Studiu de caz: Razboiul apelor minerale

Ieri am vazut o reclama la Aqua Carpatica, care mi-a atras atentia. Puteti urmari reclama pe youtube: link aici!

In esenta, ei sustin ca multe ape imbuteliate contin nitrati, iar acestia sunt foarte daunatori. Aqua Carpatica ar fi apa minerala cu cel mai mic continut de nitrati, ceea ce o face mai sanatoase decat alte ape.

Pana aici e bine, au izolat o caracteristica unica, au facut un USP (Unique Selling Proposition) si au lansat-o catre clienti prin intermediul unei reclame emotionale.

Mai mult decat atat, reclama pledeaza pentru adoptarea unei legi care sa impuna imbuteliatorilor inscrierea continutului de nitrati pe eticheta. Reclama invita la semnarea unei petitii pe site-ul Legea Apei.ro

O eventuala reusita a initiativei publice, va face ca avantajul competitiv al companiei sa fie mentionat pe eticheta. Cum majoritatea deciziilor de achizitie se iau in supermarket, la raft, masura ar conferi un avantaj clar producatorului, care ar putea sa ia imediat felii largi din cota de piata a concurentei.

Toate bune si frumoase, dar acest spot nu mai mentioneaza un continut zero de nitrati, precum spoturile anterioare. Ce s-a intamplat? Pai simplu: concurenta nu doarme, asa ca CNA a fost sesizat cu privire la publicitatea mincinoasa a Carpathian Springs, compania lui Jean Valvis, care detine brandul Aqua Carpatica.

In urma unei decizii din 26 aprilie, imbuteliatorului i s-a interzis difuzarea spoturilor anterioare, care mentionau un continut zero de nitrati. Cititi aici despre decizia CNA.

Noua reclama mentioneaza un continut de nitrati de 0.8 mg/l, dar razboiul se extinde prin incercarea de a influenta cadrul legislativ. Ma astept ca razboiul sa continue printr-o reactie a liderilor pietei.

In sine, acest studiu de caz este interesant sub aspectul atacului prin care un competitor incearca sa destabilizeze marii jucatori, reactia acestora este de asemenea utila, ca si arsenalul de arme folosit (Internet, publicitate TV, retele sociale, autoritati de reglementare, asociatii profesionale etc.).

Cum sa te folosesti de puterea creierului de a crea imagini si senzatii

Creierul nostru este o "masinarie" uimitoare, care insa ne poate induce de multe ori in eroare. Richard Weisman povesteste in cartea lui "¿Esto es paranormal? Por que creemos en lo imposible" (editia in spaniola; in romana "Asta e paranormal? De ce credem in lucruri imposibile") despre un experiment straniu.

20 de voluntari sunt invitati sa se aseze pe 4 randuri si li se comunica faptul ca vor participa la un experiment care a ca scop evaluarea simtului mirosului. Li se arata un flacon continand un lichid de un verde intens si li se spune ca atunci cand se va desface capacul flaconului sala se va umple de un miros patrunzator de menta.

Un laborant deschide cu grija flaconul si li se cere participantilor sa ridice mana cand vor simti miros de menta. Aproape imediat, persoanele din primul rand ridica mana, urmate la cateva secunde de persoane din randul 3 si apoi din randul 4. La putine secunde dupa deschiderea flaconului aproximativ jumatate dintre participanti aveau mainile ridicate.

Cand au fost rugati sa descrie mirosul, au afirmat ca era un miros de menta puternic, proaspat, inviorator.

Problema este ca in flacon nu era menta, ci apa amestecata cu un colorant verde.

Acest experiment s-a realizat prima data de catre Edwin Emery Slosson in 1899. Conform relatarilor sale, cateva persoane din audienta au cerut sa fie evacuate din sala pentru ca nu mai suportau mirosul concentrat de menta.

Mirosul de menta nu exista decat in mintea participantilor la experiment. Stiind ce urmau sa experimenteze (mirosul de menta), creierul lor a inventat semnalul pe care l-ar fi primit de la glandele olfactive daca ar fi simtit in realitate miros de menta.

Cum sa folosesti asta ca vanzator? Foarte simplu: sa ii anunti pe clienti ce anume vor experimenta cand vor incerca produsul tau. Exemple:
- Vin: acest vin are o aroma subtila de fragi cu o tenta de smochine care ii confera un gust unic.
- Piele: tapiseria aceasta este realizata din piele de vitel tratata dupa o metoda veche de sute de ani care se utilizeaza numai in Spania. Veti vedea ca tratamentul spaniol ii confirma o finete deosebita, fara a-si pierde din fermitate.
- Cozonac: multi lauda gustul deosebit al cozonacului nostru si au dreptate, pentru ca e cel mai bun. Eu insa va rog sa fiti atenti si sa sesizati mirosul. Modul in care e copt, faina deosebita pe care o folosim si nucile pecan ii confera o aroma care iti face pofta, te imbie sa il rupi si sa te infrupti din el pe loc!

- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Up in the thin air. Tarom flight

Negriţoiu, ING: NU putem vira cu exporturile spre Rusia. Dacă nu eşti competitiv în UE, nu eşti nici în afara Uniunii - Bănci > EVZ.ro

Negriţoiu, ING: NU putem vira cu exporturile spre Rusia. Dacă nu eşti competitiv în UE, nu eşti nici în afara Uniunii - Bănci > EVZ.ro:

'via Blog this'

Am obosit sa tot citesc indemnurile la recucerirea pietei fostei URSS, venite din partea unor oameni care nu sunt economisti si, cu certitudine, nu sunt oameni de afaceri.

Acum Marga, cu zece ani in urma fostul presedinte Emil Constantinescu, intre acestia o gramada de bagatori de seama pe care nu mi-i mai amintesc au agitat stindardul recuceririi pietei URSS si al apropierii economice de Rusia.

Ceea ce nu inteleg ei, este ca Romania de azi nu prea mai are nimic in comun cu Republica Socialista Romania, iar statele CSI de azi nu mai au nici ele prea multe in comun cu fosta URSS. Iata de ce:

1. Pietele pe care "le detineam" in fosta URSS nu le castigasem pe piata, ci erau urmare a alocarilor planificatorilor fostului CAER , o organizatie in care sovieticii decideau ca le dam bulgarilor tractoare proaste si ei ne dau conserve de castraveti. Odata disparuta "mana vizibila" sovietica, au disparut si "pietele".
2. Industriile romanesti care vindeau in CAER au disparut de mult prin reformare, inchidere, privatizare, fuziune. La fel si cumparatorii traditionali.
3. In vremea sovietelor nu exista concurenta (nici macar in CAER), in timp ce acum trebuie sa concurezi cu toata lumea pe orice piata.

Viata m-a dus in unele tari din fosta URSS si am constatat ca mai exista inca o amintire a unor produse romanesti de calitate din epoca CAER. De exemplu, fosta URSS isi aminteste de mobila romaneasca de calitate, iar asta e o pozitie buna in mintea consumatorilor de acolo, e drept a celor mai in varsta.

Alte piete, cum ar fi America Latina, isi amintesc de calitatea jenanta a masinilor Dacia sau a cutiilor de tabla numite ARO. Nu toate amintirile sunt favorabile.

Unele imagini favorabile ar putea fi folosite in ziua de azi de catre companiile private romanesti, dar pietele acestea traditionale nu sunt deloc atragatoare, in comparatie cu pietele europene. Iata de ce:

1. Piata UE e mai mare: 15 trilioane de dolari, de vreo 14 ori mai mult decat Rusia.
2. Piata UE e mai accesibila: e piata interna pentru firmele noastre, cum Romania e tara membra. In alte tari se confrunta cu taxe vamale, bariere nontarifare, reglementari sanitare si de securitate, aprobari de import si comercializare, de care nu trebuie sa-si bata capul in UE.
3. Romanii s-au obisnuit cu modul de a face afaceri din UE si le vine greu sa se acomodeze la mentalitatea si cutumele din Rusia, Kazahstan etc.
4. UE e mai stabila. Cu Rusia nu stii niciodata cand o inasprire a relatiilor bilaterale nu conduce la stoparea importurilor din Romania.
5. Cu neamtul si italianul ai mult mai putine motive sa te temi ca nu vei fi platit, in timp ce probabilitatea unei tepe in tarile fostei URSS e mare pentru un novice.
6. Bariera limbii: in fosta URSS engleza se numeste rusa, iar noi nu prea mai vorbim rusa.
7. Costurile de transport la distante similare sunt mai mari in afara UE.
8. Costuriel tranzactiilor financiare sunt mai mari.
9. In UE riscul valutar e mai mic decat in tarile emergente.
10. Amestecul politicului in economie le face greu de inteles si riscante pentru companiile care doresc sa exporte in fosta URSS.

In acest moment singura atractivitate a acestor piete emergente este rata de crestere superioara a economiilor lor fata de economia europeana.

Exportul in UE este "low hanging fruit" si de aceea nu trebuie sa-i invinovatim pe oamenii de afaceri romani ca prefera sa amane intoarcerea firmelor noastre pe pietele "traditionale". De fapt datele arata ca firmele romanesti export tot mai mult pe aceste piete, dar reorientarea se face in ritm mai lent decat isi imagineaza politicienii ca ar trebui sa se intample.

In contextul asta declaratiile lui Misu Negritoiu sunt primele declaratii inteligente pe aceasta tema.

Timpul, resursa cea mai putin apreciata

Cere cuiva sa investesca 10.000€ intr-o oportunitate si vei vedea ca va trata cu seriozitate propunerea ta. Va fi cu atat mai serios cu cat suma respectiva este importanta pentru el.

Cere cuiva sa te insoteasca intr-o oportunitate de afaceri netestata si neverificata si vei obtine un raspuns favorabil mai repede, mai ales daca investitia in bani e mica, chiar daca investitia in timp e semnificativa.

Pretuim mai mult banii decat timpul, desi putem face mai multi bani, dar nu putem niciodata face mai mult timp. Fiecare secunda care trece ne apropie de sfarsitul existentei noastre. Timpul este cea mai pretioasa resursa a noastra, pentru ca e neregenerabil.

Romanii sunt mai ocupati si mai surmenati decat vesteuropenii tocmai pentru ca trateaza cu superficialitate aceasta resursa unica. Mare parte din timpul de lucru il irosim in proiecte care au foarte mici sanse de reusita. Proiectele fantasmagorice sau activitatile stupide ne consuma pana la 50% din timpul de lucru. Activitatile stupide includ: sedinte lungi; rapoarte pe care nu le citeste nimeni; barfe; intalniri cu oameni cu care nu vrem sa facem afaceri; socializare pe site-uri de la care nu obtinem leaduri sau cunostinte; participari la conferinte sterile; birocratie excesiva etc.

Daca am elimina toate aceste activitati, am avea timp sa ne ocupam cu adevarat de proiectele cu sanse, iar calitatea prestatiei noastre in acestea ar creste spectaculos. Am avea timp sa gandim strategic, sa motivam subordonatii, sa stabilim relatii mai bune cu colaboratorii, sa plecam la ore normale acasa, sa dedicam mai mult timp familiei, invatarii, sanatatii, relaxarii etc.

Am trai mai bine, mai fericiti, mai sanatosi, probabil mai mult. Am zis probabil mai mult? Inseamna ca poti "crea" timp simultan cu imbunatatirea calitatii vietii.

Arunca peste bord toate activitatile stupide incepand de azi! Fa o lista cu toate activitatile care iti consuma aiurea timpul si incepe eliminarea lor. Odata ce ai eliminat una, tai-o de pe lista si treci la urmatoarele! Redu tot ce nu poti taia la minimum! Agata-ti lista intr-un loc vizibil si analizeaz-o periodic: obiceiurile proaste au tendinta sa revina!

Verifica-ti proiectele: care au sanse mari de realizare? Care depind de tine si care depind de altii sau soarta! Concentreaza-te asupra celor cu sanse si abandoneaza toate proiectele care tin de speranta, nu de ratiune! Fa-ti un obicei din a face curatenie periodin in lista de proiecte!

De acum, cand vii la serviciu trage tare, lucreaza cu cap si nu pierde timpul! La terminarea programului vei putea iesi pe usa fara sa faci ore suplimentare, dar cu constiinta curata ca ai facut o treaba buna! Mergi acasa si traieste ca si cand ai fi muritor, nu ca si cand vesnicia te-ar astepta sa o lalai cu telecomanda in mana uitandu-te la show-uri pentru "nobraineri"!

Happy living!


- Posted using BlogPress from my iPad

Location:Betriebsstraße,Schwechat,Austria

Microeconomia - materia care nu se studiaza in scolile de economie

Am absolvit in 1996 la ASE, Facultatea de Management. N-am facut niciun curs de microeconomie. In schimb am facut tot felul de tampenii, printre care protectia mediului (cica e nasol daca dai cu poluanti in apa si aer), desen tehnic (!) s.a., in total un an din 5 a fost pierdut cu prostii.

Sotia mea a facut INDE, masterat. N-a facut niciun curs de microeconomie, dar a facut macroeconomie.

Microeconomia este ramura economiei care studiaza modul in care iau decizii gospodariile si companiile in conditii de resurse limitate (adica conditiile din lumea reala). Microeconomia studiaza modul in care cererea si oferta formeaza pretul, modul in care variatiile in cerere sau oferta influenteaza pretul, studiaza competitia in cadrul unei industrii. Macroeconomia vede consumul agregat, la nivelul intregii economii. Microeconomia studiaza la nivel de industrie.

Microeconomia este esentiala pentru manageri si vanzatori, pentru marketeri, pentru a intelege ce se intamplala nivelul industriei lor. Degeaba esti as in marketing daca nu intelegi cum se formeaza preturile.

Discutiile pe care le-am avut in 20 de ani de cariera cu numerosi manageri ma conduc la concluzia trista ca majoritatea nu inteleg cum se formeaza preturile, ce rol au cererea si oferta si cum concureaza companiile in cadrul aceleiasi industrii.

Invatamantul economic romanesc are nevoie urgenta de o injectie de cursuri de microeconomie, iar managerii romani au nevoie urgent sa puna mana pe cardul de credit si sa comande pe Amazon aici!