligent, iar cartile si programele de training s-au prins de el, asa ca a inceput prin a pune intrebari generale legate de obiectivele si strategia clientului.
Curand insa, dornic sa arate cat de multe stia despre client, a inceput sa-l completeze si sa strecoare la fiecare remarca mesaje de vanzare. Atunci cand clientul spunea de exemplu:
- Nu dorim sa ne extindem in perioada urmatoare, dar am dori sa crestem vanzarile / mp de spatiu comercial, Mircea il completa:
- Am citit ca presedintele Dvs a declarat ca grupul va implementa in urmatorii doi ani un sistem informatic unic pentru toate tarile in care operati. Vreau sa cred ca sistemul SAP, pe care il implementeaza compania noastra va fi una dintre solutiile la care va veti opri, mai ales ca majoritatea retailerilor din top 50 din Europa sunt clienti SAP.
- Aceasta problema nu ma preocupa deloc, spunea clientul, pentru ca decizia va fi luata la sediul central, in Germania, iar eu nu voi fi implicat in aceasta decizie. In fapt, consider estimarea de 2 ani pentru luarea unei decizii ca foarte ambitioasa si dificil de realizat, iar noi avem lucruri de rezolvat anul acesta.
Dupa cateva remarci de acest gen, iritarea clientului era evidenta. Vanzatorul a zambit si a cerut permisiunea de a adresa cateva intrebari clientului. Dupa cateva intrebari, clientul s-a relaxat si a inceput sa vorbeasca despre dificultatile create de sistemul de merchandising, care era invechit si pentru care dorea o solutie locala.
I-a luat lui Mircea cateva zile sa treaca peste mandrie si dezamagirea unei intalniri in care simtea ca a fost umilit, dar la final l-a invitat pe vanzator sa ia masa cu el si sa discute intalnirea de vanzari.
Vanzatorul i-a spus ca pregatirea de dinainte de intalnire i-a jucat feste. Pur si simplu, prea multe date despre client l-au condus la convingerea ca stie ce vrea clientul si intelege exact situatia lui. Aceasta siguranta, cuplata cu dorinta de a face o impresie buna, l-au facut sa se bazeze pe ceea ce stia despre client, in loc sa puna intrebari, sa asculte si sa afle din spusele clientului. Clientul era dornic sa vorbeasca despre problemele lui reale, pentru care acceptase intalnirea si nu sa discute despre strategia globala a grupului sau sa-l asculte pe Mircea orientand discutia catre alte chestiuni.
Informatiile pe care le stim despre potentialul client nu tin loc de analiza nevoilor. Vanzatorul nu trebuie sa presupuna nimic, ci sa intrebe tot ce are nevoie sa stie.
- Posted using BlogPress from my iPad
luni, 20 iunie 2011
Arta conversatiei in vanzari, ca o secerare in judo
Arta conversatiei in vanzari este ca o secerare buna la judo: mai intai dezechilibrezi partenerul, aplicandu-i un impuls pentru a-l impinge in afara zonei sale de confort, pentru a aplica apoi o secerare prin care problema este rasturnata cu minimul de forta, contand pe masa dezechilibrata a partenerului.
Vanzatorul incepator incearca sa-l impinga pe cumparator in afara zonei sala de confort prin forta bruta, apasand pe caracteristici si punand in carca clientului probleme pe care acestea nu le-a recunoscut:
- Bazat pe experienta noastra de 10 ani in sisteme de logistica pentru industrie, specialistii nostri au proiectat cel mai performant sistem de transport pe banda pentru depozite de dimensiuni medii. Noi am ajutat si alte companii ca Dvs sa-si retehnologizeze sistemul logistic la nivel de depozit. Reputatul institut ”Institutul pentru Studii si Analize” din ”capitala tarii” ne-a declarat solutia anului 2009, iar revista ”Rulmenti si bile” ne-a decernat premiul pentru cea mai inovativa solutie in 2010”. Noi suntem cel mai mare furnizor de astfel de sisteme, cu peste circa si ceva implementari. Avem cei mai buni specialist in 6 centre de service imprastiate in toata tara .... bla, bla, bla.
Clientul se roaga ca vanzatorul sa termine si se gandeste la altceva sau chiar repeta in gand iritat: si ce daca, si ce daca...
Prin contrast, vanzatorul experimentat pune intrebari descoperind bresa in sistemul clientului. Sa zicem ca el afla ca viitorul sau client a semnat de curand cu cel mai mare client pe care l-a avut vreodata. Pentru a face fata cererii crescute, va fi nevoit sa inchirieze spatiu suplimentar si sa angajeze personal suplimentar, fara a fi convins ca va asigura intrarea noului depozit in functiune in timp util pentru a prelua incarcarea.
Daca nu reuseste, operatorul de logistica risca sa plateasca daune si sa piarda noul client, cel mai mare client pe care l-a avut vreodata. Fortandu-l sa se gandeasca la riscuri si la perspectiva esecului, vanzatorul il dezechilibreaza pe operatorul de logistica. Acum mai are nevoie doar de un vant discret pentru ca intreaga sa conceptie cu privire la rezolvarea provocarii noului client, sa se prabuseasca.
Vanzatorul intreaba:
- Ce ar trebui sa se intample pentru ca vechiul depozit sa poata prelua noul client?
Clientul:
- O crestere cu 30% a vitezei de rotatie a stocurilor obtinuta in urmatoarele 3 luni.
Vanzatorul:
- Daca aceasta solutie ar fi posibila, cu ce ar fi superioara solutiei deschiderii noului depozit?
Lovitura de maestru, pentru ca il pune pe client sa laude beneficiile solutiei sale, inca inainte de a i-o impartasi.
Apoi:
- Eu cred ca putem atinge acest obiectiv daca lucram impreuna. Vreti sa va spun la ce m-am gandit?
Bang, pirueta in aer si a cazut ...
Pentru a deservi acest client are nevoie sa creasca viteza de rotatie a stocurilor in acelasi spatiu de depozitare ca pana acum.
Vanzatorul incepator incearca sa-l impinga pe cumparator in afara zonei sala de confort prin forta bruta, apasand pe caracteristici si punand in carca clientului probleme pe care acestea nu le-a recunoscut:
- Bazat pe experienta noastra de 10 ani in sisteme de logistica pentru industrie, specialistii nostri au proiectat cel mai performant sistem de transport pe banda pentru depozite de dimensiuni medii. Noi am ajutat si alte companii ca Dvs sa-si retehnologizeze sistemul logistic la nivel de depozit. Reputatul institut ”Institutul pentru Studii si Analize” din ”capitala tarii” ne-a declarat solutia anului 2009, iar revista ”Rulmenti si bile” ne-a decernat premiul pentru cea mai inovativa solutie in 2010”. Noi suntem cel mai mare furnizor de astfel de sisteme, cu peste circa si ceva implementari. Avem cei mai buni specialist in 6 centre de service imprastiate in toata tara .... bla, bla, bla.
Clientul se roaga ca vanzatorul sa termine si se gandeste la altceva sau chiar repeta in gand iritat: si ce daca, si ce daca...
Prin contrast, vanzatorul experimentat pune intrebari descoperind bresa in sistemul clientului. Sa zicem ca el afla ca viitorul sau client a semnat de curand cu cel mai mare client pe care l-a avut vreodata. Pentru a face fata cererii crescute, va fi nevoit sa inchirieze spatiu suplimentar si sa angajeze personal suplimentar, fara a fi convins ca va asigura intrarea noului depozit in functiune in timp util pentru a prelua incarcarea.
Daca nu reuseste, operatorul de logistica risca sa plateasca daune si sa piarda noul client, cel mai mare client pe care l-a avut vreodata. Fortandu-l sa se gandeasca la riscuri si la perspectiva esecului, vanzatorul il dezechilibreaza pe operatorul de logistica. Acum mai are nevoie doar de un vant discret pentru ca intreaga sa conceptie cu privire la rezolvarea provocarii noului client, sa se prabuseasca.
Vanzatorul intreaba:
- Ce ar trebui sa se intample pentru ca vechiul depozit sa poata prelua noul client?
Clientul:
- O crestere cu 30% a vitezei de rotatie a stocurilor obtinuta in urmatoarele 3 luni.
Vanzatorul:
- Daca aceasta solutie ar fi posibila, cu ce ar fi superioara solutiei deschiderii noului depozit?
Lovitura de maestru, pentru ca il pune pe client sa laude beneficiile solutiei sale, inca inainte de a i-o impartasi.
Apoi:
- Eu cred ca putem atinge acest obiectiv daca lucram impreuna. Vreti sa va spun la ce m-am gandit?
Bang, pirueta in aer si a cazut ...
Pentru a deservi acest client are nevoie sa creasca viteza de rotatie a stocurilor in acelasi spatiu de depozitare ca pana acum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
