Omul economic rational? Exista o asemenea persoana?

Studiul economiei a fost hobby-ul meu preferat in prima junatate a anilor '90 si a ramas una dintre ariile de interes in lectura mea.

Economia se bazeaza pe simplificarea realitatii. Economistii creeaza modele precum fizicienii, ignorand unele forte, doar pentru a studia altele.

Ca urmare a modelarii realitatii in aceste modele economice, ei sunt capabili sa inteleaga functionarea economiei si sa faca predictii.

Toate bune si frumoase, numai ca predictiile sunt la fel de multe ca si economistii, prezic la un moment dat orice (de la avant economic la stagnare si prabusire). O problema legata de predictii este incredibila complexitate a prognezei economice, care depinde de prea multi factori - am mai vorbit despre asta.

Modelul omului economic, acela din modelele economistilor, este o persoana caracterizata prin:

1. Informatie completa. Se presupune ca homo economicus stie, de exemplu, toate ofertele pietei pentru un produs pe care vrea sa-l cumpere la un moment dat.
2. Capacitate uriasa de procesare. Homo economicus stie tot ce ofera piata despre orice are el nevoie, cunoaste preturi istorice si poate face prognoze pentru viitor.
3. Rationalitate perfecta. Homo economicus nu are emotii, ia deciziile strict rational, in urma unor analize cost-beneficiu.
4. Este un maximizator. Scopul sau in viata este sa-si maximizeze profitul, starea de bine.
5. Este un egoist singuratic. Deciziile de maximizare pe care le ia homo economicus sunt strict legate de persoana sa. El nu ia decizii pentru apropiati, nu sacrifica nimic pentru familie, nu refuza nicio oportunitate de maximizare a veniturilor sale pentru a face placere altei persoane.

Evident ca o asemenea persoana nu exista, dupa cum nu exista nici guvernul din modelele economice, preocupat doar de buna functionare a statului, de maximizarea utilitatii functiei sale economice.

Daca unitatea de baza din model, homo economicus, nu functioneaza asa, atunci de ce sa ne miram ca predictiile dau gres?

Am inceput sa citesc despre modul in care iau oamenii decizii in realitate. Emotional, nu rational. Si am descoperit behavioral economics. Doar ca altii o descoperisera cam cand ma nasteam eu, prin anii '60.

Criticile behavioristilor mi se par foarte interesante, ca si proiectul lor de modificare a modelelor economice pe baza unui "homo economicus" mai aproape de realitate. Inca nu vad modele inchegate suficient cat sa inlocuiasca teoriile economistilor clasici, dar behavioristii au un punct de vedere valid.

Vom mai examina in viitorul apropiat motivele pentru care oamenii iau decizii eronate in mod sistematic.