La Multi Ani!

Dragii mei cititori,

Va urez UN AN NOU FERICIT!

Viata noastra este influentata de multe forte, dar cea mai importanta dintre ele suntem chiar noi.

Va urez sa va redescoperiti in 2010 si sa deveniti mai buni, mai intelepti si mai fericiti!

LA MULTI ANI!

How to make training work for you

Trainingul nu functioneaza asa cum se asteapta majoritatea participantilor si decidentilor. Simpla participare la un training nu asigura deloc nici invatarea, nici utilizarea noilor tehnici si, cu atat mai putin obtinerea rezultatelor dorite.

Noile abilitati se lovesc de vechile obiceiuri, care sunt adanc inradacinate in noi. Cursantul trebuie sa faca un efort ca sa inlocuiasca vechile obiceiuri, cu unele noi, mai potrivite.

Cititi prezentarea pe care am incarcat-o pe SlideShare aici: http://tinyurl.com/ybjsx4b

Legatura dintre Marele Razboi si companiile de azi

Cand eram la scoala am invatat ca eroica armata romana a luptat in Primul Razboi Mondial sub comanda unor generali eroici si competenti ca Averescu, Culcer, Mosoiu s.a.

Mai tarziu, am citit despre legendarii oameni politici care au luat decizia intrarii in razboi de partea Antantei si au contribuit la unificarea Romaniei Mari.

Cativa ani dupa revolutie am citit memorii ale politicienilor din perioada interbelica, iar de curand ”O istorie sincera a poporului roman” de Florin Constantiniu.

Adevarul este ca generalii nostri au luat numai decizii tampite, de la primul ordin de atac, pana la capitularea consfintita de Pacea de la Buftea. Bietii soldati s-au sacrificat sub comanda unor blegi carora doi ani de gandire inainte de intrarea in razboi nu le-au fost de ajuns ca sa ajunga la concluzia ca Romania nu poate ataca Transilvania si apara simultan Dobrogea.

La randul lor, politicienii in frunte cu marele Ion I.C. Bratianu, care conducea guvernul din 1914, in loc sa pregateasca tara pentru un razboi in care era clar ca ne vom implica, au furat de au rupt infruptandu-se din contractele guvernamentale de inzestrare a armatei si de construire a fortificatiilor de razboi. Intr-atat de mare a fost jaful, incat fortificatiile care trebuiau sa apere Bucurestiul erau alcatuite la ora cand a fost nevoie de ele, doar din niste valuri de pamant si ceva sarma ghimpata. Francezii care ne-au reinarmat dupa ce ne-am retras in Moldova au fost socati de lipsa de material de razboi si de pregatire a armatei romane.

Politicienii se bateau cu pumnul in piept chiar inainte de intrarea in razboi, afirmand ca eroicul soldat roman nu are nevoie de tunuri, pentru ca el castiga lupta sarjand inamicul la baioneta.

In ziua de azi vad companii care si-ar dori sa aiba vanzatori eroici, care sa-si invinga competitorii ”la baioneta”. In mintea lor, vanzatorul este un fel de cowboy care pleaca la lupta solitar si invinge in ciuda opozitiei propriei companii, care se straduieste sa livreze prost si sa nu-l ajute cu nimic. Ma uit la managerii acestor companii si incerc sa-mi imaginez ce scuze vor pune pe masa cand rezultatele le vor consfinti infrangerea totala.

In ziua de azi, vanzatorul solitar este o relicva a trecutului, dupa cum lupta la baioneta este istorie. Vanzatorul de azi nu mai poate invinge de unul singur. El trebuie sa faca parte dintr-o organizatie performanta de vanzari, in care fiecare angajat sa contribuie la succesul vanzatorului.

Vanzatorul de IT de azi este sustinut de presales tehnic, de echipe de lead generation, de arhitecti de solutii si consultanti tehnici si secondat de echipe de marketing competente. El nu mai concenpe proiecte singur, nu scrie documentatii si oferte tehnice si comerciale si nu se ocupa de livrari. Vanzatorul victorios face parte dintr-o companie invingatoare organizata si sincronizata ca un corp de armata modern.

Companiile care nu inteleg necesitatea organizarii ca organizatii de vanzari, se vor trezi sarjand tancurile competitiei la baioneta si vor cadea turtiti sub senilele acestora.

Emanuel Revici: Omul care vindeca cancerul

Craciunul este un moment minunat al anului. As vrea sa marchez acest Craciun facand in sfarsit ceva ce trebuia sa fac demult: sa aduc in Romania povestea formidabilului Dr. Emanuel Revici.

Prima data am aflat despre Dr. Revici de la Bonnie, o americanca ce dorea sa deschida o clinica de medicina alternativa in Costa Rica, in 1999. Cel de-al 7-lea grup financiar din Costa Rica, Banco ELCA, era implicat in dezovoltarea unui spital privat (http://www.hospitalcima.com/) destinat in special pacientilor bogati din SUA si dorea sa includa o clinica de medicina alternativa. Astfel am ajuns sa aflam despre revolutionarul tratament al Doctorului Revici si am ajuns sa discutam cu urmasii sai din New York.

Dr. Emanuel Revici s-a nascut in Romania, in 1896 si si-a luat licenta in medicina la Universitatea Bucuresti, in 1920. In anul urmator a primit drept de practica si a fost numit preparator si asisten in cadrul Facultatii de Medicina al Universitatii Bucuresti.

Dr. Revici s-a interesat de tanar in biochimie si a inceput sa studieze lipidele si relatia lor cu echilibrul chimic al metabolismului. Din 1936 s-a mutat in Franta, unde si-a continuat cercetarile. In aceasta perioada, directorul adjunct al Institutului Pasteur a pastrat 5 lucrari stiintifice apartinand Dr. Revici, cu privire la influenta lipidelor in durerea patologica si cancer.

Odata cu ocuparea Frantei de catre nazisti incepe istoria uimitoare a acestui om fantastic care a fost Emanuel Revici. Revici se alatura Rezistentei Franceze, iar in 1941 Rezistenta este obligata sa il trimita din Franta, conform unei comunicari a unui lider al Rezistentei, Andre Girard.

Dr. Revici ajunge in Mexic, unde deschide o clinica cu peste 100 de paturi, unde ofera servicii medicale in special bolnavilor de cancer. In 1946 el primeste invitatia de a-si continua cercetarile in SUA, de la Dr. George Dick, Decanul Facultatii de Medicina al Universitatii din Chicago. Datorita participarii sale la Rezistenta Franceza, un fost membru al cabinetului Presedintelui Rosevelt, Sumner Wells, intervine pentru a i se acorda rapid viza pentru SUA.

In 1947 el deschide o clinica in New York, "Institute of Applied Biology," (I.A.B.). Dr. Revici a slujit ca director medical in aceasta clinica si si-a continuat cercetarile pana la sintetizarea tratamentului care ii poarta numele.

Nu sunt un specialist in medicina, dar am inteles urmatoarele: pacientii de cancer se plangeau de dureri care reveneau ciclic. Dr. Revici a presupus ca aceste stari sunt provocate de tulburari fiziologice si a descoperit cauza ca fiind un dezechilibru chimic al organismului. Organismul se poate afla fie intr-o stare alcalina, fie una acida. Tumorile, a observat el, nu numai ca prezentau un PH diferit de restul corpului, dar PH-ul lor putea fi schimbat prin ingerarea unor substante chimice.

Studiile lui aprofundate cu privire la lipide l-au condus la descoperiri neintelese suficient de catre contemporanii sai. In 1950, inainte de cel de-al 6-lea Congres de Radiologie de la Londra, el redacta lucrarea "Influenta de iradiere la acizi graşi nesaturaţi" descriind descoperiri pentru care Bengt Samuelson urma sa primeasca un premiu Nobel abia in 1987. Se pare ca motivul pentru care comunitatea stiintifica anglo-saxona nu a inteles valoarea cercetarilor sale, era datorat faptului ca el folosea o terminologie franceza, invatata la facultate si in anii de practica din Franta.

Metoda de tratament a cancerului dezvoltata de Dr. Revici este, in fapt, o chimioterapie dirijata pentru reechilibrarea chimica a organismului, care ia in consideratie si raspunsul acestuia la dezechilibrele provocate de cancer. Acest tratament este, inca, cel mai eficient tratament impotriva cancerului care a fost incercat pana acum. Exista numeroase cazuri de vindecari si exista numeroase cazuri in care pacienti cu metastaze au supravietuit mult peste speranta de viata ce li se prognozase.

Viata Dr. Revici nu a fost lipsita de probleme. Ideile sale erau atat de revolutionare, incat precedau comunitatea stiintifica cu zeci de ani. Asta a condus la o puternica rezistenta din partea comunitatii stiintifice si a autoritatilor de supraveghere medicala.

Pana la moartea sa, in 1998, Dr. Revici a luptat in justitie cu detractorii sai, pierzand, castigand si luptand din nou in alte si alte procese. Licenta de practica medicala i-a fost ridicata de doua ori, dar a reusit sa castige procesele la recurs si sa-si redobandeasca dreptul de practica.

Tratamentul Revici este cel mai eficient tratament impotriva cancerului inventat vreodata, dar are nevoie de recunoasterea medicinii traditionale, fiind pe nedrept cataloga ca ”medicina alternativa”.

Urmasii Dr. Revici traiesc in New York si conduc Centrul care ii poarta numele astazi, continuand sa aduca alinare bolnavilor de cancer care inunda salile de asteptare ale Institutului. Ii puteti contacta la The Revici Life Science Centre Inc. 200 West 57th St, Suite 402, New York, NY 10019. Tel: 212 246 5122 (Kenneth Korins, M.D.), iar pe internet gasiti mai multe informatii la http://www.revicimedical.com/Information.htm.

Va rog sa ma ajutati sa fac cunoscuta viata si opera Dr. Revici cat mai multor romani. Va rog sa retransmiteti acest articol, sa-l preluati sau sa-l comentati pe site-urile si blogurile voastre, sa-l anuntati prin Twitter si prin orice alte mijloace. As vrea ca jurnalistii sa preia aceasta poveste si sa o spuna. Avem atat de putini eroi romani incat nu cred ca ne permitem sa nu stim cine a fost si ce a facut Dr. Revici.

Va rog, faceti o minune de Craciun!

10 pentru Romania si obsesia elitelor

Alaltaieri seara am facut eforturi sa ma uit la gala 10 pentru Romania de anul acesta. Nu mi-a iesit prea bine, pentru ca peste jumatate din timp m-am uitat de fapt la alte posturi, mai interesante.

In fine, n-as vrea sa vorbesc despre aberatiile intamplate acolo, care au incins blogosfera (Badea prim jurnalist al tarii; Mutu cel mai valoros sportiv; Becali model in afaceri sau bancul vulgar si nepotrivit al lui Florin Piersic). Clasamentele sunt aiurea pentru ca sunt clasamente de popularitate, nu de merit, intrucat cei chestionati nu au avut suficiente informatii corecte, si nu pentru ca ar fi tampiti.

In spatele acestui demers (10 pentru Romania) se ascunde o veche conceptie a poporului nostru: aceea ca unii dintre noi sunt mai cu mot, si chiar se nasc cu acest mot, adica sunt elite. De la cultul copiilor supradotati, exagerarea olimpicilor, adularea campionilor, se vede cat de fermecati suntem de ideea ca unii se nasc speciali, iar rostul celorlalti este sa-i admire si sa le aduca ofrande. De aici si pana la dorinta de a fi condusi de aceste elite este un pas pe care il facem de fiecare data, convinsi ca am facut pasul corect. Avem convingerea ca rezultatele intr-un domeniu ii fac pe oameni competenti in sfera treburilor publice, ca si cand performantele gimnastei Nadia ar fi trebuit sa o propulseze spre un post de ministru, de exemplu.

Este fals, domnilor si doamnelor: elitele nu asigura o conducere mai luminata decat cea a oamenilor obisnuiti. Singurul nostru prim ministru sef de promotie a fost Victor Ciorbea, in al carui haotic guvern am lucrat si eu ca umil functionar public. Sunt inca uimit de cat de prost a fost acest om ca prim ministru. Profesorul universitar dr. Emil Constantinescu a fost o catastrofa de presedinte. Marele nostru istoric, Nicolae Iorga, a fost un prim ministru detestat si ineficient.

Credeti ca Albert Einstein ar fi fost un bun prim ministru? Eu ma indoiesc foarte tare.

Adoratia elitelor este antidemocratica: orice idee conform careia unii se nasc cu sa in spate si altii cu cravasa in mana este antidemocratica, feudala si nejustificata. Nimeni nu are dreptul de a conduce prin apartenenta la o clasa, casta sau grup.

In best-sellerul ”The Wisdom of Crowds”, James Surowiecki demonteaza convingerea populara a suprematiei elitelor aratand ca in numeroase situatii grupurile mari si eterogene de oameni bat orice fel de experti. Mecanismul prin care mai multi oameni iau decizii colectiv, pe baza informatiilor existente si in ciuda diferentelor mari dintre ei de inteligenta, expertiza, motivare, valori si convingeri, etnie, credinte religioase etc, conduce la rezultate superioare consultarii oricarui expert sau grup de experti.

Democratia, pietele concurentiale, capitalismul si bursa sunt exemple de institutii care nu ar functiona deloc mai bine daca ar fi lasate pe seama unei elite sau chiar a celui mai destept dintre noi.

Intre creatiile colective formidabile din ultimul timp as mentiona Internetul, Wikipedia sau sistemul de operare Linux si comunitatea Open Source.

Este un pas greu de facut, sa de dezbari de aceasta amagitoare credinta in elite, dar este pasul corect, care corespunde realitatii inconjuratoare si ne fereste de demonii autocratiei. Daca nu sunteti convinsi, doar cititi magistrala lucrare a lui Surowiecki si mai discutam dupa aceea!